Mulți creștini se întreabă de ce unele rugăciuni par să primească răspuns, iar altele rămân fără împlinire.
De ce Dumnezeu vindecă uneori, iar alteori îngăduie boala? De ce unele dorințe se împlinesc repede, iar altele nu se împlinesc niciodată? Aceste întrebări au frământat inimile oamenilor din toate timpurile.
Răspunsul Bisericii este unul plin de înțelepciune și de nădejde: Dumnezeu nu respinge rugăciunea sinceră, ci doar cererile care nu sunt spre folosul nostru. Tatăl Ceresc vede ceea ce noi nu putem vedea. El cunoaște viitorul, știe urmările fiecărei dorințe și ne oferă nu ceea ce ne place pentru o clipă, ci ceea ce ne conduce spre mântuire.
Protosinghelul Nicodim Măndiță explică această taină printr-o imagine deosebit de frumoasă. El spune că rugăciunile noastre sunt asemenea unui buchet de flori adunate de un copil. În acel buchet se află și flori, și buruieni. Mama copilului îndepărtează buruienile, iar florile le așază frumos înainte de a le dărui tatălui. Tot astfel, Domnul nostru Iisus Hristos curățește rugăciunile noastre, înlătură cererile nefolositoare și le înfățișează Tatălui doar pe cele care sunt bune, curate și folositoare sufletului nostru.
Dumnezeu vede ceea ce noi nu vedem
Omul privește prezentul. Dumnezeu vede întreaga veșnicie.
De multe ori ne rugăm pentru lucruri pe care le considerăm bune: o slujbă, o casă, bani, sănătate sau izbânda într-un anumit plan. În sine, acestea nu sunt rele. Totuși, Dumnezeu știe dacă ele ne vor apropia de El sau, dimpotrivă, ne vor îndepărta.
Sfântul Apostol Iacov spune:
„Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.”(Iacov 4, 3)
Acest cuvânt nu înseamnă că Dumnezeu nu este milostiv, ci că El nu hrănește patimile noastre. Un tată iubitor nu îi oferă copilului orice îi cere, ci doar ceea ce îi este cu adevărat de folos.
De aceea, uneori ceea ce noi numim „rugăciune neascultată” este, în realitate, cea mai mare binecuvântare. Dumnezeu ne păzește de un rău pe care noi nu îl putem vedea.
Rugăciunea trebuie făcută în Duh și în adevăr
Nu orice rugăciune rostită cu buzele ajunge la Dumnezeu.
Domnul Iisus Hristos spune:
„Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.”(Ioan 4, 24)
A te ruga în Duh și în adevăr înseamnă să vii înaintea lui Dumnezeu cu sinceritate, cu smerenie și cu pocăință. Înseamnă să nu folosești rugăciunea ca pe o metodă prin care să-L convingi pe Dumnezeu să facă voia ta, ci să cauți voia Lui.
Mulți oameni se roagă doar atunci când au necazuri. Alții se roagă doar pentru lucrurile materiale. Însă rugăciunea adevărată începe cu mulțumirea, continuă cu pocăința și se desăvârșește prin dorința sinceră de a împlini voia lui Dumnezeu.
Domnul ascultă întotdeauna o inimă smerită.
Psalmistul David spune:
„Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.”(Psalmul 50, 18)
Rugăciunile folositoare sunt primite înaintea tronului lui Dumnezeu
Protosinghelul Nicodim Măndiță spune că Domnul Iisus ia rugăciunile bune și le așază asemenea unui buchet pe Jertfelnicul ceresc înaintea scaunului de domnie al Tatălui.
Această imagine amintește și de vedenia Sfântului Ioan Evanghelistul din Apocalipsă:
„Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.”(Apocalipsa 8, 4)
Rugăciunea nu este doar o simplă rostire de cuvinte. Ea este o jertfă duhovnicească. Dar asemenea unei jertfe, ea trebuie să fie curată. Când ne rugăm pentru iertarea păcatelor, pentru luminarea minții, pentru întărirea în credință, pentru pacea lumii, pentru cei bolnavi, pentru cei aflați în suferință și pentru mântuirea tuturor, aceste rugăciuni sunt plăcute lui Dumnezeu. Ele izvorăsc din iubire și din dorința binelui adevărat.
Nu întotdeauna ceea ce dorim ne este și de folos
Istoria mântuirii este plină de exemple în care Dumnezeu nu a împlinit imediat dorințele oamenilor.
Sfântul Apostol Pavel s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să îndepărteze un necaz care îl chinuia. Însă răspunsul Domnului a fost altul:
„Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.”(2 Corinteni 12, 9)
Pavel nu a primit ceea ce ceruse, dar a primit ceva infinit mai valoros: harul lui Dumnezeu.
La fel se întâmplă și în viața noastră. Uneori cerem succes, iar Dumnezeu ne dă smerenie. Cerem sănătate, iar El ne învață răbdarea. Cerem bogăție, iar El ne păzește de mândrie. Cerem izbăvire grabnică, iar El ne întărește sufletul prin încercare. Privind în urmă, mulți credincioși mărturisesc că cele mai mari binecuvântări au venit tocmai prin rugăciunile care nu s-au împlinit așa cum și-au dorit.
Cea mai frumoasă rugăciune este: „Facă-se voia Ta”
Domnul Iisus Hristos ne-a lăsat modelul desăvârșit al rugăciunii.
În Rugăciunea Domnească spunem:
„Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.”(Matei 6, 10)
Aceste cuvinte schimbă întreaga perspectivă asupra rugăciunii. Nu mai încercăm să-L convingem pe Dumnezeu să accepte planurile noastre, ci Îi cerem să ne ajute să primim planul Său.
Însuși Mântuitorul, în Grădina Ghetsimani, S-a rugat astfel:
„Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.”(Matei 26, 39)
Dacă Fiul lui Dumnezeu a rostit această rugăciune, cu atât mai mult noi trebuie să ne încredințăm voii Tatălui Ceresc. Voia lui Dumnezeu este întotdeauna mai bună decât planurile noastre.
Cum să ne rugăm pentru a primi cele folositoare
Sfinții Părinți ne învață că înainte de toate trebuie să cerem bunurile sufletești. Să ne rugăm pentru credință mai puternică. Pentru pocăință adevărată. Pentru iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Pentru înțelepciune. Pentru iertarea păcatelor. Pentru răbdare în necazuri. Pentru pacea inimii. Pentru mântuirea noastră și a celor dragi.
Când aceste cereri ocupă primul loc în viața noastră, și celelalte se așază în rânduiala lui Dumnezeu.
Mântuitorul ne spune limpede:
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.”(Matei 6, 33). Aceasta este ordinea firească a rugăciunii creștine.
Rugăciunea ne învață să primim voia lui Dumnezeu
Tatăl Ceresc ne iubește mai mult decât ne putem imagina și tocmai de aceea nu împlinește orice cerere pe care o rostim.
Asemenea copilului care aduce un buchet amestecat cu flori și buruieni, și noi venim înaintea lui Dumnezeu cu dorințe curate, dar și cu neștiință, slăbiciuni și interese omenești. Domnul nostru Iisus Hristos, Mijlocitorul nostru înaintea Tatălui, îndepărtează ceea ce ne-ar putea vătăma și înalță înaintea tronului dumnezeiesc rugăciunile curate, făcute în Duh și în adevăr, folositoare sufletului nostru și plăcute lui Dumnezeu.
De aceea, să nu ne descurajăm atunci când o rugăciune pare să rămână fără răspuns. Dumnezeu nu uită niciodată lacrimile unui suflet sincer. El răspunde întotdeauna, însă o face în felul și la timpul care slujesc cel mai bine mântuirii noastre.