La aproape 56 de ani, Catherine Zeta-Jones continuă să se impună cu grație, dezvăluind în același timp o parte mai intimă a parcursului său.
O simplă privire este suficientă pentru a-și impune prezența. Catherine Zeta-Jones nu a avut niciodată nevoie să exagereze pentru a captiva. Descoperită în 1998 în Masca lui Zorro, ea a devenit o icoană hollywoodiană, confirmată de un Oscar pentru Chicago și o serie de succese remarcabile. La împlinirea vârstei de 56 de ani, ea semnează o revenire remarcabilă la Paris, cu ocazia avanpremierei sezonului 2 al serialului Wednesday pe Netflix. În acest serial fenomenal, ea interpretează rolul unei Morticia Addams întunecate și fascinante. Un rol care face ecou unei realități mai intime: în spatele aspectului său impecabil, actrița duce de peste zece ani o luptă departe de lumina reflectoarelor.
O luptă pe care Catherine Zeta-Jones nu a încercat niciodată să o ascundă
În 2012, Catherine Zeta-Jones vorbește cu o sinceritate rară: suferă de tulburare bipolară. „Este o tulburare emoțională care afectează milioane de oameni, iar eu sunt unul dintre ei”, mărturisește ea atunci pentru People. La Hollywood, unde imaginea este regina supremă, această declarație marchează o ruptură. Ea nu caută compasiune sau efect dramatic, ci pur și simplu spune lucrurile așa cum sunt. Asumându-și public această tulburare, ea rupe un tăcere tenace și dă un chip unei realități adesea ignorate. Un gest puternic, care luminează într-un alt fel parcursul ei și prezența ei pe ecran.
Această fragilitate s-a impus în momentul în care soțul ei, Michael Douglas, se lupta cu un cancer la gât. Era în 2010, iar încercările se succedau. Presiunea, incertitudinile, tratamentele… Catherine Zeta-Jones suportă totul până la epuizare. Va fi internată de două ori în secția de psihiatrie, pentru a se regăsi, departe de agitație. Mai târziu, în paginile revistei InStyle, ea oferă o mărturie lucidă și intimă: „A fost o perioadă foarte intensă, cu lucruri pozitive și negative. Descoperă cine ești cu adevărat și cine este cu adevărat persoana care îți împărtășește viața. Găsești lucruri ascunse în adâncul tău pe care nu ți le-ai fi imaginat niciodată.” O mărturisire sinceră, la fel ca femeia pe care alege să o arate acum.
Alegerea radicală a lui Catherine Zeta-Jones pentru a-și păstra echilibrul
Pentru a trăi mai bine cu tulburarea bipolară, Catherine Zeta-Jones a luat o decizie fără întoarcere: să pună capăt comentariilor despre ea pe internet. O decizie pe care o asumă pe deplin, după ce a evaluat impactul acestei expuneri constante. „Nu poți scăpa de ceea ce spun oamenii, iar dacă ești un om, acest lucru poate fi foarte dureros. Devenise un otravă”, a declarat ea. Într-o lume în care fiecare gest al vedetelor este analizat și comentat, această distanțare i-a permis să preia din nou controlul asupra a ceea ce lăsa să intre în viața sa de zi cu zi.
Detasându-se de privirile celorlalți, ea a regăsit o formă de pace. „Cel mai inteligent lucru pe care l-am făcut a fost să nu mai intru pe internet. A fost o adevărată eliberare. Am înțeles cum să apreciez lucrurile mărunte, cum ar fi să beau un ceai pe terasă într-o dimineață frumoasă.” Această alegere, aparent simplă, a fost pentru ea o gură de aer proaspăt. Prin împărtășirea acestei experiențe, Catherine Zeta-Jones oferă o mărturie sinceră, care contribuie la eliminarea tabuului din jurul tulburărilor mentale și a modului, adesea personal, în care fiecare încearcă să le stăpânească.
Catherine Zeta-Jones și Michael Douglas, o legătură atemporală
Actrița se poate baza și pe sprijinul partenerului său, Michael Douglas, cu care formează de douăzeci și cinci de ani unul dintre cele mai solide cupluri din cinematografia americană. Când s-au întâlnit în 1998 la Festivalul de la Deauville, Michael Douglas știa deja că nu vrea să rateze această șansă. „Vreau să fiu tatăl copiilor tăi”, i-ar fi spus el fără ocolișuri. O frază îndrăzneață, dar s-a creat o conexiune între ei. Au început să comunice tot mai mult, întâlnirile s-au înmulțit, până când cuplul și-a oficializat relația și și-a pecetluit uniunea în noiembrie 2000, la trei luni după nașterea fiului lor, Dylan. Fiica lor, Carys, se naște în 2003.
În douăzeci și cinci de ani, au trecut prin adversități fără să se despartă. Cancerul lui Michael Douglas, expunerea mediatică, furtunile intime… nimic nu a zguduit această legătură. În timp ce multe cupluri se destramă sub lumina reflectoarelor, al lor rezistă. Povestea lor, discretă și singulară, scapă clișeelor hollywoodiene: fără demonstrații, ci cu constanță, fidelitate și acea formă de evidență care, în timp, impune respect.