Sfinții Țari Mucenici Romanov: Nicolae, Alexandra și fiii lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei

Photo of author

By Adrian Serban

Între sfinții ortodocși ai secolului XX, familia țarului Nicolae al II-lea Romanov se distinge ca o lumină vie în întunericul vremurilor sângeroase. Jertfa lor nu a fost doar una istorică sau politică, ci o mărturisire deplină de credință în Domnul Iisus Hristos. Canonizați în anul 2000 de Biserica Ortodoxă Rusă, acești noi-mucenici au devenit chipuri ale răbdării, ale smereniei și ale iubirii jertfelnice.

O dinastie binecuvântată

Familia Romanovilor a domnit în Rusia timp de peste 300 de ani, începând cu anul 1613. Nicolae al II-lea, ultimul țar al Rusiei, s-a născut pe 6/18 mai 1868 la Țarskoe Selo, în ziua prăznuirii Sfântului și Dreptului Iov. Coincidența aceasta avea să devină simbolică pentru viața lui plină de suferințe și răbdare, dar și pentru sfârșitul mucenicesc. „M-am născut în ziua de prăznuire a Sfântului Iov și sunt sortit să sufăr”, obișnuia să spună adesea țarul.

Încă din copilărie, Nicolae a primit o educație religioasă aleasă. Era nelipsit de la slujbe și de o smerenie rar întâlnită. Bunicul său, țarul Alexandru al II-lea, îl numea „raza lui de soare”, iar scena cu mingea de foc (un fulger globular) care a pătruns în biserică și s-a rotit în jurul capului bunicului fără a-l atinge a rămas o amintire gravată în inima tânărului prinț. A fost un semn ceresc, o chemare spre taina dumnezeiască a jertfei.

O iubire binecuvântată

În anul 1894, Nicolae s-a căsătorit cu prințesa Alix de Hesse-Darmstadt, nepoata reginei Victoria a Angliei. Deși provenea dintr-o familie protestantă, Alix a primit cu evlavie botezul ortodox, luând numele de Alexandra Feodorovna. Slujba convertirii ei a fost săvârșită de Sfântul Ioan de Kronstadt, marele duhovnic al Rusiei. „Poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”, i-a spus ea soțului său, cu o sinceritate tulburătoare.

Cei doi au avut cinci copii, pe care i-au crescut în frică de Dumnezeu și dragoste față de semeni: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei. Viața familiei imperiale era una marcată de rugăciune, smerenie și milostenie. Fetele, deși prințese, îngrijeau răniții în spitale în timpul Primului Război Mondial, iar țareviciul Alexei, bolnav de hemofilie, își purta suferința cu răbdare și blândețe, învățând de mic taina Crucii.

Tragedia unei națiuni

Domnia lui Nicolae al II-lea s-a desfășurat într-o perioadă de mari frământări. Înfrângerea din războiul ruso-japonez, revoluția din anul 1905, intrarea Rusiei în Primul Război Mondial, pierderile grele de pe front și criza economică au dus la scăderea autorității țarului. Pe 2/15 martie 1917, Nicolae a fost forțat să abdice, încheind astfel o istorie de trei secole a dinastiei Romanov.

După abdicare, familia imperială a fost arestată și mutată mai întâi la Țarskoe Selo, apoi la Tobolsk, iar în cele din urmă la Ekaterinburg. Aici, în casa Ipatiev, au petrecut ultimele luni din viață în condiții grele, dar cu o demnitate sfântă, păstrând nădejdea în mila lui Dumnezeu. Țarina și fiicele ei brodau și citeau psaltirea zilnic, iar Nicolae continua să se roage și să spere într-o împăcare națională.

Noaptea martiriului

În noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, bolșevicii conduși de Lenin au decis să lichideze întreaga familie. Plutonul de execuție era condus de Iacov Iurovski. Membrii familiei Romanov au fost chemați într-o cameră sub pretextul unei mutări. Iurovski a citit sentința, apoi a tras primul glonț în țar. A urmat un măcel cumplit. Țarina, fiicele, țareviciul și slujitorii credincioși au fost împușcați cu brutalitate, unii dintre ei fiind terminați cu baioneta sau împușcați din nou pentru a fi siguri că sunt morți.

Fetele, purtând haine cu bijuterii cusute în ele, au fost mai greu de ucis. Gloanțele ricoșau, iar ucigașii, înfierbântați de ură, au lovit și au tras până când totul s-a sfârșit. Unul dintre cei prezenți la execuție a spus la final: „Acum sunt morți cu toții!”

După ce i-au omorât, trupurile au fost încărcate într-o mașină militară și transportate în pădure, la „groapa Ganina”. Acolo au fost arse, iar rămășițele au fost stropite cu acid sulfuric și îngropate. Locul a fost nivelat cu pământ și tasat, pentru ca nimeni să nu mai găsească urmele acestei crime monstruoase.

Minuni și mărturii

În mod providențial, în anul martiriului lor, Biserica Ortodoxă Rusă instituiseră sărbătoarea tuturor sfinților ruși. Țarul primise această veste cu evlavie, neștiind că avea să se numere printre ei. În iulie 1991, rămășițele familiei Romanov au fost identificate, iar în 1998, la împlinirea a 80 de ani de la moarte, au fost înmormântați cu onoruri la Catedrala Sfinților Petru și Pavel din Sankt Petersburg.

Cu acest prilej, icoana ce îi înfățișa pe țarul Nicolae, țarina Alexandra și copiii lor a devenit izvor de minuni. Pe chipurile lor au apărut pete sângerii, iar din icoană se răspândea miros de bună mireasmă. Era semnul văzut al cinstirii lor în ceruri.

Canonizarea

La 4 august 2000, Biserica Ortodoxă Rusă i-a canonizat pe țarul Nicolae și familia sa sub numele de „Cuvioși purtători de pătimire”. Nu pentru merite politice, ci pentru credința, răbdarea și curajul de a-L mărturisi pe Hristos în fața urii și a morții. Au fost numiți „noi mucenici”, pentru că au adus mărturie pentru Hristos nu în primele veacuri creștine, ci în zorii unui secol dominat de ateism, război și prigoană.

Familiile credincioase din întreaga lume îi privesc astăzi ca pe un model de trăire creștină în sânul familiei. Ei nu s-au răzvrătit, nu s-au lepădat de credință, nu au blestemat prigonitorii. Au iertat, s-au rugat și s-au jertfit în tăcere, asemenea Mântuitorului pe Cruce.

Astăzi, mănăstiri și biserici se ridică pe locurile unde au pătimit Sfinții Țari Mucenici Romanov

Groapa Ganina a devenit loc de pelerinaj și reculegere. În fiecare an, în noaptea de 16 spre 17 iulie, mii de credincioși merg pe jos zeci de kilometri spre locul martiriului lor, cântând psalmi și tropare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.

Condacul Sfinților Țari Mucenici Romanov: Nicolae și Alexandra și fiii lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei

Glas 8

Voi, care ați fost aleși de Împăratul împăraților și Domnul domnilor, care din neamul țarilor Rusiei coborâți, Drept-credincioșilor Mucenici, care ați pătimit cu sufletul și cu trupul moartea cea pentru Hristos, și cu cereștile cununi v-ați încununat; către voi ca și către niște păzitori ai noștri plini de har, cu dragoste strigăm, cântare de mulțumire aducând: Bucurați-vă, Mult-pătimitorilor, împărăteștilor Mucenici, mijlocitori fierbinți ai Sfintei Rusii dinaintea lui Dumnezeu!

Troparul Sfinților Țari Mucenici Romanov: Nicolae și Alexandra și fiii lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei

Glasul 4

Astăzi, poporul cel binecredincios vine să se închine cu mărire celor șapte cinstiți Mucenici Țari, Mult-pătimitori, ce s-au făcut pe sine biserică vie a lui Hristos: Nicolae și Alexandra, Alexei, Olga, Tatiana, Maria și Anastasia. Căci aceștia, fără să se teamă nici de lanțuri, nici de suferințele cele de multe feluri, răbdând moartea și sfâșierea sfintelor lor trupuri de mâna celor care împotriva lui Dumnezeu luptau, au dobândit îndrăzneală în rugăciune dinaintea Cerescului Împărat și Stăpân. Pentru aceasta, cu dragoste strigăm către ei unele ca acestea: O, Sfinților Țari Mucenici Multpătimitori, luați aminte la glasul pocăinței și la lacrimile poporului, arătând pământul rusesc ca pe un răsad care în adevăr a odrăslit dragostea cea pentru dreapta credință creștinească, păziți țara de războiul cel dintre noi și cereți de la Dumnezeu pace lumii întregi, iar sufletelor noastre mare milă.

Sfinților Țari Mucenici Romanov: Nicolae, Alexandra și fiii lor, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!