Pe dat de 1 septembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește începutul Indictionului, adică al anului nou bisericesc, după rânduiala stabilită de Sfinții Părinți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Această zi marchează o trecere sfântă dintr-un timp în altul, un prag între anul care a trecut și anul care începe, prilej de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale și de rugăciune pentru roade binecuvântate și pentru mântuire.
Rânduiala Vechiului Testament
Încă din Vechiul Testament, începutul anului era legat de luna a șaptea, corespunzătoare lunii septembrie.
Domnul a poruncit prin Moise fiilor lui Israel:
„”Spune fiilor lui Israel: În luna a şaptea, ziua întâi a lunii să vă fie zi de odihnă, sărbătoarea trâmbiţelor şi adunare sfântă să aveţi; Nici o muncă să nu faceţi, ci să aduceţi ardere de tot Domnului” (Levitic 23, 24-25).
Această zi nu era doar un început de calendar, ci și un moment de sfințire a timpului, un timp al odihnei, al curățirii și al aducerii de mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile Sale. De asemenea, tot în această lună poporul ales aducea sărbătoarea corturilor și prăznuia recolta, ca semn de recunoștință pentru roadele câmpului.
Scriptura amintește mai multe evenimente sfinte care s-au petrecut în această lună: apele potopului au scăzut și corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat; Moise s-a coborât din Sinai cu Tablele Legii; s-a început zidirea cortului mărturiei; arhiereul intra o dată pe an în Sfânta Sfintelor aducând jertfă pentru popor; iar în vremea regelui Solomon, în această lună a fost sfințit Templul Domnului din Ierusalim.
Tot atunci se împlinea și porunca anului jubiliar, care venea la fiecare cincizeci de ani, când se iertau datoriile, robii erau eliberați, pământurile lăsate să se odihnească, iar oamenii se smereau înaintea lui Dumnezeu cu post și rugăciune. Era un timp de iertare și de înnoire a legăturii cu Dumnezeu, chip al mântuirii aduse mai târziu de Hristos.
Începutul propovăduirii Domnului
Sfânta Biserică prăznuiește începutul anului bisericesc și pentru că, potrivit Sfintei Evanghelii, în această zi Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în sinagoga din Nazaret, a primit sulul Prorocului Isaia și a citit cuvintele:
„«Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, Şi să vestesc anul plăcut Domnului».” (Luca 4, 18-19); ,, Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate; Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; (Isaia 61, 1-2).
După ce a închis cartea, Domnul a spus: „Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.” (Luca 4, 21). Aceasta a fost începutul propovăduirii Evangheliei, anul harului, timpul mântuirii pentru întreaga omenire. De aceea, Biserica vede în această zi începutul duhovnicesc al unei noi perioade, în care Domnul Iisus Hristos Însuși lucrează în viața credincioșilor.
Înțelesul duhovnicesc al Indictionului
Cuvântul „indiction” provine din latinescul indictio și înseamnă „poruncă” sau „arătare”. În Imperiul Roman, indictionul era o perioadă de 15 ani folosită pentru strângerea dărilor. Biserica a preluat acest termen, dar i-a dat un înțeles duhovnicesc, legându-l de începutul toamnei, vremea recoltelor și a mulțumirii aduse lui Dumnezeu.
Astfel, Sfânta Biserică serbează această zi din două pricini:
- Ca început al anului natural și al rodirii
Oamenii mulțumesc pentru roadele câmpului și se roagă pentru binecuvântarea viitoare.
- Ca început al propovăduirii lui Hristos
Anul cel nou este „anul Domnului cel bine primit”, timpul mântuirii și al înnoirii sufletului.
Prin aceasta, Biserica ne cheamă să trăim fiecare nou an nu doar ca trecere a timpului, ci ca șansă de mântuire, ca dar al lui Dumnezeu pentru a spori în credință, nădejde și dragoste.
Anul bisericesc și rânduiala praznicelor
Rânduiala anului bisericesc începe la 1 septembrie și se încheie la 31 august. El este alcătuit în jurul praznicelor împărătești, al sărbătorilor Maicii Domnului și al sfinților, fiind un adevărat drum duhovnicesc pe care Biserica îl parcurge în fiecare an.
Anul începe cu Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) și se încheie cu Adormirea Maicii Domnului (15 august), încadrând între aceste două praznice întreaga iconomie a mântuirii. Tot anul bisericesc se desfășoară ca o mare sărbătoare continuă, care ne reamintește permanent de lucrarea Domnului Iisus Hristos și de chemarea noastră la sfințenie.
În acest sens, începutul anului bisericesc este nu doar o simplă dată de calendar, ci un nou pas în viața Bisericii, o nouă chemare la trăirea Evangheliei.
Credința, nădejdea și dragostea „darurile” noastre către Dumnezeu
Cuvintele Sfinților Părinți subliniază că Domnul nostru Iisus Hristos, Împăratul Slavei, nu cere de la noi aur sau argint, fier sau aramă, ci darurile sufletului: credința, nădejdea și dragostea.
- Credința este tăria noastră, pavăza cu care biruim ispitele și vrăjmașii. Prin credință au biruit sfinții și mucenicii, prin ea se păstrează legătura vie cu Dumnezeu.
- Nădejdea ne întărește în necazuri și ne dă curajul de a răbda toate, știind că „Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.” (Romani 5, 5).
- Dragostea este darul cel mai înalt, mai scump decât orice, pentru că ea ne unește cu Dumnezeu și cu aproapele, împlinind toată legea.
Așa cum aurul este mai de preț decât argintul și fierul, tot astfel dragostea este mai mare decât credința și nădejdea, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,, Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (1 Corinteni 13, 13).
Acestea sunt adevăratele „daruri” pe care suntem chemați să le aducem Domnului Iisus Hristos la început de an bisericesc.
Dimensiunea istorică și biruința lui Constantin Cel Mare
Luna septembrie are și o semnificație istorică pentru creștini. În această lună, împăratul Constantin cel Mare a câștigat biruința împotriva lui Maxențiu, prigonitorul creștinilor. Prin această victorie, împăratul a dat libertate Bisericii, prin Edictul de la Mediolan (313), deschizând o nouă epocă pentru creștinism.
Astfel, începutul anului bisericesc este legat și de această biruință a credinței asupra păgânătății, un semn că Dumnezeu lucrează în istorie și conduce lumea spre mântuire.
De la anul bisericesc la anul civil
Timp de multe veacuri, anul civil în lumea creștină a început la 1 septembrie, urmând rânduiala bisericească. Abia mai târziu, în Apus, începutul anului civil s-a mutat la 1 ianuarie, dată care s-a generalizat treptat și în Răsărit. În Rusia, schimbarea a fost introdusă în vremea țarului Petru cel Mare.
Totuși, Biserica a păstrat până astăzi rânduiala străveche a începutului anului bisericesc la 1 septembrie, ca o mărturie a continuității tradiției și a legăturii cu viața liturgică.
Începutul anului bisericesc nu este doar un moment de rânduială liturgică, ci și o chemare la o viață nouă în Hristos
Fiecare nou an este un prilej de a ne înnoi sufletește, de a lăsa în urmă păcatele și slăbiciunile și de a porni pe drumul virtuților.
Biserica ne învață să privim timpul nu ca pe o simplă curgere de zile, de luni și de ani, ci ca pe o șansă de mântuire. Timpul este darul lui Dumnezeu, în care se lucrează mântuirea noastră. Fiecare zi, fiecare săptămână, fiecare lună și fiecare an trebuie să fie trăite ca un pas spre veșnicie.
De aceea, la început de an bisericesc, credincioșii se adună la rugăciune, mulțumind Domnului pentru binefacerile trecute și cerând ajutor pentru cele viitoare. Această zi este, în același timp, o chemare la responsabilitate: cum vom folosi anul pe care Dumnezeu ni-l dăruiește? Vom aduce roade duhovnicești? Vom spori în credință, nădejde și dragoste?
Începutul anului bisericesc la 1 septembrie este o sărbătoare a timpului sfințit, a rodirii și a înnoirii duhovnicești
Este un prilej de a ne aminti că viața noastră are un scop mai înalt decât simplele griji trecătoare: mântuirea în Hristos.
Mulțumind lui Dumnezeu pentru darurile Sale și încredințându-ne Lui pentru anul ce începe, suntem chemați să trăim „anul Domnului cel bine primit”, în care fiecare zi să fie un pas spre veșnicie.
Astfel, începutul Indictionului nu este doar începutul unui nou ciclu calendaristic, ci și începutul unei vieți mai aproape de Dumnezeu, o chemare la sfințenie și la bucuria împărtășirii din harul dumnezeiesc.
Condacul Începutului de an bisericesc, sau al Indictionului
Glasul 2
Cel Ce locuieşti întru cei de sus, Hristoase Împărate, Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute şi Ziditorule, Cel Ce zilele şi nopţile, timpurile şi anii ai făcut, binecuvântează acum cununa anului, fereşte şi păzeşte în pace pe cei binecredincioşi, ţara aceasta şi pe poporul tău, Mult Îndurate.
Troparul Începutului de an bisericesc, sau al Indictionului
Glasul 2
A toată făptura Ziditorule, Cel Ce timpurile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace poporul şi ţara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ne mântuieşte pe noi.