Sfântul Proroc Ioil

În fiecare an, la data de 19 octombrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Proroc Ioil, unul dintre cei doisprezece proroci mici ai Vechiului Testament, dar de o adâncă însemnătate teologică și duhovnicească.

Numele lui înseamnă „dragostea lui Dumnezeu” sau „începutul lui Dumnezeu”, și această semnificație cuprinde întreaga sa lucrare profetică, o chemare la dragostea dumnezeiască, la pocăință și la nădejdea în mântuirea venită prin harul Sfântului Duh.

Originea și viața prorocului

Potrivit Sfintei Tradiții, Sfântul Proroc Ioil s-a născut în seminția lui Ruvim, în satul Metomor, și a fost fiul lui Fanuil. A viețuit cu aproape opt sute de ani înainte de Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, într-o vreme tulbure pentru poporul lui Israel. El a fost un om drept și plin de frică de Dumnezeu, dedicat slujirii și rugăciunii.

Viața prorocului s-a desfășurat într-un context istoric marcat de necredință, de idolatrie și de abateri morale ale poporului ales. Dumnezeu l-a ridicat pe Ioil ca pe un glas al conștiinței, un profet care să vestească poporului nu doar pedeapsa pentru păcat, ci și nădejdea iertării prin pocăință și post.

Ioil a trăit înainte sau imediat după întoarcerea evreilor din robia Babilonului, perioadă în care poporul, deși eliberat trupește, rămăsese legat sufletește de neascultare și păcate. În mijlocul acestei rătăciri, Dumnezeu a trimis pe prorocul Său să cheme la îndreptare, la lacrimi și la întoarcere sinceră către Creatorul cerului și al pământului.

Cartea Prorocului Ioil

Tot ceea ce știm astăzi despre lucrarea sa profetică se păstrează în Cartea Prorocului Ioil, cuprinsă în Sfânta Scriptură. Deși este o carte scurtă, doar patru capitole, ea concentrează o profunzime teologică impresionantă.

Cartea lui Ioil este împărțită, în mod simbolic, în trei părți:

Pustiirea ținutului ca urmare a păcatului, o imagine a pedepsei divine;
Chemarea la post și pocăință pentru împăcarea cu Dumnezeu;
Făgăduința revărsării Duhului Sfânt și vestirea Judecății de Apoi.

Prorocul începe prin a descrie o nenorocire nemaiîntâlnită, o invazie de lăcuste care a pustiit ogoarele și viile poporului. Această imagine nu este doar o relatare istorică, ci o simbolizare a pedepsei lui Dumnezeu pentru păcatele poporului. Ioil folosește acest eveniment ca pe o parabolă vie, chemând poporul la conștientizarea răului și la întoarcerea sinceră către Dumnezeu:

„«Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi cu tânguire». Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a trimis asupra voastră.” (Ioil 2, 12-13)

Aceste cuvinte au rămas peste veacuri un îndemn pentru toate generațiile, fiind citite adesea în timpul Sfântului și Marelui Post, ca o chemare la adevărata pocăință, nu formală, ci din inimă.

Postul, mijlocul milostivirii lui Dumnezeu

Sfântul Proroc Ioil a fost un mare învățător al postului și al rugăciunii. El arată că postul nu este o simplă abstinență de la mâncare, ci o lucrare duhovnicească prin care omul se curăță, se smerește și se apropie de Dumnezeu.

El cheamă poporul la un post obștesc, la o rugăciune colectivă, spunând:

„Postiţi post sfânt, strângeţi obşte de prăznuire, adunaţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în templul Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L:”(Ioil 1, 14)

Postul, în înțelesul lui Ioil, este un mijloc de reconciliere între om și Dumnezeu, o punte de întoarcere spre milă, iertare și binecuvântare. De aceea, prorocul adresează un apel deosebit preoților, care sunt chemați să plângă între tindă și altar, rugându-se pentru popor:

„Între tindă şi altar să plângă preoţii, slujitorii Domnului, şi să zică: «Milostiveşte-Te, Doamne, către poporul Tău şi nu face de ocară moştenirea Ta ca să-şi bată joc de ea neamurile!». Pentru ce să se spună printre neamuri: «Unde este Dumnezeul lor?».” (Ioil 2, 17)

Acest verset a rămas în Tradiția Bisericii Ortodoxe ca o rugăciune pentru iertare, iar cuvintele prorocului Ioil sunt adesea amintite în rânduielile posturilor bisericești.

Proorocia despre revărsarea Duhului Sfânt

Una dintre cele mai mari prorocii ale Sfântului Ioil este aceea care vestește revărsarea Sfântului Duh peste tot trupul, o proorocie împlinită la Pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii.

„Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa, iar tinerii voştri vedenii vor vedea. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Duhul Meu.” (Ioil 3, 1-2)

Aceste cuvinte au fost amintite de Sfântul Apostol Petru în cuvântul său din ziua Cincizecimii (Faptele Sfinților Apostolilor 2, 16-21), arătând că ceea ce s-a întâmplat atunci este împlinirea prorociei lui Ioil. Prin aceasta, prorocul Vechiului Testament devine un vestitor al Bisericii celei vii, în care harul Duhului Sfânt se revarsă peste toți cei care cred în Domnul Iisus Hristos.

Proorocia despre Judecata de Apoi

O altă temă centrală a profeției lui Ioil este Ziua Domnului, adică Ziua Judecății de Apoi. El vorbește despre un timp al dreptei răsplătiri, când Dumnezeu va judeca toate popoarele în „Valea lui Iosafat”, numită și „Valea Judecății”.

„ Sunaţi din trâmbiţă în Sion, strigaţi din răsputeri în muntele cel sfânt al Meu, ca să se cutremure toţi locuitorii ţării! Căci vine ziua Domnului; iată, ea este aproape; O zi de întuneric şi de beznă, zi cu nori şi cu negură deasă. Precum zorile se revarsă pe deasupra munţilor, tot aşa dă năvală un popor numeros şi puternic, cum n-a mai fost niciodată şi cum nu va mai fi după el până în anii vremurilor celor mai îndepărtate.” (Ioil 2, 1-2; 3, 15)

Această vedenie apocaliptică este arătată și în Noul Testament, prin cuvintele Domnului Iisus Hristos și prin descoperirea făcută Sfântului Ioan Evanghelistul, în Cartea Apocalipsei. Pentru Ioil, „Ziua Domnului” nu este doar un timp al pedepsei, ci și un timp al mântuirii pentru cei care se pocăiesc:

„ Şi oricine va chema numele Domnului se va izbăvi, căci în muntele Sionului şi în Ierusalim va fi mântuirea, precum a zis Domnul; şi între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe Domnul.” (Ioil 3, 5)

Astfel, prorocul arată că mântuirea este universală, deschisă tuturor celor care se întorc la Dumnezeu cu credință, indiferent de neam sau loc.

Sfârșitul vieții și cinstirea sa

Sfântul Proroc Ioil și-a sfârșit viața în pace, fiind îngropat în pământul său, aproape de locurile natale. Tradiția spune că a trăit până la adânci bătrâneți, slujindu-l pe Dumnezeu cu post, rugăciune și smerenie.

Biserica îl cinstește pe acest mare proroc ca pe un învățător al pocăinței, un vestitor al Duhului Sfânt și un mărturisitor al Judecății celei drepte.

Prin viața și cuvintele sale, Sfântul Ioil ne învață că fără pocăință nu există mântuire, iar fără post și rugăciune nu se dobândește milostivirea lui Dumnezeu.

Moștenirea duhovnicească a prorocului Ioil

Sfântul Proroc Ioil, prorocul postului și al pocăinței, rămâne un model pentru toți creștinii: un om care a înțeles că adevărata putere a omului stă în smerenie, iar adevărata iubire se descoperă în dragostea lui Dumnezeu pentru lume.

Fie ca rugăciunile sale să ne întărească în credință, să ne lumineze mintea și să ne învețe să chemăm cu inimă curată numele Domnului, spre mântuirea sufletelor noastre. Amin.