Sfântul Botez este prima dintre Tainele prin care omul intră în viața cea nouă în Hristos și devine mădular al Bisericii.
Nu este doar o binecuvântare oferită copilului și nici o simplă tradiție de familie, ci o adevărată naștere duhovnicească.
Însuși Mântuitorul vorbește despre necesitatea acestei nașteri „din apă și din Duh”:
„Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. ” (Ioan 3, 5).
Din acest motiv, Biserica a privit întotdeauna cu multă seriozitate Botezul copiilor și, în mod deosebit, situațiile în care viața unui prunc este în primejdie. Există împrejurări dramatice în care nu este posibilă săvârșirea imediată a întregii slujbe a Botezului: un copil se naște prematur, starea lui se înrăutățește după naștere, se află într-o secție de terapie intensivă sau medicii se tem că poate muri în scurt timp.
Pentru asemenea situații, rânduiala Bisericii prevede ceea ce este cunoscut sub numele de Botez „de urgență”, „din necesitate” sau Botez săvârșit după rânduiala prescurtată.
Dar ce înseamnă acesta și cum se săvârșește?
De ce există o rânduială prescurtată a Botezului?
Biserica nu scurtează slujba Botezului din comoditate. Rânduiala obișnuită este bogată în rugăciuni și gesturi liturgice, fiecare având o semnificație duhovnicească profundă.
Există însă situații în care timpul nu mai îngăduie săvârșirea întregii slujbe. Atunci prioritatea este ca omul aflat în primejdie de moarte să primească Sfântul Botez.
Părintele Ene Braniște arată, în Liturgica specială, că Molitfelnicul, cartea de cult în care se găsește rânduiala Botezului, cuprinde și o formă prescurtată pentru situațiile în care slujba trebuie săvârșită repede, tocmai pentru ca pruncul aflat în primejdie să nu moară nebotezat.
Prin urmare, Botezul „de urgență” nu este o altă Taină și nici un Botez „mai puțin important”. Este Sfântul Botez săvârșit în împrejurări excepționale, potrivit rânduielii prevăzute de Biserică.
Când săvârșește preotul Botezul „de urgență”?
Atunci când există timpul și condițiile necesare pentru rânduiala prescurtată, preotul urmează prevederile Molitfelnicului.
Rânduiala cuprinde binecuvântarea de început, rugăciunile începătoare și o rugăciune prescurtată pentru sfințirea apei. În apa pregătită pentru Botez se toarnă și din untdelemnul binecuvântat.
Urmează momentul central al Tainei: botezarea propriu-zisă, prin întreita afundare în apă, în numele Preasfintei Treimi, rostindu-se formula sacramentală:
„Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui. Amin. Și al Fiului. Amin. Și al Sfântului Duh. Amin.”
În rânduiala prescurtată indicată de Molitfelnic urmează apoi Mirungerea, prin care cel nou botezat primește pecetea darului Sfântului Duh.
Slujba continuă, în forma ei scurtată, cu înconjurarea mesei pe care se află Sfânta Evanghelie, în timp ce se cântă „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat. Aliluia”, apoi cu apolisul, adică formula liturgică de încheiere, și cu împărtășirea celui botezat, atunci când aceasta poate fi făcută.
Caracterul prescurtat al slujbei nu înseamnă diminuarea importanței Botezului. Prescurtarea este determinată exclusiv de primejdia în care se găsește persoana ce urmează să fie botezată.
Ce se întâmplă dacă pruncul supraviețuiește?
Aceasta este una dintre cele mai importante precizări, deoarece poate exista impresia că, după însănătoșirea copilului, Botezul trebuie „refăcut”.
Sfântul Botez valid săvârșit nu se repetă.
Credința aceasta este mărturisită chiar în Simbolul de credință: „Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor”.
Dacă pruncul botezat în condiții de urgență supraviețuiește, se va împlini ulterior rânduiala bisericească, potrivit îndrumărilor liturgice și sub îndrumarea preotului. Însă actele Tainei care au fost deja săvârșite valid nu sunt repetate.
În cazul rânduielii prescurtate descrise de părintele Ene Braniște, se va săvârși ulterior ceea ce lipsește din slujba completă, fără a mai repeta sfințirea apei, afundarea baptismală și Mirungerea, întrucât acestea au fost deja săvârșite.
Această rânduială arată atât grija Bisericii pentru respectarea Tainei, cât și grija ei pentru omul aflat în primejdie.
Ce se întâmplă dacă preotul nu poate ajunge la timp?
Există și situații cu totul excepționale în care viața pruncului este în pericol imediat, iar preotul nu poate ajunge înainte de momentul critic.
Tradiția și practica bisericească ortodoxă cunosc posibilitatea ca, într-o asemenea stare reală de necesitate, Botezul să fie săvârșit de un creștin ortodox, folosind apă și rostind corect formula baptismală în numele Sfintei Treimi. Nu este vorba despre o alternativă obișnuită la slujba preotului și cu atât mai puțin despre o practică ce trebuie folosită din comoditate.
Într-o asemenea împrejurare trebuie păstrată cu strictețe forma trinitară a Botezului: persoana este botezată în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, nu prin formule improvizate.
Dacă persoana astfel botezată supraviețuiește, trebuie anunțat cât mai repede preotul paroh sau preotul care poate prelua cazul, explicându-i-se exact cine a făcut Botezul, cum l-a făcut și ce cuvinte a rostit. Preotul va ști apoi ce rânduieli trebuie împlinite în continuare.
În situațiile medicale grave, familia nu ar trebui să aștepte până în ultimul moment. Dacă medicii spun că viața copilului este în pericol, este bine ca preotul să fie chemat cât mai repede, cu respectarea regulilor unității medicale.
De ce nu este bine să fie amânat Botezul copiilor?
Rânduiala Botezului de urgență ne amintește și un adevăr pe care lumea contemporană îl poate pierde ușor din vedere: Botezul nu este în primul rând un eveniment social, ci o Taină a Bisericii.
Astăzi, uneori, data Botezului este aleasă mai ales în funcție de disponibilitatea restaurantului, de concediul rudelor, de anotimp, de fotograf sau de posibilitatea organizării unei petreceri cât mai mari. Toate acestea sunt aspecte secundare și nu trebuie să ajungă mai importante decât Taina însăși.
Părintele Ene Braniște subliniază tocmai necesitatea ca preoții să-i învețe pe credincioși să nu amâne nejustificat Botezul copiilor. Grija principală trebuie să fie ca pruncul să primească la vremea potrivită această Taină și să fie integrat în viața sacramentală a Bisericii.
Așadar, nu este nevoie să așteptăm luni întregi numai pentru a putea organiza o petrecere mai mare. Botezul și masa festivă nu sunt unul și același lucru. Dacă împrejurările o cer, Taina poate fi săvârșită fără fast, iar bucuria familiei poate fi exprimată după posibilități.
Botezul nu este un simplu obicei de familie
Pentru creștinul ortodox, Botezul nu reprezintă doar momentul în care copilul primește un nume, nași, lumânare și haine albe. Toate acestea capătă sens în jurul realității centrale: unirea omului cu Hristos.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?” (Romani 6, 3).
De aceea, cântarea „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat” exprimă însăși realitatea duhovnicească a Tainei.
Copilul nu este adus la biserică doar pentru a primi o binecuvântare, ci pentru a fi primit în comunitatea euharistică a Bisericii. De aceea Botezul este legat firesc de Mirungere și de Sfânta Împărtășanie.
Înțelegând aceasta, părinții vor privi altfel și problema amânării Botezului. Întrebarea principală nu mai este „Când putem organiza evenimentul?”, ci „Când îl aducem pe copil înaintea lui Hristos și în Biserica Sa?”.
Botezul „de urgență” arată cât de mare este însemnătatea acestei Sfinte Taine pentru Biserică
Atunci când viața unui prunc este în primejdie, Biserica nu condiționează Botezul de solemnitatea unei zile, de prezența tuturor invitaților sau de posibilitatea săvârșirii unei slujbe îndelungate. Există o rânduială prescurtată tocmai pentru asemenea împrejurări, iar dacă cel botezat supraviețuiește, ceea ce lipsește din slujba deplină se împlinește ulterior, fără repetarea Tainei deja săvârșite.
Pentru părinții creștini rămâne însă esențial un lucru: Botezul copilului nu trebuie amânat fără un motiv serios. Iar dacă există o primejdie medicală, preotul trebuie anunțat cât mai repede.
Această grijă izvorăște din credința Bisericii că, prin Botez, omul începe o viață nouă în Hristos și devine mădular al Bisericii.