Biserica lui Hristos prăznuiește la data de 13 octombrie pomenirea Sfinților Mucenici Carp, Papil, Agatodor și Agatonica, patru suflete luminate care au slujit Domnului cu viață sfântă, cu dragoste și cu jertfă. Viețile lor, pline de credință, blândețe și tărie, rămân o mărturie vie a puterii lui Dumnezeu care se desăvârșește în slăbiciunile omenești.
Pătimirea lor, petrecută în vremea prigoanelor împăratului Deciu (250–253), este un izvor de învățătură pentru creștinii de azi, care, deși nu mai sunt chemați la jertfa sângelui, sunt totuși chemați la jertfa credinței și a răbdării.
Originea și viața sfântă a mucenicilor
Sfinții Carp și Papil s-au născut în cetatea Pergamului, din părinți binecredincioși, care i-au crescut în frica de Dumnezeu și în iubirea pentru curăția sufletului. Încă din tinerețe, acești doi frați duhovnicești au arătat o râvnă deosebită pentru rugăciune, post și milostenie, nevoindu-se în curăție și întru înfrânare, asemenea îngerilor. Trupul lor se hrănea doar cu strictul necesar, dar sufletul era plin de puterea Duhului Sfânt.
Prin viața lor curată și plină de evlavie, au fost învredniciți de Dumnezeu să primească darul slujirii: Sfântul Carp a fost hirotonit episcop al Tiatirei, iar Sfântul Papil, diacon al aceluiași oraș. Împreună, ca un suflet în două trupuri, lucrau pentru întărirea credinței creștine în Asia Mică, învățând poporul, botezând și tămăduind, nu doar cu rugăciunea, ci și cu priceperea lor, fiind amândoi iscusiți în meșteșugul doctoricesc.
Ei nu s-au oprit doar la vindecarea trupurilor, ci au tămăduit și bolile sufletești ale oamenilor, aducându-i de la întunericul închinării la idoli la lumina adevărului lui Hristos. În acele vremuri tulburi, când credința creștină era socotită o primejdie pentru stăpânirea romană, vestea despre viața lor sfântă și minunile săvârșite s-a răspândit peste tot.
Prigoana și arestarea
Însă diavolul, vrăjmașul binelui, nu a răbdat să vadă cum crește Biserica lui Hristos. În vremea împăratului Deciu, când s-au pornit mari prigoane împotriva creștinilor, Sfântul Carp și Sfântul Papil au fost pârâți că nu se închină zeilor păgâni și că îndeamnă poporul să urmeze credința creștină.
Auzind acestea, împăratul a trimis în Asia pe Valerian, un proconsul neînduplecat și iubitor de idoli, cu poruncă aspră să-i prindă pe slujitorii lui Hristos și să-i silească să aducă jertfe zeilor. Valerian, ajuns la Tiatira, a poruncit ca toți locuitorii să se adune la templu, pentru a aduce jertfă. Însă Carp și Papil nu s-au aflat acolo, căci ei aduceau în taină rugăciuni adevăratului Dumnezeu.
Furios, Valerian a poruncit să fie aduși înaintea sa. Privindu-i cu mândrie și dispreț, i-a întrebat: „Pentru ce nu v-ați arătat la jertfa zeilor, ca să vă împăcați cu împăratul și să vă fie cinstea mai mare?”. Dar sfinții, plini de curaj duhovnicesc, i-au răspuns: „Nu se cade nouă să mâniem pe Dumnezeul cel adevărat și să ne arătăm nemulțumitori pentru facerile Lui de bine. Nici un om înțelept nu se leapădă de adevăr pentru slava cea deșartă a lumii.”
Lanțurile și chinurile muceniciei
La aceste cuvinte, Valerian s-a mâniat cumplit și a poruncit ca sfinții să fie legați de cai și târâți prin praf și pietriș, de la Tiatira până la Pergam, cetatea lor de naștere. Acolo, i-a spânzurat de un lemn și le-a strujit trupurile cu unelte ascuțite, până când carnea le-a fost sfâșiată.
În acele clipe de durere, Sfântul Carp a zâmbit. Nedumerit, chinuitorul l-a întrebat: „De ce râzi, Carp, în mijlocul acestor chinuri?” Iar Sfântul i-a răspuns cu blândețe: „Am văzut slava Dumnezeului meu și m-am bucurat.” Această mărturisire a cutremurat pe mulți dintre cei de față, iar credincioșii care au auzit-o s-au întărit în credință.
Sfântul Papil, suferind alături de episcopul său, a rămas neclintit în rugăciune, mulțumind lui Dumnezeu pentru că i s-a învrednicit să pătimească pentru numele lui Hristos.
În vremea aceasta, slujitorul lor credincios, Sfântul Agatodor, care le era ucenic și ajutor în slujire, văzând răbdarea lor, s-a umplut și el de dumnezeiască râvnă. Mărturisind că este creștin și ucenic al lor, a fost și el prins, bătut cu toiege și spânzurat de lemn. Întărit de un înger al Domnului, a răbdat cu bucurie până la sfârșit, dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Minunile din mijlocul chinurilor
După moartea Sfântului Agatodor, chinurile sfinților Carp și Papil s-au întețit. Trupurile lor au fost tăvălite peste spini și pietre ascuțite, iar apoi au fost aruncați înaintea fiarelor. Dar, o minune!, fiarele nu s-au atins de ei, ci au venit și s-au așezat la picioarele lor, răcnind împotriva chinuitorilor.
Când Valerian a văzut aceasta, s-a rușinat și a poruncit ca mucenicii să fie încălțați cu sandale de fier înroșite și să fie aruncați într-un cuptor aprins. Dar focul nu i-a vătămat, ci a ars pe cei care îi priveau cu batjocură.
În acel moment, o tânără femeie din mulțime a alergat înaintea lor, mărturisind cu glas tare: „Și eu sunt creștină, și eu cred în Hristosul Cel viu!” Era Agatonica, sora Sfântului Papil, o fecioară plină de curaj și dragoste dumnezeiască. Cu fața luminată de credință, a cerut să fie părtașă la chinurile sfinților.
Jertfa desăvârșită
Văzând tăria acestei femei, Valerian a poruncit să fie aruncată și ea în foc împreună cu sfinții. Însă flăcările nu s-au atins de trupurile lor, căci Domnul a trimis rouă din cer și i-a păzit nevătămați. Înspăimântat de minune, chinuitorul a poruncit să le fie tăiate capetele cu sabia.
Astfel, Sfinții Carp, Papil, Agatodor și Agatonica și-au sfârșit alergarea pământească întru slavă, primind cununa cea neveștejită a biruinței în Împărăția lui Hristos.
Biruitori în credință și rugători ai lumii întregi
Astfel s-a săvârșit jertfa Sfinților Mucenici Carp, Papil, Agatodor și Agatonica, în anul 251, la Pergam. Biserica îi cinstește ca pe niște stâlpi ai credinței și rugători pentru întreaga lume.
Cei care le citesc viața și le pomenesc numele cu evlavie se întăresc în credință și se umplu de nădejde. Căci Dumnezeu, Cel care a stat cu dânșii în mijlocul focului și le-a dăruit bucuria în suferință, este Același și astăzi, iubitor de oameni și dătător de viață veșnică tuturor celor ce Îl mărturisesc cu credință și răbdare.
Condacul Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil şi al celor împreună cu dânşii
Glasul 4
Cel Ce Te-ai Înălţat…
Ca o vistierie de mult preţ şi izvor ce izvorăşte ape de tămăduiri, a dat Stăpânul moaştele voastre celor de pe pământ; care şterg neputinţele patimilor cele de multe feluri şi dau neîncetat har sufletelor. Pentru aceasta, Sfinţilor Carp şi Papi, cu un glas şi cu dragoste săvârşim Sfântă pomenirea voastră.
Troparul Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil şi al celor împreună cu dânşii
Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.