Biserica Ortodoxă are mulți sfinți ale căror vieți sunt exemple vii de trăire autentică în Hristos. Unul dintre cei mai iubiți sfinți ruși, venerat nu doar în Rusia, ci și în întreaga lume ortodoxă, este Sfântul Serafim de Sarov. Acest mare părinte duhovnicesc a trăit o viață de asceză, smerenie și iubire desăvârșită pentru Dumnezeu și pentru oameni. Dar poate cea mai impresionantă caracteristică a vieții sale a fost rugăciunea neîncetată, care l-a transformat într-un vas ales al harului dumnezeiesc.
Sfântul Serafim de Sarov este prăznuit în Biserica Ortodoxă la data de 2 ianuarie, zi în care credincioșii îi cinstesc viața sfântă și minunile săvârșite de el.
Copilăria și chemarea la viața monahală
Născut în anul 1759 într-o familie evlavioasă din Rusia, Prorok Simeonovici Moshnin (numele de botez al Sfântului Serafim) a arătat încă din copilărie o dorință profundă de a se apropia de Dumnezeu. După ce s-a vindecat miraculos, prin mijlocirea Maicii Domnului, de o boală gravă, a simțit chemarea spre viața monahală. La doar 19 ani, a intrat ca novice la Mănăstirea Sarov, unde s-a dedicat complet vieții ascetice.
Nevoința pustnicească și rugăciunea neîncetată
După ani de ascultare și slujire în mănăstire, Sfântul Serafim a primit binecuvântarea de a se retrage în pustie. Aici, a dus o viață extrem de aspră, petrecând zile și nopți într-o necontenită rugăciune. Timp de o mie de zile și o mie de nopți s-a rugat pe o piatră, rostind cu lacrimi rugăciunea inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Această lucrare duhovnicească a fost izvorâtă dintr-o dorință nestinsă de a se uni deplin cu Dumnezeu.
Sfântul Serafim nu doar că se ruga neîncetat, dar trăia într-o stare de comuniune continuă cu Dumnezeu. Această rugăciune a devenit atât de puternică încât harul lui Dumnezeu l-a transfigurat, iar fața sa strălucea asemenea soarelui, așa cum a fost văzut de unul dintre ucenicii săi, Motovilov.
Învățăturile despre rugăciune și Duhul Sfânt
Sfântul Serafim spunea că scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt. El împreuna rugăciunea cu smerenia și cu faptele iubirii, încurajând pe toți să caute mai presus de orice „pacea lăuntrică”, pentru că, spunea el: „Dobândește duhul păcii și mii în jurul tău se vor mântui.”
Un alt aspect fundamental al învățăturii sale despre rugăciune era încurajarea rugăciunii lui Iisus, o chemare neîncetată a Numelui Domnului, care purifică inima și apropie omul de Dumnezeu. Această rugăciune, rostită necontenit, este o scară duhovnicească ce ridică sufletul până la luminarea harului.
Moartea și cinstirea sa
Sfântul Serafim s-a mutat la Domnul pe 2 ianuarie 1833, fiind găsit îngenuncheat în fața icoanei Maicii Domnului, în rugăciune. Canonizarea sa a avut loc în anul 1903, în timpul țarului Nicolae al II-lea, și de atunci a devenit unul dintre cei mai iubiți sfinți ortodocși.
Pământul Sarovului și relicvele Sfântului au devenit loc de pelerinaj pentru mulți credincioși, iar învățătura sa despre rugăciunea neîncetată continuă să fie un far duhovnicesc pentru toți cei ce doresc să se apropie de Dumnezeu.
Minunile Sfântului Serafim
Sfântul Serafim a fost un mare vindecător și iubitor de oameni. Mai tot timpul, oamenii veneau din toate părțile Rusiei pentru a primi sfat, alinare și binecuvântare. Una dintre cele mai cunoscute minuni ale sale este vindecarea unei fetițe bolnave, la care a intervenit Maica Domnului, arătându-se în mod minunat.
De asemenea, era vestit pentru darul profeției și al cunoștinței inimilor, multe persoane confirmând că Părintele Serafim le cunoștea viața fără ca acestea să-i fi spus ceva.
25 de minuni săvârșite de Sfântul Serafim de Sarov
- Vindecarea fetiței bolnave la Sarov, anul 1820
- Însănătoșirea unui preot orb la Diveevo, anul 1825
- Tămăduirea unei femei sterpe, Moscova, anul 1827
- Îndepărtarea unei secete prin rugăciune, Sarov, anul 1830
- Ajutor miraculos pentru un călugăr rătăcit în pădure, anul 1828
- Apariția unui înger păzitor unui credincios, Diveevo, anul 1826
- Sfaturi profetice pentru o familie nobilă, Sankt Petersburg, anul 1829
- Vindecarea unui copil mut, Sarov, anul 1831
- Salvarea unei bătrâne de la moarte sigură, Moscova, anul 1824
- Arătarea Maicii Domnului unui pelerin, anul 1832
- Tămăduirea unei boli necunoscute, Kiev, anul 1831
- Prevestirea viitorului Rusiei, Sarov, anul 1830
- Protecția unei familii în timpul unui incendiu, anul 1825
- Sfaturi precise pentru construcția mănăstirii Diveevo, anul 1829
- Îndrumarea unei tinere către viața monahală, anul 1831
- Apărător împotriva demonilor, Sarov, anul 1827
- Vindecarea unei mame disperate, Moscova, anul 1830
- Ajutor pentru un nobil rătăcit spiritual, anul 1828
- Prevestirea sfârșitului unui monah, anul 1830
- Reînvierea unui copil mort, Diveevo, anul 1832
- Pacea adusă unei familii certate, anul 1831
- Hrănirea miraculoasă a săracilor, Sarov, anul 1826
- Protejarea unei mănăstiri de bandiți, anul 1830
- Apărător al copiilor orfani, Moscova, anul 1829
- Binecuvântarea unui viitor sfânt, Sarov, anul 1832
Viața Sfântului Serafim de Sarov este o dovadă vie a faptului că rugăciunea neîncetată nu este un ideal de neatins, ci o realitate ce poate fi trăită de cei ce se dedică total lui Dumnezeu
Prin smerenie, iubire și comuniune neîncetată cu Hristos, omul poate deveni asemenea sfinților, purtător de Duh Sfânt. Sfântul Serafim rămâne un model de urmat, un om al rugăciunii neîncetate, care ne arată că adevărata bucurie vine din comuniunea cu Dumnezeu.
Rugăciune către Sfântul Serafim de Sarov
„O, Preafericite Serafime, mare părinte al nostru, luminează-ne cu lumina rugăciunii tale încălzite de Duhul Sfânt! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să primim darul rugăciunii curate și neîncetate, împărtășindu-ne din bucuria cerească”. Amin.