În istoria Bisericii Ortodoxe, icoanele Maicii Domnului ocupă un loc de cinste aparte, fiind mărturii vii ale dragostei lui Dumnezeu pentru oameni și ale grijii necontenite a Născătoarei de Dumnezeu pentru întreaga lume. Printre aceste icoane făcătoare de minuni, un loc deosebit îl are Icoana Maicii Domnului „Andronic”, cunoscută și sub numele de „Monemvasia”, prăznuită de Biserică la 1 mai și 22 octombrie.
Această icoană sfântă poartă în sine o istorie impresionantă, încărcată de evenimente providențiale, de minuni și de semne ale iubirii Maicii Domnului față de cei care o cinstesc cu credință și rugăciune curată.
Originea și numele icoanei
Icoana Maicii Domnului „Andronic” a aparținut împăratului bizantin Andronic al III-lea Paleologul, care a domnit între anii 1328 și 1341. Fiind un mare apărător al credinței ortodoxe și un om cu profundă evlavie față de Maica Domnului, împăratul Andronic o păstra ca pe o comoară sfântă în familia sa. De la numele său, icoana a primit și denumirea de „Andronic”.
Conform Tradiției Bisericii, icoana este pictată de Sfântul Evanghelist Luca, cel care a zugrăvit și alte chipuri cinstite ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, însoțindu-le de cuvinte profetice care aveau să se împlinească peste veacuri: „Harul Celui ce S-a născut din Mine să fie cu aceste icoane”. De aceea, icoanele pictate de Sfântul Luca au fost dintotdeauna socotite izvor de binecuvântare și tămăduire.
Dăruirea icoanei Mănăstirii Monemvasia
În anul 1347, împăratul Andronic al III-lea a dăruit această icoană Mănăstirii Monemvasia, situată în apropierea regiunii Morea din Peloponez. Monemvasia era o așezare monahală și fortificată, ridicată pe o stâncă ce se ridică din mare, loc binecuvântat și plin de sfințenie, care adăpostea numeroși monahi și păstra relicve de mare preț ale Bisericii Răsăritului.
Odată cu această donație, icoana a devenit ocrotitoarea Mănăstirii Monemvasia și, prin aceasta, a întregii regiuni. În cinstea Maicii Domnului, se săvârșeau procesiuni și rugăciuni speciale, iar credincioșii veneau din toate părțile Greciei pentru a cere ajutorul și mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Astfel, icoana a mai fost numită și Icoana Maicii Domnului „Monemvasia”, nume care a rămas în conștiința credincioșilor până în zilele noastre.
Salvarea miraculoasă în timpul năvălirii turcilor
În anul 1821, când Grecia a fost zguduită de războiul de independență și de invazia turcilor, multe orașe au fost devastate și jefuite. Monemvasia nu a fost cruțată. Mănăstirea care adăpostea icoana a fost atacată, iar odoarele sfinte au fost în mare parte pierdute.
Totuși, prin purtarea de grijă a Maicii Domnului, icoana sa a fost salvată de către Episcopul Agapie, starețul mănăstirii, care, cu mult curaj, a reușit să o ascundă și să o scoată din calea primejdiei. Acesta a dus icoana la Patras, unde a ținut-o ascunsă până aproape de sfârșitul vieții sale.
Simțindu-și apropierea morții, episcopul Agapie a încredințat icoana unei rude, consulul general rus N.I. Vlassopoulos, pentru a o păstra și a o proteja. În felul acesta, icoana Maicii Domnului „Andronic” a fost salvată din mijlocul focului și al distrugerii, rămânând dovadă vie a ocrotirii dumnezeiești și a grijii Maicii Domnului pentru darurile sfinte închinate Fiului ei.
Drumul icoanei către Rusia
În anul 1839, fiul consulului Vlassopoulos, dorind să ofere icoana unui loc de mare cinste, a trimis-o de la Atena la Odessa, prin mijlocirea lui Nikolai Pavlovici, pentru a fi dăruită împăratului Rusiei.
Astfel, icoana a ajuns la Sankt Petersburg, unde a fost așezată mai întâi în Palatul de Iarnă, între anii 1839 și 1868. Aici, icoana era cinstită cu mare evlavie de familia imperială și de credincioși.
La 12 mai 1868, icoana a fost mutată în Catedrala „Sfânta Treime” din Sankt Petersburg, unde a rămas până la 16 aprilie 1877, timp în care nenumărați credincioși au venit să se roage înaintea ei, primind ajutor, tămăduiri și mângâiere sufletească.
În anul 1877, icoana a fost dusă la Mănăstirea „Icoana Maicii Domnului din Kazan”, situată în apropierea orașului Vyshiy Volotchok, din districtul Tver. Această mănăstire era un loc renumit pentru evlavia sa și pentru dragostea deosebită față de Maica Domnului, așa că icoana a găsit acolo un nou locaș de rugăciune și cinstire.
Dispariția icoanei
Din păcate, în anul 1984, icoana a fost furată din mănăstirea unde se afla, iar de atunci locul în care se găsește este necunoscut. Deși a fost căutată cu insistență, icoana nu a mai fost regăsită, rămânând până astăzi o taină a proniei dumnezeiești.
Cu toate acestea, amintirea ei a rămas vie în inimile credincioșilor, iar minunile săvârșite prin ea continuă să fie mărturisite. Pentru Biserică, icoana nu a dispărut, ci s-a ascuns, asemenea multor odoare sfinte, până la vremea rânduită de Dumnezeu pentru a fi redescoperită.
Descrierea icoanei
Icoana Maicii Domnului „Andronic” o înfățișează pe Maica Domnului fără Pruncul Iisus. Este un chip plin de blândețe și durere duhovnicească, în care se oglindește iubirea jertfelnică a Născătoarei de Dumnezeu pentru neamul omenesc.
Un detaliu unic și cutremurător al acestei icoane este rana sângerândă de pe partea dreaptă a gâtului Maicii Domnului, apărută atunci când icoana a fost lovită cu un cuțit de un turc, în vremea prigoanei și a profanării sfintelor odoare. Această rană este un semn văzut al suferinței Maicii Domnului pentru păcatele oamenilor și al durerii ei pentru cei care se depărtează de credință.
Icoana poartă blazonul bizantin al vulturului bicefal, semn al apartenenței sale la patrimoniul imperial, și are dimensiunile de aproximativ 25×35 cm.
Puterea tămăduitoare și mijlocirea Maicii Domnului
De-a lungul veacurilor, nenumărați credincioși au primit ajutor și tămăduire în fața acestei sfinte icoane. Mărturiile amintesc de vindecări de boli grele, izbăvirea din necazuri și alinarea celor aflați în suferință.
Maica Domnului „Andronic” s-a arătat grabnic ajutătoare celor care s-au rugat cu credință, fie în Grecia, fie mai târziu în Rusia, aducând pace și bucurie în casele celor care o cinsteau. Prin icoana sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu arată că nu este departe de fiii săi, ci îi acoperă mereu cu cinstitul ei acoperământ.
Semnificația duhovnicească a icoanei
Icoana Maicii Domnului „Andronic” nu este doar un vestigiu istoric, ci un simbol viu al comuniunii dintre cer și pământ, dintre credința bizantină și cea slavă, unite prin aceeași evlavie față de Născătoarea de Dumnezeu.
Prin destinul ei zbuciumat de la Bizanț la Peloponez, de la Monemvasia la Petersburg, de la lumină la taină, icoana ne învață că harul lui Dumnezeu nu se leagă de locuri, ci de inimile care cred. Chiar dacă icoana a fost pierdută, puterea ei duhovnicească lucrează nevăzut în lume, aducând mângâiere și nădejde.
Icoana Maicii Domnului „Andronic” este o mărturie a iubirii milostive a Născătoarei de Dumnezeu pentru oameni
Istoria ei, plină de minuni, jertfă și taină, ne arată că nici o forță lumească nu poate stinge lumina credinței și că Maica Domnului veghează necontenit asupra Bisericii Fiului ei.
Fie ca pomenirea acestei icoane să ne aducă aminte că Maica Domnului este mereu aproape de noi, ocrotindu-ne și mijlocind pentru mântuirea sufletelor noastre.