Adormirea Maicii Domnului, prăznuită în fiecare an la data de 15 august, este una dintre cele mai mari sărbători creștine închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Ea este precedată de un post de două săptămâni, prin care credincioșii se pregătesc sufletește pentru a cinsti mutarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Această sărbătoare este plină de taină și de bucurie duhovnicească, pentru că, după credința Sfintei Biserici, trupul Născătoarei de Dumnezeu nu a cunoscut putrezirea, ci a fost ridicat de îngeri în slavă, ca o pârgă a întregii omeniri.
Viața Maicii Domnului după Înălțarea Mântuitorului Iisus Hristos
După Înălțarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfânta Fecioară Maria a rămas în mijlocul Bisericii primare, trăind în casa Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, cel în grija căruia fusese lăsată chiar de Fiul său, pe Cruce.
În toți anii vieții de după Înălțare, Maica Domnului a sprijinit pe Sfinții Apostoli cu rugăciunile, sfaturile și mângâierile sale. Ea cerceta adesea locurile legate de mântuirea neamului omenesc: Golgota, Betleemul și Muntele Măslinilor, locul de unde Domnul S-a înălțat la ceruri.
Tradiția ne spune că a făcut câteva călătorii: la Antiohia, unde l-a vizitat pe Sfântul Ignatie Teoforul; în Insula Cipru, unde l-a întâlnit pe Sfântul Lazăr, cel înviat a patra zi din morți; și în Sfântul Munte Athos, pe care l-a binecuvântat.
Vestirea mutării la cer
Ajungând la o vârstă înaintată, Preacurata se ruga tot mai des Domnului să o ia la Sine. Într-una din aceste rugăciuni, pe Muntele Măslinilor, i s-a arătat Arhanghelul Gavriil, același vestitor al Bunei Vestiri și i-a adus vestea mutării ei la cer, care avea să se împlinească peste trei zile. Îngerul i-a spus să primească cu bucurie vestea, pentru că Fiul și Dumnezeul ei o așteaptă în Împărăția Sa, unde va fi împreună cu îngerii, cu drepții și cu toți sfinții.
Ca semn al acestei vestiri, Arhanghelul i-a adus o stâlpare de finic din Rai, care urma să fie purtată înaintea sicriului în timpul înmormântării.
Pregătirea pentru mutare
Întoarsă acasă, Maica Domnului a aprins lumânări, a mulțumit lui Dumnezeu și și-a pus în rânduială toate cele necesare îngropării. A chemat vecinele și rudele, le-a spus despre mutarea sa și le-a încredințat că, ajungând la cer, nu-i va uita pe oameni, ci îi va ocroti pe toți.
A împărțit cele două veșminte ale sale la două văduve sărace, prietene și cunoscute ale ei. Cuvintele sale pline de blândețe au alinat lacrimile celor ce o iubeau.
Minunea adunării Apostolilor
În chip minunat, în aceeași zi, un nor luminos i-a adus pe toți Apostolii din toate colțurile lumii la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Între ei erau și mari ierarhi ai Bisericii: Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul Ierotei și Sfântul Timotei.
Apostolii, plini de emoție, au mărturisit că despărțirea le va fi grea, dar se bucură că Maica Domnului merge la Fiul ei. Ea i-a îndemnat să nu-și transforme bucuria în plâns, ci să se ocupe cu grijă de trupul ei, așa cum le va arăta.
La puțin timp a sosit și Sfântul Apostol Pavel, care, căzând la picioarele Maicii Domnului, i-a adus cuvinte de laudă și cinstire, mărturisind că, văzând-o pe ea, parcă Îl vede pe Domnul Iisus Hristos.
Adormirea Preasfintei Fecioare
După ce și-a luat rămas bun de la toți, Preacurata s-a culcat pe patul pregătit, și-a rânduit trupul și a făcut o rugăciune pentru pacea lumii și întărirea Bisericii. Binecuvântând pe toți cei de față, și-a dat sufletul în mâinile Fiului și Dumnezeului său, fără dureri și suferințe.
În acel moment s-au săvârșit multe minuni: orbii au văzut, surzii au auzit, ologii s-au îndreptat, bolnavii s-au vindecat.
Înmormântarea și minunea lui Afthonie
Sfântul Apostol Petru a început cântarea de îngropare, iar ceilalți Apostoli au ridicat patul cu trupul Maicii Domnului, din care se răspândea o bună mireasmă cerească. Procesiunea s-a îndreptat spre Grădina Ghetsimani, unde se afla mormântul Sfinților ei Părinți, Ioachim și Ana.
Pe drum, un preot iudeu numit Afthonie a încercat să răstoarne sicriul. Însă, în clipa aceea, un înger i-a tăiat mâinile cu sabia de foc, care au rămas lipite de sicriu. Afthonie, cuprins de durere, a cerut ajutorul Apostolilor și, după ce a mărturisit credința în Domnul Iisus Hristos, s-a vindecat.
Minunea Înălțării cu trupul la cer
După așezarea trupului Maicii Domnului în mormânt, Apostolii au zăbovit acolo trei zile, așteptându-l pe Sfântul Apostol Toma, care lipsea prin rânduiala lui Dumnezeu. Sosind, Toma și-a exprimat dorința de a vedea pentru ultima dată trupul Preacuratei. Când mormântul a fost deschis, toți au rămas uimiți: trupul nu mai era acolo, ci doar giulgiul rămăsese ca mărturie a mutării ei cu trupul la cer.
Astfel, Biserica mărturisește că Maica Domnului a fost înălțată la cer de îngeri, în trup proslăvit, pentru a fi pururea alături de Fiul ei și pentru a mijloci neîncetat pentru mântuirea lumii.
Însemnătatea sărbătorii pentru creștini
Adormirea Maicii Domnului nu este o zi a tristeții, ci a bucuriei mântuitoare. Este ziua în care Născătoarea de Dumnezeu trece la viața veșnică și devine rugătoare neîncetată pentru întreaga omenire. Ea este cea mai apropiată de Fiul său, putând mijloci pentru noi „ca o mamă pentru fiii ei”.
Postul care precede această sărbătoare, de la 1 la 14 august, este un timp de pocăință, rugăciune și curățire sufletească, prin care credincioșii se pregătesc să primească harul acestei zile.
Adormirea Maicii Domnului este prăznuirea biruinței vieții asupra morții
Prin mutarea ei cu trupul la cer, Maica Domnului ne arată că și trupurile noastre, la învierea cea de obște, vor fi părtașe slavei Domnului Iisus Hristos, dacă vom trăi în credință și curăție. Ea rămâne Maica Vieții, ocrotitoarea creștinilor și grabnic-ajutătoare în toate nevoile noastre.
Slavă lui Dumnezeu pentru darul pe care ni l-a făcut prin Maica Sa Preasfântă!
Cântare de laudă la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Astfel grăit-a Domnul Cel Preaînalt:
„Apă vie din inima ta va curge,
Preacurată Fecioară,
Ca cei însetați pe Hristos să Îl bea.
O izvor de apă vie, Fecioară,
Noi toți întru tine ne lăudăm!
Cei însetați pe Domnul Hristos vor bea.
Pe El, Cel Care amarul în dulce îl preface,
Pe El, Cel Care ai noștri ochi de orbire curățește,
Pe El, Izbăvitorul durerii inimilor noastre.
O, izvor de apă vie, Fecioară,
Noi toți întru tine ne lăudăm!
Băutură dulce ne-a izvorât nouă din veșnicie,
Ale ei ape adapă arșița vremilor noastre,
Și lumea istovită, către ceruri privind,
Se răcorește iar.
O, izvor de apă vie, Fecioară,
Noi toți întru tine ne lăudăm!
Slavă ție, O, Preacurată Fecioară!
Slavă ție, Maica lui Dumnezeu!
Tu pentru noi
pe Hristos Dumnezeu ai născut, Preacurată,
Ceea ce ești izvor de apă vie
a Harului lui Hristos!
O, izvor de apă vie, Fecioară,
Noi întru tine în toți vecii ne lăudăm!
Condac la Praznicul Adormirii Maicii Domnului
Glasul 2
Pe Născătoarea de Dumnezeu, Ceea ce este în rugăciuni Neadormită şi Folosinţă, Nădejdea cea Neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea Fecioresc.
Tropar la Praznicul Adormirii Maicii Domnului
Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.