În ziua de 11 mai, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Sfințit Mucenic Mochie, preot al Bisericii lui Hristos și neînfricat mărturisitor al credinței în vremea cumplitelor prigoane împotriva creștinilor. Povestea sa este una cutremurătoare prin cruzimea persecuțiilor îndurate, dar mai ales înălțătoare prin tăria credinței sale. El nu doar că a refuzat să se supună rătăcirii idolatre, ci a și înfruntat direct păgânismul cu o putere interioară greu de conceput.
Originea și slujirea sa
Sfântul Mochie s-a născut într-o familie nobilă și bogată, în Roma cea veche. Părinții săi, Eufratie și Eustatia, i-au oferit o educație aleasă, dar mai ales o temelie de credință care l-a format ca om al lui Dumnezeu. Mai târziu, a ajuns preot al Bisericii din Amfipoli, o cetate din Macedonia. Încă din tinerețe, a fost atras de viața în Hristos și s-a dedicat în întregime propovăduirii Evangheliei. Era nelipsit din mijlocul credincioșilor, dar și dintre cei care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu, îndemnându-i la pocăință și la părăsirea idolilor.
Într-o epocă în care creștinismul era socotit crimă împotriva statului și împăratului, Sfântul Mochie nu s-a ascuns. Din contră, atunci când în cetate se săvârșea marele praznic închinat zeului păgân Dionisos, el a ieșit în față cu o râvnă dumnezeiască și a strigat în auzul tuturor: „Până când veți rătăci în întunericul înșelării de idoli?” Cuvintele lui erau dure, dar pline de adevăr. Nu era vorba doar de o credință diferită, ci de salvarea sufletelor rătăcite într-un cult al deșertăciunii.
Răsturnarea altarului și începutul pătimirilor
Momentul decisiv în viața Sfântului Mochie a fost atunci când, în mijlocul ritualului păgân, a intrat în templul lui Dionisos și a răsturnat cu mâinile sale altarul și toate jertfele. Nu a fost un gest simbolic, ci o rupere fățișă de tot ce însemna compromisul tăcerii sau al acceptării păgânismului. A fost imediat prins și dus înaintea proconsulului Laodichie, un prigonitor lipsit de milă.
În fața autorității lumești, Mochie nu s-a clătinat. A mărturisit că este preot al Dumnezeului Celui Adevărat, Iisus Hristos, și a spus fără teamă că idolii sunt diavoli muți și surzi. Pentru această mărturisire, a fost spânzurat și strujit cu unghii de fier, până la oase. A fost supus la chinuri inimaginabile, dar în toate acestea nu a încetat să slăvească pe Dumnezeu și să-L mărturisească pe Iisus Hristos.
Suferințele mucenicești
După ce a fost lăsat să agonizeze, a fost aruncat într-un cuptor aprins cu smoală, câlți și grăsimi. Flăcările se ridicau până la șapte coți înălțime, dar trupul sfântului a rămas neatins. Această minune a uluit pe cei de față, dar nu i-a întors pe toți. La rând a venit un alt dregător, Maxim, care l-a legat de roți și a încercat să-l sfărâme, însă și de această dată, Dumnezeu l-a păzit. A fost dat la fiare, dar nici acestea nu i-au făcut vreun rău. Pentru mulți, aceste fapte ar fi trebuit să fie dovadă că Dumnezeul creștinilor este viu și atotputernic. Totuși, cei orbiți de ură și rătăcire au continuat să-l prigonească.
Drumul spre mucenicie
După multiple încercări de a-l omorî, Sfântul Mochie a fost trimis la Perintos, în Tracia, iar de acolo la Bizanț. Aici, în cele din urmă, a primit cununa muceniciei prin tăierea capului. Locul în care a fost îngropat avea să devină loc de pelerinaj. Iar mai târziu, marele împărat Constantin i-a zidit o biserică de preț, unde au fost mutate moaștele sfântului.
Această recunoaștere din partea împăratului, într-o epocă în care creștinismul devenise religie liberă, arată cât de puternică a fost influența sfinților mucenici asupra conștiinței creștine. Prin jertfa lor, au pregătit drumul libertății religioase și au arătat lumii întregi că nu puterea sabiei, ci puterea credinței mântuiește.
Mesajul vieții Sfântului Mochie
Viața și pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Mochie nu sunt doar o pagină din istorie. Ele sunt un exemplu viu pentru toți creștinii din toate timpurile. Într-o lume în care presiunile vin sub alte forme – sociale, culturale, ideologice – curajul mărturisirii rămâne la fel de necesar. Poate că nu ni se cere să ne jertfim trupul, dar ni se cere să nu ne rușinăm de Iisus Hristos și de adevărul Său, chiar dacă societatea modernă marginalizează valorile creștine.
Sfântul Mochie a vorbit clar, a acționat direct și a suferit cu bărbăție. Nu a făcut compromisuri. A fost în primul rând preot, dar și învățător și martir. A crezut în ceea ce a propovăduit și a dus lupta până la capăt. Nu a fost un fanatic, ci un om conștient de miza sufletelor și de datoria lui ca slujitor al lui Dumnezeu. A răsturnat altarul lui Dionisos nu doar ca semn de protest, ci ca un gest de eliberare spirituală pentru cei care priveau.
Pomenirea și cinstirea lui
În fiecare an, la 11 mai, credincioșii ortodocși își îndreaptă rugăciunile către acest mare mucenic. Nu doar pentru a-l comemora, ci pentru a-i cere ajutorul și întărirea credinței. Biserica pe care i-a închinat-o împăratul Constantin este mărturie că, atunci când omul rămâne statornic în adevăr, Dumnezeu ridică numele său și îl face nemuritor.
Viața Sfântului Mochie ne învață că martiriul nu este doar o suferință fizică, ci o stare de mărturisire continuă, o viață trăită în slujba Adevărului. Într-o epocă în care idolii au forme noi – goana după plăcere, putere, bani sau imagine – exemplul său rămâne la fel de actual.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Mochie
Glasul 2
Pe întărirea dreptei credinţe…
Întrarmându-te cu pavăza dreptei credinţe, taberele necredincioşilor le-ai sfărâmat, sfinţite mucenice, şi cunună de la Domnul ai primit, Mochie; pentru aceasta şi cu îngerii bucurându-te, izbăveşte de primejdii pe cei ce te laudă pe tine, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Mochie
Glasul 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Mochie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.