8 noiembrie este ziua în care Biserica adună într-o singură prăznuire pe Mai-Marile Oștirilor Cerești, Arhanghelii Mihail și Gavriil, dimpreună cu toate puterile cerești fără de trup.
Această zi, așezată în luna noiembrie, a noua după martie, luna socotită de Părinți drept începutul zidirii lumii, închipuie cele nouă cete îngerești, potrivit mărturiei Sfântului Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Soborul nu este doar o enumerare de nume, ci o chemare la unitate, trezvie și dreaptă cinstire, după cum a strigat odinioară Arhistrategul: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”
Dreapta cinstire a îngerilor, nu închinare ca la idoli
Din vechime, omenirea a căzut adesea în rătăcirea de a se închina făpturilor în locul Făcătorului. În Legea Veche, unii aduceau jertfe soarelui, lunii și stelelor, socotindu-le însuflețite; alții au mers până la a tămâia „toată puterea cerului”, adică pe îngeri, asemenea idolilor.
Această rătăcire s-a prelungit până în vremea apostolică, când „Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut, şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească,”( Coloseni 2, 18). Sfântul Apostol Pavel a stins ferm această abatere: Hristos este Capul, iar îngerii sunt slugile Lui credincioase, duhuri slujitoare trimise „Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 14).
Rătăcirea a fost biruită de Biserică prin învățătura Părinților și prin Sinodul local de la Laodiceea, care a anatematizat închinarea îngerilor ca pe o întoarcere la idolatrie (Canonul 35), rânduind pentru ei dreapta cinstire, ca pentru slujitorii lui Dumnezeu și păzitori ai oamenilor, nu ca pentru dumnezei. De atunci, în locul cultului rătăcit, Biserica a așezat cinstita prăznuire a Soborului îngerilor.
Cele nouă cete îngerești
Tradiția primită de la Apostoli, tâlcuită de Sfântul Dionisie Areopagitul în Ierarhia cerească, vorbește despre nouă cete, rânduite în trei ierarhii:
- Ierarhia de sus: Serafimi, Heruvimi, Scaune, cei mai apropiați de Slava Treimii; „ Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau” (Isaia 6) ard de iubire, Heruvimii strălucesc de cunoaștere, iar Scaunele poartă tainic judecățile dumnezeiești.
- Ierarhia de mijloc: Domnii, Puteri, Stăpânii, rânduiesc, întăresc și poartă grijă de armonia cerurilor, biruind dezordinea și lucrarea celui rău.
- Ierarhia de jos: Începătorii, Arhangheli, Îngeri, slujesc mai aproape de oameni; de aici se trimit vestiri, ocrotiri, întăriri, mustrări părintești.
Această rânduială nu desparte, ci unește: între cete domnește o dragoste și ascultare desăvârșită, iar toate slujesc voii lui Dumnezeu cu smerenie.
Arhistrategul Mihail, biruitorul mândriei și apărătorul credincioșilor
Numele Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”. El este voievodul oștirilor cerești, cel ce a stat împotriva lui Lucifer, când acesta, îmbătându-se de mândrie, a zis: „ Tu care ziceai în cugetul tău: «Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi».” (Isaia 14, 13-14).
Căderea lui a fost fulgerătoare: „ Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.” (Luca 10, 18). Atunci Mihail a adunat cetele credincioase și a chemat la trezvie și statornicie, iar îngerii au preamărit pe Dumnezeu: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot! Biserica îl cinstește ca pe apărătorul neamului omenesc, biruitor al mândriei demonice și izgonitor al întunericului.
Arhanghelul Gavriil, binevestitorul tainelor mântuirii
Numele Gavriil înseamnă „puterea lui Dumnezeu”. El este vestitorul marilor lucrări dumnezeiești. În Vechiul Testament, tâlcuiește profetului Daniel vedenii adânci, arătând sorocul venirii lui Hristos (Daniel 8, 15-26, Daniel 9, 20-27); binevestește lui Manoe nașterea lui Samson și, după Sfânta Tradiție, aduce veste de bucurie drepților Ioachim și Ana.
În Noul Testament, stând „de-a dreapta altarului tămâierii”, binevestește lui Zaharia nașterea Înaintemergătorului (Luca 1, 11-20), iar la Nazaret rostește cel mai sfânt cuvânt către Fecioara Maria: „Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1, 28), vestind Întruparea Cuvântului.
Tradiția îl socotește și ocrotitorul Fecioarei în anii petrecuți în Sfânta Sfintelor, hrănind-o cu hrană cerească. Dacă Mihail este chipul dreptății și biruinței, Gavriil este chipul bunei-vestiri și al blândeții, slujind împreună aceeași mântuire.
Îngerii în iconomia mântuirii și în viața noastră
Îngerii nu sunt idei, nici simboluri moralizante, ci ființe reale, „Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 14), prieteni și ocrotitori ai noștri.
Ei poartă rugăciunile către Dumnezeu, ocrotesc pe cei drepți, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptor, pe Apostolul Petru din temniță, întăresc pe Mântuitorul în Ghetsimani, vestesc Nașterea, Învierea și vor fi de față la a Doua Venire. Din clipa Botezului, fiecare creștin este însoțit de îngerul păzitor, care îndeamnă la bine, luminează cugetul, mustră cu blândețe și întărește pe cale. „Tot ce e în noi bun”, spun Părinții, „are pecetea acestei lucrări îngerești”.
În iconomia Vechiului Legământ, îngerii călăuzesc pe Noe la zidirea corabiei, învață pe Avraam și îl întăresc în lupte, poartă pe Israel ca un nor luminos din Egipt, opresc pe Valaam din blestem, iar la soroc ridică pe Enoh în Rai. În toate acestea, îngerii nu lucrează de sine, ci cu și prin voia lui Dumnezeu, Care „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;” (Psalm 103, 5).
De ce „sobor”?
Cuvântul „sobor” înseamnă adunare, unire, luare-aminte. Când Lucifer și cei părtași mândriei lui au căzut, Arhanghelul Mihail a adunat ceata credincioasă și a rostit cu glas mare chemarea la statornicie. Astfel, Soborul îngerilor este amintirea acelei alegeri: ascultare și smerenie în locul mândriei și răzvrătirii. De aceea, prăznuirea din 8 noiembrie nu este un simplu omagiu, ci un legământ: ne unim cu oștirile cerești în lauda lui Dumnezeu și în lupta împotriva păcatului.
Răspuns pentru rătăcirile vremii
În toate veacurile au existat rătăciri: unii au numit pe îngeri dumnezei, alții i-au socotit ziditori ai lumii văzute, mai presus de Hristos; alții, alunecând în vrăjitorii, au chemat pe diavoli numindu-i „îngeri”. Biserica, prin Scriptură, Tradiție și Sinoade, a arătat limpede: îngerii sunt făpturi, nu Dumnezeu; sunt slujitori, nu domni ai harului; sunt vestitori și ocrotitori, nu surse de „puteri” magice. A-i cinsti înseamnă a-i chema în rugăciune curată, a le urma ascultarea și smerenia, nu a le aduce jertfe ca zeităților sau a căuta „experiențe” spectaculoase.
Cum prăznuim creștinește Soborul Arhanghelilor
- Participare la Sfânta Liturghie și la slujbele zilei, mulțumind lui Dumnezeu pentru paza îngerească.
- Rugăciune către îngerul păzitor: „Îngerule, păzitorul vieții mele…”, cerând luminare și întărire în ispite.
- Cinstirea Arhanghelilor cu imnele Bisericii, cerându-le ocrotire în familie și în lucrarea noastră.
- Luare-aminte la cuget: să alungăm gândurile mândriei, arma căderii îngerilor răi și să îmbrăcăm smerenia ca pe o armură.
- Fapta bună: așa cum îngerii aleargă spre ajutor, și noi să ne grăbim spre aproapele în nevoi.
Chipuri ale biruinței: Mihail și Gavriil în viața credincioșilor
În fiecare veac, Dumnezeu a făcut cunoscute minuni prin îngerii Săi. Biserici mărite s-au zidit în numele Arhanghelului Mihail, ca la Hone, unde Tradiția vorbește despre ocrotirea sfântului loc; iar prin Gavriil, credincioșii primesc întăriri în credință, vestiri de pocăință și nădejde. Nu întâmplător, multe familii creștine și multe mănăstiri stau sub acoperământul acestor doi mari Arhangheli, ca sub o sabie luminoasă și o aripă binevestitoare.
Soborul Arhanghelilor ne pune înainte două căi: mândria care coboară în întuneric și ascultarea care luminează
Mihail ne cheamă la luptă duhovnicească: să ne împotrivim răului, să ne păzim mintea, să ne înarmăm cu credință, post și rugăciune. Gavriil ne deschide calea bunei-vestiri: să primim Cuvântul în inimă, după chipul Fecioarei, și să-l purtăm în lume prin cuvânt curat și fapte luminoase. Iar îngerii păzitori să ne fie alături până la Ziua cea de pe urmă, când „miriadele” de oștiri cerești vor sta înaintea Tronului, iar fiecare gând, cuvânt și faptă se va da pe față.
Să ne rugăm deci astfel:
Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, și voi, toate puterile cerești fără de trup, acoperiți-ne cu aripile voastre, întăriți-ne în credință, păziți-ne de toată înșelarea, aprindeți în noi dragostea către Dumnezeu și către aproapele, ca împreună cu voi să cântăm veșnic: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot!” Amin.
Condac la Sărbătoarea Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil şi a tuturor puterilor cereşti
Glasul 2
Mai marilor Voievozi ai lui Dumnezeu, slujitorilor Dumnezeieştii Slave, povăţuitorii oamenilor şi Căpeteniile îngerilor, cereţi pentru noi ceea ce este de folos şi mare milă, ca nişte mai mari Voievozi ai celor fără de trup.
Troparul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil
Glas 4
Mai-marilor Voievozi ai oștirilor cerești, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiți cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu dinadinsul și strigăm: Izbăviți-ne din nevoi, ca niște Mai-mari peste cetele Puterilor celor de sus.