În fiecare an, la data de 17 iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Marina, o tânără fecioară din Antiohia Pisidiei, care prin viața sa curată, credința neclintită și pătimirea sa pentru Domnul Iisus Hristos, a devenit una dintre cele mai iubite și cinstite mucenițe din calendarul ortodox. Viața Sfintei Marina este o mărturie a biruinței duhului asupra trupului, a luminii Domnului Iisus Hristos asupra întunericului păgânătății și a iubirii curate care-L caută neîncetat pe Dumnezeu.
Nașterea și copilăria Sfintei Marina
Sfânta Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, dintr-un tată păgân, pe nume Edesie, slujitor al idolilor. După moartea timpurie a mamei sale, prunca Marina a fost încredințată unei doici care locuia într-un sat la depărtare. Crescută în simplitate și smerenie, Marina a fost înzestrată cu o frumusețe trupească rară, dar mai ales cu o înțelepciune și curăție sufletească vrednice de laudă.
În vremurile acelea, prigoana asupra creștinilor era cruntă. Mulți clerici și dascăli ai Bisericii se ascundeau în sate, munți și peșteri, de unde propovăduiau în taină Evanghelia Mântuitorului Hristos. Așa a aflat și Marina, la vârsta de 12 ani, cuvântul despre Dumnezeu cel adevărat, despre întruparea Domnului, despre minunile, moartea, Învierea și Înălțarea Lui. Cuvântul Evangheliei i-a pătruns în inimă ca o flacără, aprinzând în sufletul ei o dragoste nemărginită pentru Hristos.
Mărturisirea credinței și lepădarea de lume
Fecioara a mărturisit fără teamă că este creștină, deși nu fusese încă botezată. Dorința ei cea mai arzătoare era să-L urmeze pe Domnul Iisus Hristos până la moarte, să se boteze în sângele muceniciei, așa cum auzise că au făcut sfinții mucenici din vechime. Tatăl ei, Edesie, aflând despre credința Marinei, a lepădat-o și a socotit-o ca pe o străină, disprețuind-o pentru alegerea ei. Dar Marina, cu ochii ridicați spre Cer, nu și-a pierdut nădejdea, punându-și toată încrederea în Tatăl cel ceresc.
Ajungând la vârsta de 15 ani, într-o zi în care ieșise să vadă oile tatălui său, a fost zărită de eparhul Olimvrie, un guvernator păgân și prigonitor al creștinilor. Fermecat de frumusețea ei, acesta a întrebat-o cine este, din ce neam se trage și dacă este roabă sau liberă. Marina i-a răspuns cu blândețe, dar cu mult curaj: „Sunt roaba lui Hristos și nu doresc alt mire decât pe El”.
Chinurile muceniciei
Auzind aceasta, eparhul Olimvrie a poruncit să o ducă în cetate. A încercat mai întâi să o ademenească cu promisiuni lumești: bogăție, cinste, căsătorie. Dar Marina l-a respins hotărât: „Eu nu mă voi închina idolilor voștri, care sunt morți și fără de suflet, ci numai Dumnezeului meu Celui viu și adevărat”.
Văzând că nu o poate întoarce de la credința sa, eparhul a poruncit să fie dezbrăcată și bătută cu vergi până ce sângele i-a înroșit pământul. A fost spânzurată pe stâlp și strujită cu unelte de fier, trupul ei fiind sfâșiat. Apoi a fost aruncată într-o temniță întunecoasă, acolo unde, în timpul nopții, i s-a arătat diavolul în chip de balaur înfricoșător.
Sfânta Marina, deși înfricoșată, nu s-a clătinat în credință. Făcând semnul Sfintei Cruci, balaurul a crăpat și s-a topit în pământ, iar asupra Marinei a coborât o lumină cerească. În vârful unei cruci ce a apărut în temniță stătea o porumbiță albă, care i-a zis: „Bucură-te, Marino, porumbiță cuvântătoare a lui Hristos! Ziua bucuriei tale s-a apropiat!”
Tămăduirea minunată și Botezul prin apă
A doua zi, adusă din nou în fața eparhului, Marina a fost găsită complet vindecată de toate rănile. În uimirea sa, Olimvrie a pus această tămăduire pe seama zeilor păgâni și a cerut din nou Sfintei să le jertfească. Refuzând cu hotărâre, a fost din nou supusă la chinuri: arsă cu făclii, bătută, iar apoi aruncată într-un vas cu apă, cu gândul să se înece.
Dar Domnul a prefăcut vasul într-o adevărată scăldătoare a Botezului. Marina s-a rugat cu lacrimi: „Doamne, fă ca această apă să-mi fie mie spre nașterea din nou!” Și îndată legăturile i s-au desfăcut, apa s-a limpezit, și din cer a coborât o porumbiță purtând o cunună de aur. Atunci o rază de lumină a strălucit peste ea, iar Marina a ieșit din apă cu trupul întreg, curat și strălucitor, precum o mireasă a lui Hristos.
Moartea martirică și slava cerească
Această minune a adus la credință mii de oameni, care au mărturisit că sunt creștini. Furios, eparhul a poruncit ca toți aceștia, bărbați și femei, să fie uciși. Peste 15.000 de suflete au fost tăiate în acea zi și s-au botezat în sângele lor, intrând în ceata mucenicilor.
În cele din urmă, eparhul Olimvrie a poruncit și decapitarea Sfintei Marina. Pe drumul spre locul de tăiere, ea a îndemnat poporul să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu și să nu se plece idolilor. Apoi, plecându-și capul sub sabie, a primit cununa muceniciei. În acel moment, Domnul Iisus Hristos, înconjurat de îngeri, i-a primit sufletul în Împărăția Cerurilor.
Moaștele și cinstirea Sfintei Marina
O parte din sfintele moaște ale Sfintei Marina se păstrează la Mănăstirea Vatopedi din Sfântul Munte Athos, iar în Albania, în vârful Muntelui Langa, se află o mănăstire închinată ei, unde se află alte sfinte moaște făcătoare de minuni. Locul este cinstit nu doar de creștini, ci și de musulmani. Se spune că turcii nu au îndrăznit niciodată să o prigonească, ci au respectat-o cu teamă și evlavie. Până și paznicul mănăstirii a fost, o vreme, un musulman convertit la respectul tainic pentru sfințenia Marinei.
Moștenirea duhovnicească a Sfintei Marina
Sfânta Mare Muceniță Marina este chipul viu al fecioriei și al curăției sufletești. Este modelul muceniciei și al rugăciunii neîncetate. Într-o lume a păgânismului, a fost lumină și icoană a lui Hristos. Ea învață pe toți creștinii curajul de a mărturisi adevărul, răbdarea în suferință și dragostea curată pentru Dumnezeu.
Prin mucenicia ei, Marina nu doar că a primit cununa cerească, dar a adus la Hristos mii de suflete. Ea este dovada că o fecioară simplă, dar plină de credință, poate rușina pe diavol și poate birui toate uneltirile întunericului. Rugăciunile ei aduc vindecare, pace și curăție celor care o cheamă cu credință.
Să o cinstim cu evlavie pe Sfânta Mare Muceniță Marina și să-i cerem mijlocirea înaintea Tronului Ceresc, pentru a fi și noi întăriți în credință și în dragoste față de Domnul nostru Iisus Hristos. Amin.
Cântare de laudă la Sfânta Mare Muceniță Marina
Sfânta Marina Domnului se roagă,
Ruga întărindu-și cu lacrimi fierbinți.
Stăpâne Doamne Iisuse, Mântuitorule al meu,
Tu în ajutor stai celor
Ce nădăjduiesc către Tine.
Aproape mie fii, Stăpâne,
aproape sufletului meu,
Când vor voi necredincioșii
Trupul să-mi ucidă.
Fii lângă mine Doamne, Cela Ce ești
A mucenicilor Putere,
Ca să îndur chinul fără frică, nici plânset.
Iată eu oaie sunt
În mijlocul lupilor,
Pasăre singuratică
Spre vânarea lor,
Vânatul hăituit
Al dinților lor-
Ci eu nădăjduiesc întru Tine, Doamne,
Doamne al mântuirii mele.
Dar și-mi de vor sfâșia trupul ca pe un sac vechi,
O Doamne, de Tine nu voiesc să mă lepăd, – ajută-mă!
Mai bine îmi este mie chinuri să iau pentru Tine
Decât să mă veselesc în ticăloasele lor bunătăți.
Eu Ție mă închin Doamne, Mântuitorul meu,
Cela Ce ai biruit moartea, diavolul și iadul,
O Doamne, biruie și întru mine acum!
Ție se cuvine laudă, Stăpâne Doamne Iisuse
Cela ce stai în ajutorul celora
Care în Tine nădăjduiesc!
Condacul Sfintei Mari Muceniţe Marina
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită, fecioară, cu cununi nestricăcioase te-ai încununat, Sfântă Muceniţă Marina; şi cu sângiuirile muceniciei vopsindu-te şi cu minunile tămăduirilor luminându-te, muceniţă, ai luat cu bună credinţă plată de biruinţă pentru pătimirea ta.
Troparul Sfintei Mare Mucenițe Marina
Glas 4
Mielușeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine cântându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și mă împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.