O singură întrebare: cum să trăiți cât mai bine această etapă a vieții, această perimenopauză? Iată câteva sfaturi utile.
Kristin Auble ne povestește despre lupta sa anevoioasă pentru a-i convinge pe medici să ia în serios simptomele sale cauzate de perimenopauză.
„În ultima vreme, nu vorbesc decât despre două lucruri. Perimenopauza și nedreptățile sistemului de sănătate față de femei (locuiesc în Statele Unite). La naștere, avem toate ovocitele (între un milion și două milioane, mai exact), iar când împlinim 30 de ani, ne mai rămân 10 % din ele. La 40 de ani, nu mai avem decât 3 %. Pe măsură ce numărul ovocitelor noastre scade, scad și nivelurile de estrogen și progesteron. Acest fenomen se numește perimenopauză și poate apărea încă de la vârsta de 35 de ani. Când nu mai avem ovocite, încetăm să mai avem menstruație. Iar ovarele noastre nu mai produc estrogeni, hormonii care erau esențiali pentru buna funcționare a corpului și a minții noastre în prima jumătate a vieții noastre.”
Simptomele
„De la acest moment ar trebui să înceapă să apară simptomele perimenopauzei. Toată lumea a auzit deja de simptomele vasomotorii (bufeurile de căldură și transpirațiile nocturne). Dar există și altele mai puțin cunoscute. Oboseală extremă, crize de anxietate, confuzie mentală, creștere inexplicabilă în greutate, depresie, tulburări ale libidoului, piele uscată, căderea părului, probleme digestive, amețeli, palpitații cardiace, dureri articulare, mâncărimi și furnicături. Este un fenomen natural care are loc odată cu înaintarea în vârstă. Și, ca femei, trebuie să suportăm efectele sale. Cel puțin așa ni s-a spus.”
„Perimenopauza mea a început cu un sindrom al umărului înghețat, sau «capsulită retractilă a umărului». Mă durea umărul drept. Și, într-o zi, mi-a devenit imposibil să ridic brațul sau să-mi pun mâna pe șold fără ca valuri chinuitoare de durere să-mi străbată brațul, spre umăr și gât. Problema s-a extins și la celălalt braț, iar eu am petrecut zece luni mergând la numeroase consultații la diverși medici, făcând radiografii, RMN-uri, ședințe de kinetoterapie, masaje și sesiuni de acupunctură. Nu mai puteam să-mi pun pantalonii fără ajutor.
Știam că ceva nu era în regulă și voiam să aflu care era problema mea. Am suferit de numeroase simptome asociate cu perimenopauza (oboseală extremă, depresie, creștere în greutate și dureri, pentru a menționa doar câteva). Și, în decursul unui an, starea mea de sănătate s-a deteriorat considerabil. Cu toate acestea, în această perioadă, niciunul dintre medicii mei nu a menționat nimic despre hormonii mei.”
În căutarea răspunsurilor
„Am descoperit un studiu realizat de Universitatea Duke în 2022, care stabilea o legătură între scăderea nivelului de estrogeni și sindromul umărului înghețat, care este mai frecvent la femeile cu vârste cuprinse între 40 și 60 de ani (grupa de vârstă din care fac parte). După ce l-am citit, am început să înțeleg. Deși medicii mei rămâneau sceptici (unul dintre ei a spus chiar: „Mă îndoiesc că există o legătură, este o leziune cauzată de efort repetat”, deși eu sunt jurnalistă, nu aruncătoare într-o echipă de baseball), eu eram sigură că acesta era diagnosticul corect și eram furioasă.”
„Ginecologul Mary Claire Haver, autoarea cărții *The New Menopause* și membră a grupului *The Menoposse* (un grup de medici specializați în gestionarea menopauzei), a explicat că medicii nu sunt învățați să recunoască simptomele perimenopauzei. Ceea ce face ca aceasta să fie atât puțin cunoscută, cât și dificil de tratat. „Am avut doar o oră de curs teoretic despre menopauză când studiam la facultatea de medicină”, a remarcat ginecologa. „În timpul internatului, am avut șase ore de curs în patru ani.”
În timp ce jumătate din populație își petrece o treime din viață într-o stare de scădere a activității hormonale (care include perimenopauza, menopauza și postmenopauza), corpul medical nu a considerat că acest subiect merita să fie predat mai amănunțit. De aceea, femeile care se află în aceeași situație ca mine sunt trimise la tot atâția specialiști câți simptome au. Și li se prescriu o gamă largă de tratamente, fără ca sursa problemelor lor, adică hormonii, să fie abordată.”
Terapia de substituție hormonală, o soluție controversată
„Lipsa unor studii medicale fiabile pe această temă reprezintă o altă problemă. Lauren Streicher este profesoară de obstetrică și ginecologie la Universitatea Northwestern și a fondat, de asemenea, Medicine Center for Sexual Medicine and Menopause (un centru medical specializat în menopauză și medicina sexuală). Ea mi-a explicat că, în urmă cu douăzeci de ani, Women’s Health Initiative (WHI) a publicat rezultate care indicau faptul că terapia hormonală de substituție (sau THS), una dintre modalitățile de tratare a simptomelor perimenopauzei, creștea riscul de cancer de sân, de boli cardiovasculare și de accidente vasculare cerebrale.”
„Acest studiu a provocat o respingere generală a TRS. Și îi determină în continuare pe medici să nu o prescrie pacientelor lor care suferă, chiar dacă studiile suplimentare publicate de WHI au evidențiat anumite lacune care denaturează datele”, declară ea. Noile date publicate de WHI în Journal of the American Medical Association indică faptul că beneficiile terapiei de substituție hormonală pentru femeile cu vârsta sub 60 de ani aflate în perioada de perimenopauză ar putea depăși riscurile.
Experta mi-a dezvăluit apoi că s-a demonstrat că „THS reduce riscul de fractură de șold, de cancer uterin, de boli cardiace și de cancer de sân. Pe lângă faptul că determină o scădere cu 30% a mortalității generale”. În ciuda acestor informații, finanțarea federală a cercetării privind menopauza rămâne redusă în Statele Unite. Acest lucru a determinat-o pe actrița Halle Berry, susținută de senatorele Patty Murray și Lisa Murkowski, să solicite guvernului federal o investiție de 275 de milioane de dolari pentru a destigmatiza menopauza. Și pentru a recupera întârzierea înregistrată în domeniul cercetării și formării medicale.”
Un bilanț hormonal
„Având la dispoziție aceste noi informații, am discutat cu ginecologul meu despre terapia de substituție hormonală (TSH). Dar îmi era teamă că nu voi putea beneficia de ea din cauza antecedentelor familiale de cancer de sân. Primul medic pe care l-am consultat mi-a prescris o analiză de sânge cu un bilanț hormonal complet și a concluzionat că nivelurile mele de estrogen păreau normale la momentul respectiv. Dr. Mary Claire Haver explică faptul că o singură analiză de sânge prezintă limite, din cauza fluctuațiilor semnificative care au loc pe parcursul ciclurilor noastre în timpul perimenopauzei (pe care ea o numește „zona de haos”) și, prin urmare, nu constituie un indicator fiabil.
„Prescriu analize de sânge. Dar rareori un bilanț hormonal în timpul perimenopauzei”, explică ea. „Mă interesează mai degrabă tiroida, markerii inflamației, bilanțul nutrițional și parametrii de bază. Asta deoarece se întâmplă ca anumite afecțiuni să semene cu perimenopauza. Sau să se manifeste în același timp, așa că prefer să exclud mai întâi celelalte cauze. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, analizele de sânge nu relevă nimic și este vorba într-adevăr de perimenopauză.”
Durerile persistau
„Încă mai aveam dureri, așa că am făcut o programare la o altă ginecologă, care mi-a recomandat un test genetic de depistare a cancerului. „Majoritatea femeilor pot beneficia de un tratament hormonal de substituție, care poate include estrogeni, progesteron și testosteron”, explică dr. Mary Claire Haver. „Anumite tipuri de cancer, afecțiuni hepatice, cheaguri de sânge sau alte afecțiuni medicale specifice reprezintă contraindicații. Dar antecedentele familiale nu sunt suficiente pentru a exclude această soluție.”
„Eram frustrată. Nu voiam să mai sufăr niciun minut. Dar aveam impresia că niciuna dintre cele două consultații nu mi-a oferit o soluție concretă. Deși locuiesc într-un oraș mare care oferă numeroase resurse. Nici nu vreau să-mi imaginez cum stau lucrurile în zonele cu deficit de servicii medicale. Dr. Lauren Streicher menționează că menopause.org este un bun punct de plecare. La fel ca Telehealth sau site-uri precum Alloy, Midi și Evernew. Eu am ales personal Midi. Deoarece se concentrează pe îngrijirea legată de menopauză și acceptă numeroase tipuri de asigurări în Statele Unite. În cele din urmă, am optat pentru terapia de substituție hormonală.”
Importanța alegerii specialistului medical potrivit
„Dr. Lauren Streicher aplică pacienților săi ceea ce ea numește un «plan general special pentru menopauză». Este vorba de o consultație individuală de 90 de minute, în cadrul căreia istoricul medical al pacientei și simptomele acesteia sunt analizate în detaliu pentru a identifica problema care trebuie abordată în primul rând, înainte de a discuta opțiunile disponibile și de a-și oferi opinia profesională. „Mă interesează perspectiva pe termen lung: ce va avea un impact asupra duratei și calității vieții pacientei peste 20 sau 30 de ani?”, explică ea. Din păcate, în Statele Unite, majoritatea femeilor nu au acces la o îngrijire atât de aprofundată în această perioadă a vieții lor.”