În fiecare an, la data de 29 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu mare evlavie Tăierea Cinstitului Cap al Sfântului, Slăvitului Proroc, Înaintemergător și Botezător Ioan, cel mai mare dintre proroci și cel dintâi între mărturisitorii Domnului Iisus Hristos. Este o zi de post aspru, rânduită spre aducere aminte de mucenicia celui care a fost glasul pocăinței, mustrătorul fărădelegii și cel care L-a arătat lumii pe Mesia.
Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Domnului
Ioan Botezătorul este numit de Mântuitorul Iisus Hristos „Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. ” (Matei 11,11). Încă din pântecele maicii sale, Elisabeta, a tresăltat de bucurie la venirea Fecioarei Maria, purtătoarea Pruncului dumnezeiesc. Viața lui a fost un model de asprime, curăție și devotament față de Dumnezeu: a trăit în pustiu, hrănindu-se cu miere sălbatică și lăcuste, purtând o haină de păr de cămilă și încins cu o curea de piele, asemenea profeților de odinioară.
El a fost trimis să pregătească poporul pentru venirea Domnului Iisus Hristos, predicând pocăința și botezând în apele Iordanului. Glasul său striga: „Spunând: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor.” (Matei 3,2). Prin predica sa, Ioan a fost martorul adevărului și un mijlocitor între Legea Veche și harul Noului Testament.
Sfântul Ioan a avut privilegiul unic de a-L boteza pe Domnul Iisus Hristos în Iordan și de a fi martor al descoperirii Sfintei Treimi: glasul Tatălui din cer, Fiul în apele Iordanului și Duhul Sfânt în chip de porumbel.
Nelegiuirea lui Irod și curajul mărturisirii
În vremea propovăduirii sale, tetrarh în Galileea era Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, ucigașul pruncilor din Betleem. Acesta, părăsindu-și soția legitimă, fiica regelui arab Areta, a luat-o de soție pe Irodiada, femeia fratelui său, Filip, încă în viață. Era un păcat strigător la cer și o fărădelege față de Legea lui Dumnezeu.
Ioan Botezătorul nu s-a temut să-i mustre păcatul în față, spunându-i răspicat: „Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. ” (Marcu 6,18). Pentru aceste cuvinte, pline de adevăr și de râvnă pentru Legea Domnului, a fost aruncat în temniță, la cererea Irodiadei, care nutrea o ură nestinsă împotriva lui.
Irod se temea să-l omoare pe Ioan, căci știa că este bărbat drept și sfânt, și se temea de poporul care îl cinstea ca pe un proroc. Totuși, pentru a-l reduce la tăcere, l-a ținut întemnițat în cetatea Maherus, lângă Marea Moartă.
Chiar și din temniță, Ioan și-a continuat misiunea: îi primea pe ucenicii săi, îi învăța despre Domnul Iisus Hristos. Astfel, Înaintemergătorul a fost și în lanțuri un propovăduitor al Adevărului.
Ospățul nelegiuit și crima sângeroasă
Prilejul uciderii prorocului a venit la serbarea zilei de naștere a lui Irod. La ospățul făcut în cinstea sa, plin de mâncăruri alese și de beție, a fost adusă să danseze Salomeea, fiica Irodiadei. Mișcările ei au plăcut lui Irod și invitaților săi, iar tetrarhul, amețit de vin și de patimi, i-a făgăduit să-i ofere orice dar, chiar și jumătate din împărăția sa. La sfatul mamei sale, Salomeea a cerut „capul lui Ioan Botezătorul pe tipsie”. Regele s-a tulburat, dar, din rușine față de jurământul său și din teama de a nu fi luat în râs înaintea celor prezenți, a poruncit uciderea prorocului.
Astfel, Sfântul Ioan a fost decapitat în temniță, iar capul său a fost adus pe tipsie și oferit fetei, care l-a dat mamei sale. Trupul a fost luat de ucenicii lui și îngropat cu cinste, iar capul a fost ascuns de Irodiada într-un loc necurat, pentru ca glasul prorocului să nu se mai audă împotriva ei.
Semnificația duhovnicească a jertfei
Moartea Sfântului Ioan Botezătorul a fost o mucenicie pentru adevăr. El nu a tăcut în fața păcatului și nu s-a temut să mustre chiar pe conducătorul vremii. Glasul său profetic a rămas veșnic ca o chemare la pocăință și la respectarea Legii lui Dumnezeu. Sfântul Ioan a fost înainte-mergător al Domnului și prin moartea sa: a coborât în iad și a vestit venirea Mântuitorului sufletelor drepților din veac. Astfel, a pregătit și în lumea de jos calea lui Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că uciderea lui Ioan nu a fost doar o crimă împotriva unui om, ci împotriva întregului popor, pentru că un dascăl al pocăinței a fost stins. Însă sângele său a devenit sămânța mărturisirii și a întăririi credinței.
Pedeapsa celor nelegiuiți
Dumnezeu nu a lăsat nepedepsită fărădelegea lui Irod și a Irodiadei. Regele arab Areta s-a ridicat împotriva lui Irod pentru a răzbuna onoarea fiicei sale, alungată fără dreptate, și l-a biruit în război. Împăratul roman Caligula l-a osândit apoi pe Irod la exil, mai întâi în Galia, apoi în Spania, unde și-a sfârșit zilele în rușine și sărăcie, împreună cu Irodiada.
Tradiția spune că și Salomeea a avut un sfârșit cumplit: traversând un râu înghețat, gheața s-a rupt și a fost prinsă până la gât între sloiuri; în chinurile morții, mișcările trupului ei semănau cu un dans, iar gheața i-a tăiat capul. Astfel, pedeapsa dumnezeiască s-a împlinit și asupra ei.
Prăznuirea și evlavia credincioșilor
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul este serbată pe 29 august, zi stabilită de Biserică în legătură cu sfințirea bisericii ridicate de Sfântul Împărat Constantin și mama sa, Elena, în cetatea Sevastiei, chiar pe locul mormântului prorocului.
Această zi este una de post aspru, pentru a ne feri de poftele și de bețiile care l-au dus pe Irod la păcatul uciderii. Tradiția bisericească recomandă în această zi înfrânarea, rugăciunea și evitarea mâncărurilor „cu cap”, ca semn de respect față de jertfa Botezătorului. Credincioșii îl cinstesc pe Sfântul Ioan ca pe cel mai mare proroc, ca mucenic, ca propovăduitor al pocăinței și ca Înaintemergător al Domnului. În viața fiecărui creștin, glasul lui Ioan răsună neîncetat: „Faceți roade vrednice de pocăință!”.
Moștenirea duhovnicească a Botezătorului
Pilda Sfântului Ioan rămâne actuală pentru toți creștinii. El ne arată că nu există pocăință fără adevăr și nu există viață curată fără lepădarea păcatului. Curajul său de a înfrunta păcatul, chiar cu prețul vieții, este o chemare pentru fiecare dintre noi de a rămâne statornici în credință și drepți înaintea lui Dumnezeu.
Prin rugăciunile sale, Sfântul Ioan Botezătorul ne învață să ne ferim de patimi, să nu ne plecăm înaintea minciunii și a corupției, și să ne pregătim inimile pentru primirea Domnului Iisus Hristos.
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul nu este doar o amintire istorică, ci o lecție vie pentru fiecare creștin
Sfântul Ioan a fost glasul pocăinței, mustrătorul păcatului și martirul adevărului. Viața și moartea sa arată că mai de preț decât existența pământească este credincioșia față de Dumnezeu.
Să ne rugăm ca, prin mijlocirea lui, Domnul Iisus Hristos să ne dăruiască pocăință adevărată, tărie în credință și vrednicie pentru a intra în Împărăția Sa cea cerească.
Condac la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul
Glasul 5
Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială Dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fărădelege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viaţa cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.
Tropar la Praznicul tăierii Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul
Glasul 2
Pomenirea dreptului cu laude, iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit şi decât proorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în trup: pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.