În fiecare an, pe 9 iulie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu evlavie și recunoștință Sfânta Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamț, unul dintre cele mai prețioase odoare duhovnicești ale Ortodoxiei românești. Această icoană, numită și „Lidianca” datorită originii sale legate de orașul Lida din Țara Sfântă, nu este doar un obiect de artă religioasă, ci un simbol al credinței, ocrotirii și speranței pentru nenumărate generații de creștini.
Originea sfântă a icoanei, de la Lida la Constantinopol
Tradiția ortodoxă spune că icoana originală, care a servit drept model pentru „Îndrumătoarea”, a apărut în chip minunat pe un stâlp al primei biserici creștine ridicate în Lida, de către Sfinții Apostoli Petru și Ioan. Această icoană nefăcută de mână omenească, cunoscută ca Lidianca, a fost cinstită încă din primele veacuri ale creștinismului.
În anul 665, Sfântul Gherman, care avea să devină patriarh al Constantinopolului, a mers în pelerinaj în Țara Sfântă și a pictat o copie a acestei icoane sfinte. Pe reversul icoanei, el a zugrăvit și chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale cărui sfinte moaște se aflau în aceeași biserică. Această icoană a fost păstrată cu mare cinste în Mănăstirea Heleopatra din Constantinopol.
Icoana în vremea prigoanei iconoclaste
În secolul al VIII-lea, în timpul persecuțiilor iconoclaste declanșate de împăratul Leon al III-lea, icoana a fost ascunsă pentru a fi protejată. În anul 716, Sfântul Gherman a trimis în taină icoana la Roma, unde a fost așezată în Basilica „Sfântul Petru”, rămânând acolo timp de peste un secol. După restabilirea cinstirii sfintelor icoane, Papa Serghie al II-lea a trimis icoana înapoi la Constantinopol, fiind întâmpinată cu mare solemnitate de împărăteasa Teodora, Sfântul Metodie și poporul credincios. Astfel, icoana a fost reașezată la Mănăstirea Heleopatra.
Sosirea în Moldova, dar împărătesc pentru Alexandru cel Bun
Într-o vreme de cumpănă pentru Imperiul Bizantin, înainte de căderea Constantinopolului în mâinile otomanilor, împăratul bizantin Ioan al VII-lea Paleologul a hotărât să trimită această icoană de mare preț drept dar binecuvântat voievodului Alexandru cel Bun al Moldovei. Astfel, la 31 martie 1401, icoana a fost adusă în Moldova de către protopopul Petru, exarh al Patriarhiei Ecumenice, și a fost așezată în catedrala mitropolitană Mirăuți din Suceava, biserica centrală a voievodatului și sediul mitropolitan între anii 1402 și 1522.
Prin această mutare providențială, Maica Domnului și-a arătat grija și ocrotirea față de poporul binecredincios moldovean, mutându-și icoana departe de primejdiile care amenințau Bizanțul și încredințând-o unui nou popor păstrător al dreptei credințe.
Așezarea la Mănăstirea Neamț
În anul 1447, Ștefan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, a hotărât ca icoana să fie dăruită Mănăstirii Neamț, unde el însuși a fost înmormântat. De atunci, icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” a rămas în această vatră monahală și a devenit izvor de har, binecuvântare și minuni pentru toți cei care se apropie de ea cu credință.
Mănăstirea Neamț, supranumită „Ierusalimul ortodoxiei românești”, a devenit astfel locul în care această icoană făcătoare de minuni a fost cinstită neîntrerupt timp de peste 600 de ani. Ea a fost martora nevoințelor călugărilor, a rugăciunilor pentru popor, a ridicării și prăbușirii domniilor și a biruinței neîncetate a credinței ortodoxe.
Minuni consemnate și puterea ocrotitoare a icoanei
Dintre multele minuni care i se atribuie icoanei, una dintre cele mai impresionante este cea petrecută la hramul mănăstirii din anul 1491, de praznicul Înălțării Domnului. Atunci, icoana, purtată în procesiune, s-a ridicat în văzduh, în văzul tuturor credincioșilor, ca semn vădit al sfințeniei ei și al prezenței Maicii Domnului. Această minune s-a repetat și în anul 1655, în ziua de Paști, întărind și mai mult credința poporului.
În vremuri de război și prigoană, obștea mănăstirii a fost nevoită să se retragă din fața năvălirilor, luând cu ei sfânta icoană. Astfel s-a întâmplat în anul 1697, când polonezii au invadat Moldova. Soborul mănăstirii, însoțit de icoană, s-a retras la schitul Strâmba din părțile Tutovei. Revenirea la mănăstire, în anul 1700, a fost un moment de bucurie duhovnicească, semn al păcii și al ocrotirii divine.
Un episod similar a avut loc în anul 1821, în contextul revoltei eteriste și a intervenției otomane. Atunci, icoana a fost dusă în taină pe valea Nemțișorului, unde a fost ascunsă împreună cu alte odoare. Pe locul acela s-a ridicat mai târziu Schitul „Icoana Veche”, loc de reculegere și rugăciune până în zilele noastre.
Icoana în cultura și evlavia poporului român
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț nu este doar un obiect de cult, ci o prezență vie în istoria și cultura neamului românesc. Ea a întărit duhovnicește domnitori, a povățuit călugări, a adus vindecare celor bolnavi și luminare celor rătăciți. Este considerată cea mai veche și mai frumoasă icoană a Maicii Domnului din România, cunoscută și cinstită în întreaga lume ortodoxă.
Între anii 1844-1845, icoana a fost ferecată într-o îmbrăcăminte de argint aurit, împodobită cu pietre prețioase, semn al prețuirii și al evlaviei cu care a fost cinstită. În același timp, copii ale icoanei au fost răspândite în țară și în afara granițelor. Un boier rus, Certkov, a primit o copie a icoanei, care se păstrează până azi într-o biserică din Rusia, cu inscripția ce atestă legătura sfântă cu icoana originală de la Neamț.
Maica Domnului, ocrotitoarea isihasmului românesc
Sfânta Icoană a „Îndrumătoarei” este și un simbol al vieții isihaste, a rugăciunii neîncetate și a liniștii lăuntrice. În perioada în care a fost pictată, în secolul al XIV-lea, isihasmul înflorea în Bizanț prin lucrarea Sfântului Grigorie Palama. Icoana era venerată în Mănăstirea Sfântul Gheorghe a Manganelor, acolo unde ostașii bizantini depuneau jurământul de luptă și unde se împletea rugăciunea cu jertfa.
În secolele următoare, prin lucrarea Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi, Mănăstirea Neamț a devenit unul dintre cele mai importante centre isihaste ale Ortodoxiei. Paisie și ucenicii săi au fost povățuiți, în chip nevăzut, de însăși Maica Domnului, iar icoana „Îndrumătoarea” a fost un far de lumină în viața lor duhovnicească.
Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamț este o adâncă mărturisire de credință, nădejde și iubire față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Într-o lume tulburată de neliniște și nesiguranță, această icoană rămâne o făclie vie, un drum sigur spre Domnul nostru Iisus Hristos, un semn al biruinței vieții asupra morții.
Prin evlavia poporului român, Maica Domnului continuă să fie „Îndrumătoarea” celor care se roagă cu smerenie, mijlocitoarea celor aflați în nevoi și pavăză a celor care își pun încrederea în ea.
Tropar
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, cu dragoste și cu credință ne închinăm sfintei tale icoane numită Îndrumătoarea și, mulțumim, o sărutăm cu evlavie; că prin ea dăruiești celor binecredincioși tămăduiri sufletelor și trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale! Slavă milostivirii tale! Slavă purtării tale de grijă, ceea ce ești una binecuvântată!