Puține lucruri stârnesc atât de multă curiozitate precum visele.
De-a lungul istoriei, oamenii au încercat să le descifreze, să le atribuie semnificații ascunse sau să le considere mesaje despre viitor. În zilele noastre există numeroase cărți și site-uri care pretind că pot interpreta fiecare vis, promițând răspunsuri despre destin, succes, boală sau moarte.
Însă învățătura ortodoxă privește visele cu mult discernământ și prudență. Sfinții Părinți ne îndeamnă să nu ne punem încrederea în ele și să nu căutăm în vise descoperiri dumnezeiești, deoarece omul aflat încă sub puterea patimilor poate fi foarte ușor înșelat.
Sfântul Ignatie Briancianinov explică limpede că visele sunt, în cea mai mare parte, produsul activității firești a sufletului în timpul somnului și că demonii se folosesc adesea de ele pentru a tulbura și amăgi pe cei lipsiți de experiență duhovnicească. De aceea, creștinul este chemat nu să interpreteze visele, ci să-și păzească inima și să-și întărească legătura cu Dumnezeu.
Ce se petrece cu omul în timpul somnului?
Somnul este o rânduială pusă de Dumnezeu în firea omului. Prin el trupul și mintea se odihnesc după osteneala zilei.
În timpul somnului, omul își pierde conștiința deplină asupra lumii înconjurătoare și chiar asupra propriei persoane. Activitățile care presupun voință, rațiune și atenție încetează aproape în întregime. Totuși, viața nu se oprește.
Inima continuă să bată, plămânii respiră, sângele circulă, stomacul își continuă lucrarea, iar sufletul produce în continuare gânduri, imagini și simțiri. Diferența este că acestea nu mai sunt conduse de judecata limpede și de voința conștientă, ci se nasc în mod spontan, potrivit legilor firii omenești.
Din această împletire de imagini, amintiri, emoții și impresii ia naștere visul.
Prin urmare, visul nu reprezintă o activitate conștientă a omului, ci o manifestare a lucrării inconștiente a sufletului în timpul odihnei.
De ce sunt visele atât de ciudate?
Oricine a avut vise în care persoane, locuri și întâmplări fără nicio legătură apar împreună într-un mod absurd.
Sfântul Ignatie arată că acest lucru este firesc. În timpul somnului nu mai funcționează ordinea logică impusă de rațiune. Imaginația lucrează liber, iar fragmente din experiențele vieții se amestecă fără o ordine clară.
Uneori visul este influențat de preocupările zilei. Alteori reflectă starea sufletească a omului: frica, bucuria, neliniștea sau dorințele sale. De aceea, același eveniment poate genera vise complet diferite la persoane diferite.
Acesta este motivul pentru care Sfântul Ignatie spune că visul poartă adesea amprenta cugetărilor și închipuirilor voluntare sau este doar urmarea dispoziției sufletești.
Dacă izvorul viselor este atât de schimbător și atât de dependent de starea noastră interioară, atunci ele nu pot constitui un criteriu sigur pentru aflarea adevărului.
De ce nu trebuie să căutăm prevestiri în vise?
Mulți oameni își încep ziua întrebându-se ce înseamnă visul din timpul nopții. Caută explicații în cărți de interpretare, pe internet sau la persoane care pretind că au darul de a tâlcui visele.
Însă această preocupare este străină de duhul Evangheliei.
Sfântul Ignatie Briancianinov numește ridicolă și lipsită de logică dorința de a vedea în vise prevestiri despre viitor. Dacă visul este alcătuit din imagini dezordonate și spontane, cum ar putea deveni el o revelație sigură?
Sfânta Scriptură ne învață să ne punem încrederea în Dumnezeu, nu în semne și superstiții.
„Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere,” (2 Corinteni 5, 7)
Creștinul nu are nevoie să-și cunoască viitorul. El are nevoie să trăiască prezentul în ascultare de Dumnezeu.
Domnul spune:
„Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” (Matei 6, 34)
Adevărata liniște nu vine din cunoașterea viitorului, ci din încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Cum se folosesc demonii de vise?
Sfântul Ignatie avertizează asupra unui pericol mult mai mare.
Demonii au acces la imaginația omului atât în stare de veghe, cât și în timpul somnului. Ei nu pot cunoaște viitorul așa cum îl cunoaște Dumnezeu, dar pot introduce în vise imagini înșelătoare, pot amplifica anumite emoții și pot stârni curiozitatea omului.
Dacă observă că cineva acordă importanță viselor, demonii încep să lucreze și mai intens. Ei fac visele tot mai spectaculoase, mai impresionante și aparent mai exacte.
Scopul lor este unul singur: să câștige încrederea omului.
Astfel, încetul cu încetul, omul începe să creadă mai mult în vise decât în Sfânta Scriptură, mai mult în propriile senzații decât în sfatul duhovnicului și mai mult în imaginația sa decât în lucrarea harului lui Dumnezeu.
Aceasta este una dintre formele înșelării duhovnicești despre care vorbesc atât de des Sfinții Părinți.
Sfântul Apostol Petru ne îndeamnă:
„Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,” (1 Petru 5, 8)
Această priveghere trebuie păstrată chiar și atunci când vine vorba despre vise.
Când Dumnezeu a descoperit voia Sa prin vise
Unii întreabă: dacă Dumnezeu a vorbit prin vise în Sfânta Scriptură, de ce să nu credem și noi în vise?
Este adevărat că Dumnezeu a descoperit uneori voia Sa prin vise. Dreptul Iosif a primit în vis porunca de a fugi cu Pruncul Iisus în Egipt. Patriarhul Iosif a avut vise profetice, iar prorocul Daniel a tâlcuit vise.
Dar aceste situații sunt excepții dumnezeiești, nu regula vieții duhovnicești.
Mai mult, cei care au primit asemenea descoperiri erau oameni aleși de Dumnezeu pentru o misiune precisă și au primit confirmarea dumnezeiască a acestor descoperiri.
Sfinții Părinți spun că omul nu trebuie niciodată să presupună că propriile sale vise sunt asemenea celor din Sfânta Scriptură.
Mândria începe tocmai atunci când cineva crede că Dumnezeu îi vorbește necontenit prin vise.
Cum trebuie să se poarte creștinul față de vise?
Atitudinea recomandată de Biserică este una simplă și sigură: să nu le acorde importanță.
Dacă visul este lipsit de sens, trebuie uitat. Dacă este plăcut, să nu ne mândrim. Dacă este înfricoșător, să nu ne tulburăm. Dacă pare religios sau impresionant, cu atât mai mult trebuie primit cu prudență. Omul smerit nu caută descoperiri extraordinare. El caută pocăința.
Sfinții spun că este mai folositor să plângem pentru păcatele noastre decât să încercăm să descifrăm vise.
De asemenea, înainte de culcare este bine să ne rugăm, să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și să încredințăm sufletul nostru lui Dumnezeu.
Psalmistul David spune:
„Cu pace, așa mă voi culca și voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai așezat. ” (Psalmul 4, 8).
Aceasta este cea mai bună pregătire pentru un somn liniștit.
Adevărata descoperire vine prin Duhul Sfânt
Creștinismul nu este religia senzaționalului.
Dumnezeu nu dorește să ne conducă prin fenomene extraordinare, ci prin lucrarea Duhului Sfânt în inimă.
Pe măsură ce omul înaintează în pocăință, rugăciune și smerenie, primește luminare duhovnicească. Nu visele îi descoperă voia lui Dumnezeu, ci conștiința curățită și viața trăită în ascultarea Bisericii.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8, 14)
Aceasta este adevărata călăuzire pe care trebuie să o căutăm.
Visele izvorăsc, de cele mai multe ori, din lucrarea inconștientă a sufletului în timpul somnului
Ele pot reflecta gândurile, emoțiile și preocupările noastre, însă nu constituie o cale sigură prin care Dumnezeu ne descoperă voia Sa.
Mai mult, după cum învață Sfântul Ignatie Briancianinov, demonii se pot folosi de vise pentru a stârni curiozitatea, frica, mândria sau încrederea în propriile închipuiri. De aceea, creștinul este chemat la discernământ și la neîncredere față de vise, oricât de impresionante ar părea.
În loc să căutăm răspunsuri în vise, să căutăm răspunsurile în Sfânta Scriptură, în rugăciune, în Sfintele Taine și în sfatul duhovnicului. Acolo vorbește Dumnezeu cu adevărat sufletului nostru.
Când trăim în ascultare de Hristos, nu avem nevoie să descifrăm visele pentru a afla viitorul, fiindcă știm că întreaga noastră viață se află în mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu.