În fiecare an, la data de 29 iunie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu aleasă cinstire pe Sfinții, slăviții și întru tot lăudații Apostoli Petru și Pavel, doi dintre cei mai mari propovăduitori ai Evangheliei, pe care Dumnezeu i-a ales și i-a întărit ca temelie vie a Bisericii Sale. Deși foarte diferiți ca fire, educație și experiență, amândoi au devenit vase alese ale Duhului Sfânt și au mărturisit cu prețul vieții lor credința în Hristos Cel Înviat.
Sfântul Apostol Petru, piatra credinței
Sfântul Apostol Petru, cunoscut mai întâi sub numele de Simon, era pescar din Betsaida, o cetate mică din Galileea. Fiul lui Iona și frate al Sfântului Apostol Andrei, „cel întâi chemat”, Petru era un om simplu, dar cu suflet aprins, cu o râvnă sinceră pentru Dumnezeu. Viața lui se desfășura în osteneală, pescuind pentru a-și întreține familia: soția, copiii, soacra și tatăl bătrân.
Chemarea sa la apostolie s-a făcut în chip minunat. Când Domnul Iisus Hristos l-a întâlnit: „ Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” (Matei 4, 19), Petru a părăsit mrejele și L-a urmat. Cu o credință vie și o inimă caldă, Petru s-a apropiat de Hristos mai mult decât ceilalți ucenici. El a fost cel care a mărturisit cu tărie: „ Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.” (Matei 16, 16). Pentru această mărturisire, Domnul i-a spus: „ Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16, 18).
Totuși, firea sa impulsivă și omenească a fost vădită în momentele grele ale pătimirii Domnului. În curtea arhiereului, s-a lepădat de trei ori de Hristos, dar mai apoi, cu lacrimi amare și cu zdrobire de inimă, a plâns păcatul său. Această pocăință sinceră l-a învrednicit să primească iarăși încrederea Domnului, care, după Înviere, l-a întrebat de trei ori: „Mă iubești?”, restabilindu-l astfel în demnitatea apostolică.
După Pogorârea Duhului Sfânt, Petru devine un predicator puternic. El vorbește mulțimilor cu îndrăzneală, face minuni în numele Domnului și întemeiază Biserici în Asia Mică și la Roma. Moartea lui mucenicească, prin răstignire cu capul în jos, la cererea sa, în timpul prigoanei împăratului Nero, este dovada supremă a iubirii și fidelității sale față de Domnul Iisus Hristos.
Sfântul Apostol Pavel, vasul alegerii dumnezeiești
Sfântul Apostol Pavel, celălalt corifeu al Apostolilor, a fost mai întâi Saul din Tars, un evreu din seminția lui Veniamin, fariseu zeloș, crescut în Legea lui Moise și educat de vestitul dascăl Gamaliel. El a fost un înverșunat prigonitor al creștinilor și a luat parte cu voia sa la uciderea Sfântului Ștefan, întâiul mucenic.
Însă, pe drumul spre Damasc, unde mergea cu gândul să-i prindă pe creștini și să-i ducă legați la Ierusalim, Saul este întâmpinat de o lumină cerească și de glasul Domnului Iisus Hristos: „ Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” (Fapte 9, 4). Acea întâlnire dumnezeiască îl orbește trupește, dar îi luminează ochii sufletului. Trimite Dumnezeu pe Anania, care îl botează și îi redă vederea trupească, dar mai ales îi dăruiește vederea adevărului.
De acum înainte, Pavel devine un neostenit propovăduitor al Evangheliei. Numit de Domnul: ,,vas ales”- „ Şi a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel;” (Fapte 9, 15), el străbate drumuri lungi și periculoase, întemeind Biserici și răspândind credința în Asia Mică, Grecia, Macedonia, și ajungând până la Roma. În cele 14 epistole care ne-au rămas de la el în Noul Testament, găsim teologia adâncă a mântuirii, învățătura despre har, credință, Biserică și viața în Hristos.
A fost bătut, închis, naufragiat, flămând, dar niciodată nu a încetat să vestească pe Domnul Iisus Hristos Cel răstignit și înviat. Moartea lui mucenicească, prin decapitare, a avut loc tot la Roma, la puțină vreme după martiriul lui Petru, în timpul aceleiași persecuții dezlănțuite de Nero.
Două firi, o singură credință
Sfântul Petru și Sfântul Pavel au fost oameni cu firi și trasee de viață foarte diferite. Petru era simplu, direct, pescar de meserie, neînvățat, dar cu o credință caldă și plină de dragoste. Pavel era educat, învățat, filosof și cunoscător al culturii greco-romane. Petru se adresa mai ales iudeilor, iar Pavel a devenit Apostolul neamurilor.
Însă amândoi s-au unit în slujba aceluiași Hristos, în Duhul Adevărului, întregind lucrarea Bisericii în lume. Petru a adus jertfa sincerității și a pocăinței, Pavel, jertfa convertirii și a zelului neobosit. Unul a pus temelie Bisericii prin mărturisirea sa, celălalt a zidit cu înțelepciunea și râvna misionară.
De aceea, nu întâmplător, Biserica prăznuiește împreună pomenirea acestor doi stâlpi ai credinței. Ei sunt asemenea celor doi poli care țin echilibrul, asemenea celor două aripi cu care Biserica a zburat spre înălțimile Duhului Sfânt. Prin moartea lor de martiri, ei au pecetluit adevărul propovăduit și s-au făcut modele veșnice pentru toți creștinii.
Moaștele și cinstirea lor
După moartea lor, moaștele Sfinților Apostoli Petru și Pavel au fost puse împreună, ca semn al unității lor în slujirea Domnului Iisus Hristos. Pe locul unde a fost răstignit Petru, în colina Vaticanului, s-a ridicat mai târziu marea Basilică a Sfântului Petru, loc de pelerinaj pentru milioane de creștini.
Pavel, deși decapitat în alt loc, a fost unit în cinstire și pomenire cu Petru, iar împreună au devenit simbol al apostoliei, al jertfei și al iubirii de Hristos. Biserica Ortodoxă îi pomenește solemn în data de 29 iunie, zi care este considerată una dintre cele mai mari sărbători închinate apostolilor.
În cinstea lor, mulțime de biserici și mănăstiri le poartă numele, iar mulți creștini le cer ajutorul în rugăciune. Sunt considerați ocrotitorii misiunii creștine, ai preoției și ai tuturor celor ce propovăduiesc cuvântul lui Dumnezeu.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt două icoane vii ale lucrării lui Dumnezeu în lume
Prin ei vedem cum Domnul Iisus Hristos poate ridica pe cel slab (Petru) și poate întoarce pe cel prigonitor (Pavel), făcându-i ambasadori ai harului Său. Viața lor ne învață că nimeni nu este prea simplu sau prea păcătos pentru a deveni sfânt, atâta timp cât inima se deschide lucrării Duhului Sfânt.
Cinstindu-i pe acești doi corifei ai apostoliei, să le urmăm exemplul de credință vie, de pocăință sinceră, de dragoste nemărginită pentru Iisus Hristos și de jertfă pentru adevăr. Să ne rugăm lor ca, prin mijlocirea lor, să dobândim și noi statornicie în credință și curaj în mărturisirea Domnului nostru Iisus Hristos.
Cântare de laudă la Sfinții Apostoli Petru și Pavel
Învățați și neînvățați, dar aceiași în duhul,
Puternici ca îngerii în a Domnului iubire,
Petru cel simplu și Pavel cel mult învățat,
Erau amândoi luminați de al Duhului har.
Ei două lumânări aprinse au fost,
Candele nestinse,
Înalte și preafrumoase, ca stelele strălucind.
Ele pământul au străbătut cu a lor lumină,
De la oameni nimic cerând și pe veci îmbogățindu-i.
Ei mai săraci erau decât cei mai săraci,
Dar au îndestulat lumea;
Ei robi și întemnițați au fost, dar lumea au biruit.
Cu învățătura lui Hristos ei au îmbogățit lumea,
Și cu arme noi pe ea desăvârșit o au biruit.
Ei o au biruit cu smerenia și dumnezeiasca pace,
Cu fericita blândețe, cu rugăciunea, postirea
Și cu milostivirea cea de necuprins.
Când a vieții lor zbuciumată zi
S-a plecat spre zbuciumata seară,
Sângerosul Nero năpraznic capăt i-a pus.
Dar când Nero, al lumii dement conducător
Poruncit-a a Apostolilor moarte,
Lumea nu mai era a lui, ci a lor.
Iar ei prin moarte au dobândit împărăția.
Condacul Sfinților Apostoli Petru și Pavel
Glasul 2
Pe propovăduitorii cei tari și de Dumnezeu vestitori, căpeteniie ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăților Tale și odihnă; că chinurile acelora și moartea ai primit mai vârtos decât toată roada, unule Cel ce știi cele din inimă.
Troparul Sfinților Apostoli Petru și Pavel
Glasul 4
Cei ce sunteți între Apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.