În istoria Bisericii Ortodoxe, icoanele Maicii Domnului au ocupat întotdeauna un loc central în evlavia credincioșilor, nu doar ca reprezentări sfinte, ci ca mijloace prin care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a lucrat minuni, a oferit mângâiere și a dat îndrumări poporului credincios. Între aceste icoane făcătoare de minuni, una cu o semnificație deosebită este Icoana Maicii Domnului „Sfătuitoarea”, a cărei istorie se leagă strâns de evenimentele minunate petrecute în Rusia la sfârșitul secolului al XIV-lea.
Această icoană este denumită „Sfătuitoarea” deoarece în ea sunt înfățișați Preasfânta Fecioară Maria și Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, sfătuindu-l pe un credincios numit Gheorghe, paraclisier al bisericii din Tikhvin. Scena surprinde o întâlnire duhovnicească, o convorbire sfântă prin care Maica Domnului și Sfântul Nicolae îi dau acestuia un sfat precis și inspirat de voia lui Dumnezeu.
Minunea arătării Maicii Domnului și sfatul dat paraclisierului Gheorghe
Evenimentul a avut loc la scurt timp după arătarea icoanei Maicii Domnului din Tikhvin, în anul 1383. Acea icoană, adusă în chip minunat, fără mâini omenești, era deja cunoscută pentru puterea ei vindecătoare și pentru ocrotirea oferită celor care se rugau înaintea ei.
Într-una dintre zile, paraclisierul Gheorghe, aflat la biserica nou construită în cinstea Maicii Domnului în Tikhvin, a avut parte de o vedenie dumnezeiască. Însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat, împreună cu Sfântul Ierarh Nicolae, și i-a poruncit să înlocuiască crucea de metal aflată pe turla bisericii cu una din lemn.
Acest sfat avea o însemnătate profundă. Crucea din lemn, simbol al jertfei Mântuitorului, amintea de crucea de pe Golgota și de puterea smereniei în fața încercărilor. Metalul, deși durabil, nu purta aceeași încărcătură simbolică în contextul acelei porunci dumnezeiești.
Gheorghe, înțelegând că nu este vorba despre o simplă povață omenească, ci de o îndrumare venită din cer, a împlinit întocmai ceea ce i s-a spus. Din acest moment, locul vederii a devenit sfânt pentru credincioșii din acea zonă.
Construirea paraclisului și începerea cinstirii icoanei
Pe locul acestei vedenii, credincioșii au ridicat un paraclis în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, ca recunoștință pentru prezența sa în această arătare. Acest paraclis a devenit loc de pelerinaj pentru mulți credincioși care doreau să mulțumească pentru minuni, să ceară sfat și îndrumare în momente de cumpănă, așa cum și Gheorghe primise.
Din păcate, paraclisul nu a fost cruțat de încercări. În anul 1390, doar câțiva ani după zidirea lui, un incendiu puternic a cuprins nu doar acest lăcaș, ci și biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Tikhvin. Focul a mistuit zidurile de lemn, însă cinstirea icoanei și amintirea minunii nu au dispărut. De fiecare dată, credincioșii au reconstruit locul, dovadă a iubirii lor neclintite față de Maica Domnului și Sfântul Nicolae.
Înființarea mănăstirii în cinstea icoanei
După mai bine de un secol, în anul 1515, evlavia credincioșilor și dorința de a păstra vie amintirea minunii au dus la o nouă lucrare duhovnicească. S-a construit o biserică de lemn în același loc și, odată cu ea, s-a întemeiat o mănăstire în cinstea Sfintei Icoane „Sfătuitoarea”.
Această mănăstire a devenit nu doar un loc de rugăciune, ci și un centru de viață monahală, de ajutorare a celor aflați în nevoi și de povățuire pentru cei care căutau îndrumare spirituală. Icoana a rămas, de-a lungul timpului, un simbol al înțelepciunii cerești, un semn al faptului că Maica Domnului nu doar ocrotește, ci și îndrumă pe cei credincioși.
Semnificația duhovnicească a Icoanei Maicii Domnului „Sfătuitoarea”
Această icoană poartă o învățătură adâncă pentru fiecare creștin. Nu întâmplător Maica Domnului este numită „Sfătuitoarea” în această reprezentare. Prin Gheorghe, ea ne arată tuturor că, atunci când căutăm sfat cu smerenie și cu inimă curată, Dumnezeu ne răspunde, fie direct, fie prin sfinții Săi.
De asemenea, prezența Sfântului Nicolae în vedenie ne amintește de rolul sfinților ca mijlocitori și povățuitori în viața noastră. Nu este vorba doar despre o scenă istorică, ci despre o chemare permanentă adresată creștinilor de a se apropia cu credință de Maica Domnului și de prietenii Domnului Iisus Hristos.
Crucea din lemn, pe care Maica Domnului a dorit-o așezată pe biserică, ne vorbește despre puterea smereniei și despre adevărata tărie care vine din răbdarea suferințelor împreună cu Hristos. În vremurile noastre, când oamenii caută siguranță în lucruri materiale și trainice după logica lumii, icoana „Sfătuitoarea” ne reamintește că temelia Bisericii este Crucea și dragostea jertfelnică.
Cinstirea icoanei în prezent
De-a lungul secolelor, icoana a fost prăznuită cu evlavie, iar mănăstirea ridicată în cinstea ei a trecut prin multe încercări, asemenea paraclisului din vechime. Totuși, evlavia față de Maica Domnului „Sfătuitoarea” nu a încetat niciodată.
Pelerinii vin și astăzi să se roage înaintea icoanei, aducând cu ei necazurile, frământările și întrebările vieții. Mulți mărturisesc că au primit răspunsuri și că au simțit ajutorul grabnic al Maicii Domnului în decizii importante.
Icoana este cinstită nu doar pentru minunea istorică, ci și pentru lucrarea continuă a Maicii Domnului, care, asemenea unui părinte iubitor, nu încetează să dea sfat fiilor ei duhovnicești.
Povestea acestei icoane ne îndeamnă să păstrăm o inimă deschisă spre ascultare
Gheorghe, paraclisierul, nu s-a îndoit de cuvintele Maicii Domnului și ale Sfântului Nicolae, ci le-a pus în practică imediat. În viața de zi cu zi, Dumnezeu ne vorbește prin Scriptură, prin Biserică, prin duhovnicii noștri și chiar prin semne pe care ni le scoate în cale.
Într-o lume plină de zgomot și de îndoieli, icoana „Sfătuitoarea” este un îndemn de a redescoperi ascultarea smerită. Nu este suficient să cerem ajutorul Maicii Domnului; trebuie și să urmăm cu credință îndemnurile pe care le primim.
Cinstirea Sfintei Icoanei a Maicii Domnului „Sfătuitoarea”
Maica Domnului nu doar ascultă rugăciunile, ci și îndrumă pe calea cea bună, asemenea unei mame care își povățuiește copilul.
Din Tikhvin până astăzi, istoria acestei icoane rămâne o mărturie a faptului că Dumnezeu lucrează prin sfinți și prin semne vizibile, întărind credința celor care Îl caută. Iar fiecare creștin care se apropie cu evlavie de această icoană poate primi, la rândul său, sfatul cel bun, pacea inimii și tăria de a împlini voia lui Dumnezeu în viața sa.