În lumea de astăzi, omul este adesea ispitit să creadă că scopul scuză mijloacele.
Mulți consideră că micile compromisuri, înșelăciunile aparent nevinovate sau nedreptățile făcute „pentru binele tuturor” nu au consecințe. Însă în viața duhovnicească nimic nu rămâne fără urmări. Dumnezeu, Care vede toate, binecuvântează dreptatea, sinceritatea și curăția inimii, iar nedreptatea aduce tulburare, suferință și chiar catastrofă.
Cuviosul Paisie Aghioritul, unul dintre marii părinți contemporani ai Ortodoxiei, spunea limpede: „Binecuvântarea aduce binecuvântare, iar nedreptatea aduce catastrofă.”
Aceste cuvinte simple conțin un adevăr profund despre modul în care lucrează harul lui Dumnezeu în viața omului și în viața comunităților.
Pornind de la întâmplarea relatată de Sfântul Paisie, putem înțelege cât de important este să trăim cu conștiință curată și cu respect față de adevăr și dreptate.
Conștiința, glasul lui Dumnezeu din om
În relatarea prezentată, un meșter cerea mănăstirii să îi desfacă formal contractul de muncă pentru a putea primi ajutor de șomaj, urmând apoi să continue să lucreze în același loc. Din punct de vedere omenesc, cineva ar putea spune că nu este un lucru foarte grav. Totuși, Cuviosul Paisie a respins categoric această propunere.
De ce? Pentru că nedreptatea începe întotdeauna cu lucrurile mici. Atunci când omul își calcă propria conștiință pentru un câștig material, sufletul începe să se întunece.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.”(Tit 1, 15)
Conștiința este un dar al lui Dumnezeu. Ea îl mustră pe om atunci când se abate de la adevăr. Dacă omul ascultă de ea, sufletul se luminează. Dacă însă o ignoră, ajunge să considere răul drept bine și minciuna drept lucru firesc.
Cuviosul Paisie subliniază:
„Puțină conștiință de ar avea cineva, n-ar face aceasta!”
Așadar, rădăcina nedreptății este împietrirea inimii și slăbirea conștiinței.
Dreptatea atrage harul lui Dumnezeu
În Sfânta Scriptură vedem mereu că Dumnezeu binecuvântează dreptatea. Chiar dacă omul drept trece prin încercări, în cele din urmă primește pace și ajutor de la Dumnezeu.
Psalmistul David spune:
„Că Domnul iubește judecata și nu va părăsi pe cei cuvioși ai Săi; în veac vor fi păziți. Iar cei fără de lege vor fi izgoniți și seminția necredincioșilor va fi stârpită.”(Psalmul 36, 28)
Dreptatea nu înseamnă doar respectarea unor reguli exterioare, ci o stare a inimii. Omul drept nu caută să profite de aproapele său și nici să obțină câștig prin înșelăciune. El preferă să piardă material decât să piardă binecuvântarea lui Dumnezeu.
De aceea, Sfântul Paisie spune că este mai bine ca mănăstirea să plătească „un salariu dublu” decât să accepte o astfel de nedreptate. Pentru omul duhovnicesc, binecuvântarea lui Dumnezeu valorează infinit mai mult decât orice avantaj financiar.
În viața de zi cu zi vedem deseori cum oamenii caută câștig rapid prin minciună, evaziune, înșelăciune sau corupție. Poate că pentru o vreme par să prospere, însă pacea lăuntrică lipsește. Harul lui Dumnezeu nu poate rămâne acolo unde există nedreptate.
Nedreptatea aduce tulburare și catastrofă
Cuvintele Sfântului Paisie sunt foarte puternice:
„Din pricina aceasta iau foc și se întâmplă catastrofe în mănăstiri.”
Aceasta nu trebuie înțeleasă simplist, ca și cum orice necaz ar fi o pedeapsă directă pentru un anumit păcat. Însă păcatul și nedreptatea alungă harul lui Dumnezeu, iar omul rămâne expus tulburării și suferinței.
Atunci când într-o familie, într-o instituție sau într-o comunitate se tolerează minciuna și nedreptatea, încet-încet apare dezbinarea. Oamenii își pierd încrederea unii în alții, pacea dispare, iar răul se înmulțește.
Sfânta Scriptură spune:
„Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.”(Galateni 6, 7)
Aceasta este o lege duhovnicească. Dacă omul seamănă adevăr, milă și dreptate, va culege binecuvântare. Dacă seamănă înșelăciune și nedreptate, va culege tulburare și durere.
Vedem aceasta și în istoria poporului ales din Vechiul Testament. De fiecare dată când oamenii se depărtau de Dumnezeu și călcau dreptatea, veneau războaie, foamete și suferințe. Când însă se pocăiau și se întorceau la Domnul, Dumnezeu îi binecuvânta din nou.
Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se cumpără
Lumea modernă pune mare accent pe succesul material. Mulți oameni cred că dacă au bani, influență și putere, sunt binecuvântați. Însă binecuvântarea adevărată nu constă în bogății trecătoare, ci în pacea sufletului și în prezența harului lui Dumnezeu.
Mântuitorul spune:
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.”(Matei 6, 33)
Dumnezeu poartă grijă de omul care trăiește cinstit și drept. Uneori îl încearcă pentru a-l întări duhovnicește, însă nu îl părăsește niciodată.
În schimb, câștigul dobândit prin nedreptate aduce blestem asupra sufletului. Chiar dacă omul are multe bunuri materiale, viața sa devine lipsită de liniște și de sens.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că mai bine este o bucată de pâine câștigată cinstit decât averi întregi dobândite prin nedreptate. Harul lui Dumnezeu se odihnește peste puținul câștigat cu sinceritate și muncă curată.
Vom da examene înaintea lui Dumnezeu
La finalul cuvintelor sale, Cuviosul Paisie amintește un adevăr cutremurător:
„Vom da examene. În prima fază se va separa arama de aur. În a doua, se va arăta câte carate de aur are fiecare.”
Viața aceasta este vremea pregătirii pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Nu poziția socială, averea sau succesul exterior vor conta înaintea Judecății lui Hristos, ci starea sufletului nostru.
Sfântul Apostol Pavel spune:
„Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (
Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia.”(I Corinteni 3, 13)
Toate faptele ascunse ale oamenilor vor fi descoperite. Atunci se va vedea cine a lucrat cu sinceritate și cine a trăit în minciună și prefăcătorie.
Imaginea aurului este foarte sugestivă. Dumnezeu îngăduie încercări pentru a curăți sufletul omului, asemenea aurului trecut prin foc. Omul credincios, smerit și drept devine tot mai curat și mai strălucitor duhovnicește.
În schimb, omul care trăiește în nedreptate poate părea valoros în ochii lumii, dar înaintea lui Dumnezeu se dovedește lipsit de adevărata bogăție.
Cum putem păstra binecuvântarea lui Dumnezeu?
Pentru a avea binecuvântarea lui Dumnezeu în viața noastră, trebuie să trăim cu sinceritate și frică de Dumnezeu.
Sunt câteva lucruri esențiale:
1. Să avem conștiință curată
Să nu acceptăm compromisuri care ne depărtează de adevăr, chiar dacă par avantajoase.
2. Să fim drepți în relația cu ceilalți
Să nu înșelăm, să nu profităm și să nu căutăm câștig nedrept.
3. Să iubim adevărul
Mântuitorul spune:
„Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.”(Ioan 14, 6)
Adevărul nu este doar o idee, ci Însuși Domnul Iisus Hristos.
4. Să ne pocăim pentru greșeli
Dumnezeu este milostiv și iartă pe cel care se întoarce cu sinceritate.
5. Să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu înainte de orice lucru
Fără harul lui Dumnezeu, toate ostenelile omului sunt zadarnice.
Cuvintele Cuviosului Paisie Aghioritul sunt un mare avertisment pentru lumea contemporană: „Binecuvântarea aduce binecuvântare, iar nedreptatea aduce catastrofă.”
Omul modern caută adesea succes fără Dumnezeu, câștig fără conștiință și confort fără adevăr. Însă niciun lucru zidit pe nedreptate nu poate dura. Harul lui Dumnezeu se retrage din locul unde există minciună și lipsă de pocăință.
În schimb, chiar și puținul câștigat cu dreptate aduce pace, lumină și binecuvântare. Omul care trăiește cinstit, cu frică de Dumnezeu și cu inimă curată, devine locaș al harului dumnezeiesc.
Să luăm aminte la îndemnul sfinților părinți și să păstrăm în toate conștiința curată, pentru ca în ziua încercării să fim găsiți asemenea aurului curat înaintea lui Dumnezeu.