Cercetătorii au descoperit un posibil tratament experimental care ar putea întârzia simptomele Alzheimer-ului, în special la persoanele care au o predispoziție genetică de a dezvolta boala în jurul vârstei de 40-50 de ani. Aceste descoperiri inițiale au fost publicate recent și ar putea reprezenta un progres semnificativ în lupta împotriva bolii. Deși studiul este încă în desfășurare, unii participanți, precum Jake Heinrichs din New York, care a fost parte din cercetare timp de peste un deceniu, sunt optimiști, deoarece tratamentul i-a permis să trăiască fără simptome, în ciuda faptului că are gena Alzheimer, care i-a afectat tatăl și fratele.
Până acum, două medicamente utilizate în SUA au demonstrat că pot încetini progresia Alzheimer-ului la persoanele aflate în stadiile incipiente ale bolii, prin eliminarea unui marker caracteristic al acesteia, numit amyloid. Totuși, cercetările recente sugerează că îndepărtarea amyloidului cu mulți ani înainte de apariția simptomelor ar putea întârzia debutul bolii. Studiul condus de Universitatea din Washington implică familii care transmit o mutație genetică rară, ce garantează apariția simptomelor Alzheimer în aceeași perioadă de vârstă la care au fost afectate rudele. Aceste informații sunt valoroase pentru cercetători, deoarece permit măsurarea eficienței tratamentelor, notează APNEWS.
Rezultatele inițiale ale studiului, care au implicat 22 de participanți care au primit tratamente cu medicamente care elimină amyloidul timp de aproximativ opt ani, sugerează că acest tratament ar putea reduce cu 50% riscul de a dezvolta simptomele Alzheimer. Deși dimensiunea studiului este mică, rezultatele sunt considerate extrem de importante de către cercetători.
În prezent, participanții sunt transferați la un alt medicament experimental, Leqembi, pentru a determina eficiența pe termen lung a tratamentului. Dr. Randall Bateman, liderul cercetării, speră să poată afla în următorii cinci ani cât de puternică este protecția oferită de tratament. Însă, o mare preocupare este întârzierile în obținerea finanțării din partea Institutelor Naționale de Sănătate (NIH), care ar putea pune în pericol continuarea studiilor.
Această situație reflectă o problemă mai largă, deoarece NIH se confruntă cu restricții bugetare și schimbări în conducere, ceea ce ar putea influența direcțiile de cercetare, inclusiv studiile despre amyloid. Deși există și alte teorii despre cauzele Alzheimer-ului, amyloidul rămâne un factor principal, iar cercetările continuă pentru a înțelege mai bine cum se poate preveni acumularea acestuia în creier.
Pentru participanții la studii, cum ar fi June Ward din Carolina de Nord, care se află la vârsta la care mama sa a început să prezinte simptome, acest tratament reprezintă o posibilă speranță de a evita boala. În acest context, Heinrichs și familia sa speră că cercetările vor continua, având în vedere importanța acestei oportunități pentru cei care riscă să dezvolte Alzheimer. Ei consideră că NIH trebuie să prioritizeze cercetarea în domeniu și să evite politizarea deciziilor, deoarece viața multor oameni depinde de aceste tratamente inovative.
În ciuda dificultăților financiare și a incertitudinilor legate de viitorul cercetărilor, participanții la studiu rămân optimiști, având în vedere progresele înregistrate până acum. Aceștia subliniază importanța continuării tratamentelor și cercetărilor pentru a putea răspunde întrebării fundamentale: poate eliminarea amyloidului din creier să prevină debutul simptomelor Alzheimer înainte ca acestea să apară? De asemenea, există un sentiment de urgență, deoarece fiecare zi contează pentru cei care trăiesc cu teama că vor dezvolta boala în viitor.
VEZI ȘI – Ar trebui să optezi pentru uleiurile bogate în omega-3?