Visele i-au fascinat pe oameni din cele mai vechi timpuri.
Uneori sunt plăcute, alteori tulburătoare, iar câteodată par atât de reale încât ne urmăresc mult după ce ne-am trezit. Dar trebuie creștinul să creadă în vise? Pot ele să fie mesaje de la Dumnezeu? Biblia vorbește despre vise în numeroase locuri, însă ne îndeamnă, înainte de toate, la discernământ și la multă prudență.
Ce este visul?
Din punct de vedere firesc, visul este legat de activitatea creierului în timpul somnului. Experiențele zilei, grijile, temerile, dorințele, amintirile și emoțiile noastre pot reapărea în timpul nopții sub forma unor imagini și întâmplări uneori coerente, alteori bizare.
Într-un anumit sens, visele pot fi privite ca un fel de „sistem digestiv” al minții: creierul continuă să proceseze experiențe, amintiri și emoții chiar și atunci când dormim. Tocmai de aceea, o grijă puternică din timpul zilei se poate transforma noaptea într-un vis apăsător.
Este interesant că Sfânta Scriptură observă această legătură dintre preocupările omului și vise.
În Ecclesiast Capitolul 5 se arată că:
,,Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu!”(Ecclesiastul 5, 6).
Această perspectivă ne oferă deja o regulă importantă: nu fiecare vis are o semnificație spirituală.
Faptul că am visat ceva nu înseamnă automat că Dumnezeu ne-a transmis un mesaj, că urmează să se întâmple acel lucru sau că trebuie să căutăm imediat o interpretare ascunsă.
Visele prin care Dumnezeu vorbește în Biblie
La prima vedere, lucrurile par însă mai complicate. Biblia cuprinde numeroase situații în care Dumnezeu Se descoperă unor oameni prin vise sau vedenii.
Patriarhul Iacov vede în vis scara care unește pământul cu cerul și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând pe ea (Facerea 28, 12-17).
Iosif, fiul lui Iacov, primește vise cu semnificație profetică și, mai târziu, tâlcuiește visele faraonului, vestind anii de belșug și anii de foamete (Facerea 40-41).
Profetul Daniel primește, de asemenea, vedenii cu înțeles profetic.
În Noul Testament îl întâlnim pe Dreptul Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, căruia îngerul Domnului i se arată în vis. El este îndemnat să nu se teamă să o ia pe Maria, iar mai târziu este avertizat să fugă în Egipt împreună cu Pruncul Iisus și cu Maica Sa (Matei 1, 20; 2, 13).
,,Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.” (Matei 2, 12).
Așadar, Biblia mărturisește fără îndoială existența unor descoperiri dumnezeiești primite de anumite persoane în timpul somnului.
Dar de aici nu rezultă că fiecare vis al nostru trebuie considerat mesaj de la Dumnezeu.
Biblia avertizează și asupra viselor înșelătoare
Aceeași Scriptură care vorbește despre visele profetice cuprinde avertismente foarte severe împotriva încrederii necontrolate în vise.
Prin prorocul Ieremia, Dumnezeu îi avertizează pe oameni să nu se lase amăgiți de cei care pretind că au primit mesaje dumnezeiești prin vise:
„Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de prorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele voastre, pe care le veţi visa, Căci vă prorocesc minciună, şi Eu nu i-am trimis!, zice Domnul! ” (Ieremia 29, 8-9).
Avertismentul devine și mai puternic în pasajul în care Dumnezeu îi mustră pe prorocii mincinoși, care își prezentau propriile închipuiri drept descoperiri dumnezeiești (Ieremia 23, 25-32):
„Am auzit ce zic prorocii care profeţesc minciună în numele Meu. Ei zic: «Am visat, am văzut în vis».” (Ieremia 23, 25)
Cartea Înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, oferă unul dintre cele mai limpezi avertismente biblice asupra acestui subiect:
„Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor.” (Isus Sirah 34, 2).
Mai departe, Scriptura spune că visele i-au înșelat pe mulți și că au căzut cei care și-au pus nădejdea în ele.
Avem, prin urmare, două realități biblice: există descoperiri autentice ale lui Dumnezeu, dar există și vise obișnuite, închipuiri și chiar posibilitatea înșelării spirituale.
Cum se explică această aparentă contradicție?
Cheia este să nu punem semnul egal între visul firesc și descoperirea dumnezeiască.
Visul obișnuit se naște în contextul vieții noastre psihice și trupești. Putem visa ceea ce ne preocupă, ceea ce iubim, ceea ce ne sperie sau lucruri pe care mintea le combină într-un mod pe care, după trezire, cu greu îl mai putem explica.
Descoperirea dumnezeiască prezentată în Scriptură are însă un caracter excepțional și un scop precis.
Cartea lui Iov arată că Dumnezeu poate vorbi omului „în vis, în vedeniile nopții”, pentru a-l întoarce de la rău și pentru a-l feri de mândrie și de pierzare (Iov 33, 14-18).
Observăm astfel ceva esențial: în Biblie, Dumnezeu nu descoperă lucruri pentru satisfacerea curiozității.
Scopul nu este ca omul să afle numere norocoase, să prezică fiecare eveniment al zilei următoare, să descopere cine îl vorbește de rău sau să-și organizeze viața după un „dicționar de vise”.
Descoperirea dumnezeiască are legătură cu planul mântuirii și cu îndreptarea omului.
Trebuie creștinul ortodox să-și interpreteze visele?
În viața duhovnicească ortodoxă, atitudinea sănătoasă este una de prudență și discernământ.
Nu este recomandat să transformăm visele într-o busolă după care să luăm hotărâri. Cu atât mai puțin trebuie să apelăm la ghicitori, prezicători, „tălmăcitori” de vise sau practici oculte.
O asemenea preocupare poate muta centrul vieții creștine de la credința în Dumnezeu către superstiție.
Creștinul are deja repere sigure: Sfânta Scriptură, învățătura Bisericii, rugăciunea, Sfintele Taine, poruncile lui Hristos și sfatul duhovnicesc.
Nu avem nevoie să aflăm voia lui Dumnezeu printr-un cod secret al viselor.
Mai mult, în tradiția ascetică ortodoxă întâlnim o mare rezervă față de vise tocmai pentru că omul se poate înșela foarte ușor. Chiar și atunci când un vis pare religios, frumos sau impresionant, aceasta nu constituie prin sine o dovadă a originii sale dumnezeiești.
Adevărata viață duhovnicească nu se construiește pe spectaculos, ci pe smerenie, pocăință, rugăciune și iubire.
Dar dacă un vis pare foarte real?
Intensitatea unui vis nu dovedește originea sa supranaturală.
Un vis poate fi extraordinar de viu și poate produce bucurie, teamă, neliniște sau chiar impresia unei certitudini. Emoția resimțită nu este însă suficientă pentru a spune: „Dumnezeu mi-a vorbit”.
Dacă visăm, de exemplu, o persoană decedată, nu trebuie să concluzionăm automat că aceasta ne-a vizitat sau că ne-a transmis un mesaj. Răspunsul creștinesc cel mai folositor este rugăciunea pentru cel adormit, nu căutarea obsesivă a semnificației fiecărui detaliu din vis.
La fel, un coșmar nu trebuie interpretat imediat ca prevestirea unei nenorociri.
Uneori explicația poate fi mult mai simplă: stres, oboseală, frică, experiențe recente sau preocupări care continuă să lucreze în mintea noastră în timpul somnului.
Dacă un vis se repetă, produce o anxietate puternică sau afectează constant somnul și viața de zi cu zi, problema poate merita privită și din perspectivă medicală sau psihologică, fără ca aceasta să intre în contradicție cu viața de credință.
Hristos, nu visele, este centrul vieții creștine
În ziua Cincizecimii, Sfântul Apostol Petru amintește profeția lui Ioil despre revărsarea Duhului Sfânt:
„«Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii voştri şi fiicele voastre vor proroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.” (Fapte 2, 17).
Accentul pasajului nu cade însă pe cultivarea unei preocupări pentru vise, ci pe lucrarea Duhului Sfânt și pe împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu în Hristos.
Pentru creștin, centrul credinței nu este căutarea unor mesaje ascunse, ci Iisus Hristos.
Dumnezeu ne-a descoperit în Hristos ceea ce este esențial pentru mântuire. De aceea, viața noastră nu trebuie condusă de întrebarea „Ce a vrut să spună visul meu?”, ci de una mult mai importantă: „Cum trăiesc astăzi după Evanghelia lui Hristos?”
Aceasta schimbă întreaga perspectivă.
În loc să căutăm semne și să ne temem de prevestiri, suntem chemați să căutăm voia lui Dumnezeu și să ne încredințăm viața proniei Sale.
Credem sau nu în vise?
Biblia nu ne permite să spunem că toate visele sunt lipsite de orice importanță, pentru că însăși Scriptura consemnează descoperiri dumnezeiești primite în vis sau în vedenie. Dar Biblia ne interzice la fel de limpede să transformăm visele într-un sistem de ghicire și să ne punem nădejdea în ele.
Cele mai multe vise țin de funcționarea firească a omului și pot reflecta experiențele, grijile, temerile și emoțiile sale.
Descoperirile dumnezeiești descrise în Sfânta Scriptură sunt excepționale și trebuie deosebite de visele obișnuite. Tocmai de aceea, creștinul nu trebuie să alerge după tâlcuirea viselor și nici să ia decizii importante numai pentru că „a visat ceva”.
Calea sigură rămâne aceeași: credința în Hristos, rugăciunea, Sfânta Scriptură, viața Bisericii, smerenia și discernământul.
Un vis poate trece într-o noapte. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne. Iar pentru creștin, nu visul despre ziua de mâine este esențial, ci felul în care Îl urmează pe Hristos astăzi.