Pomenirea Soborului Sfinților Stareți de la Optina se săvârșește în fiecare an la data de 11 octombrie, zi în care Biserica Ortodoxă îi cinstește pe marii nevoitori și părinți duhovnicești ai Rusiei, care au făcut din Mănăstirea Optina un centru al renașterii isihaste și al povățuirii duhovnicești pentru întreg poporul dreptcredincios.
Acești sfinți bărbați, uniți în duh și în slujire, au fost modele vii de smerenie, ascultare, dragoste și rugăciune curată, devenind un izvor de lumină nu doar pentru Rusia, ci pentru întreaga lume ortodoxă.
Canonizarea Sfinților Stareți de la Optina
Hotărârea de a-i trece în rândul sfinților a fost luată pentru prima dată în august 1988 de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, întrunit la New York. Proclamarea solemnă a canonizării s-a făcut pe 12 mai 1990, în Catedrala Sfântul Nicolae din Montreal, Canada, iar Patriarhia Moscovei a întărit această hotărâre în anul 1996, unind astfel în aceeași cinstire toată Biserica Rusiei.
De fapt, canonizarea Sfântului Ambrozie de la Optina fusese hotărâtă încă din timpul Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din anii 1917-1918, când Patriarhia Moscovei a fost reactivată. Însă evenimentele dramatice care au urmat Revoluției bolșevice au amânat proclamarea solemnă până în vremurile mai liniștite de după căderea comunismului.
Această canonizare nu a fost doar o recunoaștere a sfințeniei lor personale, ci și o reafirmare a moștenirii duhovnicești a Mănăstirii Optina, un loc în care, vreme de mai bine de un secol, s-a aprins și a strălucit flacăra rugăciunii curate, a smereniei și a iubirii Domnului Iisus Hristos.
Cei care alcătuiesc Soborul Sfinților Stareți
Soborul Sfinților Stareți de la Optina este format din următorii părinți:
- Sfântul Stareț Leonid (Lev) Nagolkin (†11 octombrie 1841)
- Sfântul Stareț Macarie (Ivanov) (†7 septembrie 1860)
- Sfântul Stareț Moise (Putilov) (†16 iunie 1862)
- Sfântul Stareț Antonie (Putilov) (†7 august 1865)
- Sfântul Stareț Ilarion (Ponomarev) (†18 septembrie 1873)
- Sfântul Stareț Ambrozie (Grenkov) (†10 octombrie 1891)
- Sfântul Stareț Anatolie „cel Bătrân” (Zerțalov) (†25 ianuarie 1894)
- Sfântul Stareț Isaachie I (Antimonov) (†22 august 1894)
- Sfântul Stareț Iosif (Litovkin) (†9 mai 1911)
- Sfântul Stareț Varsanufie (Plihankov) (†1 aprilie 1913)
- Sfântul Stareț Anatolie „cel Tânăr” (Potapov) (†30 iulie 1922)
- Sfântul Stareț Nectarie de la Optina (†29 aprilie 1928)
- Sfântul Stareț Nikon (Belyaev) (†25 iunie 1931)
- Sfântul Stareț Isaachie al II-lea (Bobrakov) (†26 decembrie 1937)
Acești sfinți, care s-au nevoit timp de mai bine de un secol în Mănăstirea Optina, au fost legați între ei printr-un lanț nevăzut de dragoste și de har, păstrând și transmițând nealterat duhul isihasmului autentic, moștenit de la Sfântul Paisie de la Neamț.
Moștenirea duhovnicească a Sfântului Paisie Velicikovski
Renașterea vieții duhovnicești rusești din secolele XVIII-XIX se datorează, în mare măsură, influenței Sfântului Paisie de la Neamț (Velicikovski), care a readus în monahismul slav tradiția isihastă și practica rugăciunii inimii. Ucenicii săi, formați în Moldova și în Sfântul Munte Athos, au dus mai departe acest duh de rugăciune și nevoință, alegând Mănăstirea Optina Pustyn drept loc de nevoință și de slujire.
Sub povățuirea Sfântului Leonid și a urmașilor săi, Optina a devenit un centru de spiritualitate de o profunzime rar întâlnită, un „Athos rusesc” unde mii de oameni, de la simpli țărani până la scriitori, intelectuali și nobili, veneau pentru sfat, rugăciune și vindecare sufletească.
Starețul Ambrozie, icoană vie a dragostei și blândeții
Dintre toți Stareții de la Optina, Sfântul Ambrozie (Grenkov) a fost cel mai cunoscut și iubit, datorită înțelepciunii și blândeții sale fără margini. El a fost duhovnicul pe care Dostoievski l-a avut în minte atunci când a scris personajul starețului Zosima din romanul Frații Karamazov.
Sfântul Ambrozie, înzestrat cu darul înainte-vederii și al vindecării, îi primea pe toți cu aceeași dragoste părintească, spunând adesea: „Unde este smerenie, acolo este pace, și unde este pace, acolo este Dumnezeu.” El a îndrumat nenumărați credincioși pe calea mântuirii și a rămas până astăzi un model al îndurării și al discernământului duhovnicesc.
Optina, o școală a sfințeniei
Mănăstirea Optina Pustyn, aflată în regiunea Kaluga, a fost mai mult decât un loc de nevoință. Ea a devenit o adevărată școală duhovnicească, unde Stareții formau nu doar monahi, ci și mireni în duhul Evangheliei și al rugăciunii neîncetate.
Prin predicile lor pline de lumină, prin cuvintele de mângâiere și prin exemplul personal de viață sfântă, Stareții de la Optina au oferit Rusiei un nou ideal: acela al sfințeniei trăite în tăcere, smerenie și iubire de aproapele.
În secolul al XIX-lea, când raționalismul și materialismul începeau să pătrundă în societatea rusă, Stareții au fost o ancoră a credinței, chemând poporul înapoi la izvoarele curate ale Ortodoxiei.
Mărturisitori ai credinței în vremuri de prigoană
Secolul XX a adus asupra Optinei și a monahismului rus o prigoană nemiloasă. După Revoluția din anul 1917, mulți dintre Stareți au fost arestați, întemnițați sau uciși pentru credința lor.
Sfântul Anatolie cel Tânăr, Sfântul Nectarie, Sfântul Nikon și Sfântul Isaachie al II-lea au fost printre ultimii mari părinți ai Optinei, care au purtat crucea suferinței și a mărturisirii lui Hristos în vremuri de întuneric. Chiar și în lagăre sau în exil, ei au continuat să fie lumină pentru ceilalți, prin rugăciune, tăcere și dragoste.
Prin jertfa lor, lanțul sfințeniei Optinei nu s-a frânt, ci s-a întărit. Sângele și lacrimile lor au devenit sămânța din care a renăscut monahismul rus după decenii de ateism și teroare.
Ecoul în lumea ortodoxă
Influența duhovnicească a Stareților de la Optina a depășit granițele Rusiei. Scrierile și sfaturile lor au fost traduse în mai multe limbi, devenind izvor de mângâiere pentru monahi și mireni din întreaga lume.
Multe dintre cuvintele lor, simple și pline de putere, au rămas în conștiința credincioșilor:
- „Nu te întrista de necazuri, ci vezi în ele iubirea lui Dumnezeu.”
- „Cel ce caută liniștea fără rugăciune, caută lumina fără soare.”
- „Adevărata smerenie nu se vede pe sine nici mai bună, nici mai rea, ci doar în mâinile lui Dumnezeu.”
Astăzi, mănăstirea Optina, renăscută după anii de prigoană, este din nou un loc de rugăciune și de pelerinaj. Mii de credincioși vin anual pentru a se închina la moaștele Stareților și pentru a cere ajutor în necazuri, simțind lucrarea vie a harului lor.
Moștenirea duhovnicească a Optinei
Ceea ce unește pe toți Stareții de la Optina este duhul iubirii și al rugăciunii neîncetate. Ei nu au fost teologi în sens academic, ci „teologi ai inimii”, oameni care au vorbit din experiența trăirii lui Hristos.
Prin cuvântul lor simplu și plin de Duh Sfânt, au adus mângâiere celor îndurerați, lumină celor neștiutori și putere celor deznădăjduiți.
Rugăciunea lor neîncetată, smerenia și discernământul duhovnicesc au făcut din Optina un simbol al credinței neclintite în vremuri de tulburare.
Soborul Sfinților Stareți de la Optina ne amintește că sfințenia nu este o cale rezervată doar câtorva aleși, ci o chemare adresată fiecărui creștin
Viețile acestor părinți ne arată că drumul către Dumnezeu se află în inimă, acolo unde smerenia, ascultarea și dragostea se unesc în rugăciunea curată.
Astăzi, când lumea este din nou prinsă în vâltoarea confuziei și a necredinței, glasul Stareților de la Optina răsună peste veacuri: „Fii blând, fii smerit, fii credincios și Dumnezeu va fi cu tine.”