În fiecare an, de 1 martie, bărbaţii oferă mărţişoare femeilor, indiferent de vârsta acestora. Obiceiul mărţişorului a apărut cu multă vreme în urmă, iar tradiţia şi semnificaţia sărbătorii s-a schimbat, şi ea, de-a lungul timpului.
Mărțișorul este strâns legat de tradiția românească, el nu se întâlnește decât în spațiul carpatic și în zonele limitrofe, la romani și la unele populații învecinate, care l-au preluat de la aceștia. Tradiția sărbătorii are o vechime de mii de ani, încă de pe vremea dacilor. Obiceiul este cu mult anterior creștinismului, constând în legătură cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primăvara. Unii istorici consideră că obiceiul are o vechime de peste 8.000 de ani.
La geto-daci și la latini anul nou începea la 1 martie. Martie (Mens Martius – luna zeului Marte) era prima luna a anului, care avea atunci doar zece luni. Astfel se explică numele lunilor septembrie (luna a șaptea), octombrie (a opta), noiembrie (a noua), decembrie (a zecea). După reforma calendaristică din timpul lui Iulius Caesar, data anului nou a fost mutată la 1 ianuarie.