Sfântul Proroc Iezechiel

În rândul marilor prooroci ai Vechiului Testament, Sfântul Proroc Iezechiel ocupă un loc aparte, atât prin adâncimea viziunilor sale dumnezeiești, cât și prin curajul neclintit cu care a mustrat poporul lui Israel pentru păcatele sale. Prorocul Iezechiel, fiul lui Buzi, era din seminția preoțească a lui Levi, născut în cetatea Sarira. A trăit și a prorocit în vremuri de cumpănă pentru poporul iudeu, în timpul robiei babiloniene, fiind el însuși unul dintre cei duși în robie de către împăratul Nabucodonosor.

Contextul istoric: căderea Ierusalimului și robia babiloniană

Prorocul Iezechiel a fost contemporan cu Prorocul Ieremia și cu Prorocul Daniel. Când Nabucodonosor a năvălit asupra Ierusalimului și a luat în robie pe regele Ioachim (Iehonia al II-lea) și o parte însemnată din poporul iudeu, printre cei deportați s-a aflat și Iezechiel. Aceasta a fost a doua robie a Ierusalimului, urmată de o a treia și definitivă pustiire a cetății în vremea regelui Sedechie, când Ierusalimul a fost ars și poporul risipit.

Iezechiel a fost dus în țara caldeilor, lângă râul Chebar (sau Hovar), unde a petrecut în robie și unde Dumnezeu i-a arătat vedenii înfricoșătoare și l-a chemat la lucrarea prorociei. Acolo, în anul al treizecilea al vieții sale și în al cincilea an al robiei, a avut prima vedenie cerească, o descoperire care i-a marcat întreaga slujire profetică.

Vedenia slavei dumnezeiești

Vedenia care i s-a arătat lui Iezechiel este una dintre cele mai misterioase și mai încărcate de simbolism din întreaga Scriptură. El a văzut cerurile deschizându-se și un vânt puternic venind dinspre miazănoapte, purtând un nor mare și strălucitor, în care era un foc arzător. Din acest nor ieșeau patru ființe vii, având fiecare câte patru fețe: de om, de leu, de vițel și de vulture, și câte patru aripi. Ființele erau pline de ochi și mișcarea lor era acompaniată de roți strălucitoare care se învârteau în toate direcțiile, simbolizând prezența și lucrarea atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu.

Această vedenie nu era doar o descoperire a slavei lui Dumnezeu, ci și o preînchipuire a Întrupării Domnului Iisus Hristos. Fața de om simboliza umanitatea lui Hristos, leul, dumnezeirea și regalitatea Sa, vițelul, jertfa de ispășire, iar vulturul, înălțarea la cer. Roțile pline de ochi arătau lucrarea Duhului Sfânt în lume, iar focul, strălucirea și tăria vedeniei exprimau sfințenia și mărirea lui Dumnezeu.

Chemarea la slujirea prorociei

În timpul acestei vedenii, Dumnezeu l-a chemat pe Iezechiel cu cuvintele: „Fiul omului, stai pe picioarele tale, ca să vorbesc cu tine”. Apoi i-a întins o carte pecetluită, plină de „tânguire, jale și amar”, pe care i-a poruncit s-o mănânce. Iezechiel a primit această chemare în duh și s-a umplut de darul profetic, fiind trimis la poporul lui Israel „îndărătnic la cerbice și cu inima împietrită”, ca să le vestească voia lui Dumnezeu.

Domnul l-a numit „străjer peste casa lui Israel” și i-a poruncit să spună fără teamă cuvintele Sale, chiar dacă va fi urât, batjocorit sau prigonit. Ca și Ieremia, Iezechiel avea să fie un profet neînțeles și respins de propriul său popor.

Proorociile și minunile Sfântului Iezechiel

Prorocia lui Iezechiel s-a desfășurat pe o durată de aproximativ 22 de ani. Cartea sa cuprinde 48 de capitole și este una dintre cele mai profunde lucrări profetice din Vechiul Testament. El a vorbit despre păcatele poporului, despre prăbușirea Ierusalimului, dar și despre speranța restaurării și despre viitorul Mesianic.

Una dintre cele mai impresionante vedenii ale sale este aceea a văii cu oase uscate (Iezechiel 37). În această viziune, Dumnezeu îl pune să prorocească asupra unei văi pline de oase moarte, iar acestea prind viață, se adună, se acoperă cu carne și piele și se ridică „o oaste mare foarte”. Această vedenie simbolizează învierea duhovnicească a poporului lui Israel și speranța întoarcerii din robie.

Iezechiel a mai prorocit despre distrugerea Ierusalimului, despre pedeapsa neamurilor păgâne, dar și despre mântuirea viitoare. A văzut în duh viitoarea zidire a Templului, o imagine spirituală a Bisericii celei vii a lui Hristos.

Semne minunate și lucrarea sa în robie

În timpul vieții sale, Sfântul Proroc Iezechiel a făcut și minuni. Se spune că, într-o vreme în care evreii din robie se temeau de o năvălire a caldeenilor, prorocul a rugat pe Dumnezeu să oprească apele râului Hovar, pentru ca poporul să poată trece. Dumnezeu l-a ascultat, iar evreii au trecut cu bine, în vreme ce prigonitorii lor au fost înecați. Altădată, Iezechiel a cerut de la Dumnezeu hrană pentru poporul flămând, iar Domnul le-a trimis pește îndestulător. El a înviat pe unii dintre cei leșinați de foame și a fost un sprijin și mângâiere pentru cei deznădăjduiți.

Prorocul a mustrat cu îndrăzneală păcatele poporului, mai ales idolatria. A condamnat aspru nelegiuirea seminției lui Gad, care, orbită de înșelăciunea idolilor, s-a răzvrătit împotriva prorocului. În cele din urmă, aceștia l-au omorât cu cruzime, legându-l de coamele a doi cai, care l-au sfâșiat în fugă. Astfel, Sfântul Proroc Iezechiel a primit cununa muceniciei.

Moștenirea spirituală a lui Iezechiel

Viața și lucrarea Sfântului Proroc Iezechiel rămân o mărturie puternică a credinței și curajului în slujirea lui Dumnezeu. Vedenia slavei cerești, chemarea la prorocie, viziunea învierii din valea oaselor uscate, imaginea ușii încuiate (simbol al Maicii Domnului) și descoperirea Noului Templu, toate sunt mărturii ale unei conștiințe profetice deosebit de adânci și luminoase.

Iezechiel este considerat de Tradiția Bisericii Ortodoxe ca fiind unul dintre marii proroci ai Vechiului Legământ și este cinstit pe data de 21 iulie. El a văzut în duh tainele lui Dumnezeu și a înțeles că, dincolo de pedeapsa pentru păcat, se află iubirea iertătoare și restauratoare a Domnului. Mesajul său rămâne valabil și astăzi: Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci ca acesta să se întoarcă și să fie viu.

Fie ca rugăciunile Sfântului Proroc Iezechiel să ne însoțească și să ne lumineze mintea, ca să putem primi cuvântul Domnului în inimile noastre și să rămânem statornici în credință, în nădejde și în iubirea Domnului Iisus Hristos. Amin.

Cântare de laudă la Sfântul Proroc Iezechiel

Prin a lui Dumnezeu voie, Iezechiel vedenie a avut:
Un câmp larg, nesfârșit plin de oase moarte de om.

Iezechiel de sus a auzit un glas:
Fiul omului, vezi tu aceste oase?
Ele odinioară au fost vii, oameni vii
Ce pe pământ ca oaspeți ai Mei s-au bucurat;
Eu bogat la masa mea lor le-am slujit,
Dar puțini Mi-au mulțumit așa cum se cuvine.
Voiești oare să învii aceste oase?

Prorocul s-a spăimântat și a rămas în uimire:
„O Doamne, Doamne, Tu singur știi!
De poruncești, vii poți ca să le faci iară!”

Apoi s-a pornit cutremur, huruit și tunet,
Și prorocul văzut-a minunea: cum oasele vii s-au făcut.
Oasele s-au ridicat și s-au unit,
Fiecare la a lui încheietură;
Crescut-au apoi pe ele vene, piele și trup.

Prorocul tremurând de spaimă martor minunii a fost,
Și L-a slăvit pe Domnul, cu tot trupul și sufletul.

Ale prorocului graiuri rostite în Duhul
Domnul Cel înviat le-a arătat aievea.
Când Duhul va voi, morții vor învia,
În trupuri duhovnicești, transfigurate.
Atunci credincioșii se vor veseli în Domnul,
Și-mpărăți-vor veșnic în Cerurile Lui.

Condacul Sfântului Proroc Iezechiel

Glasul 4

Arătatu-Te-ai astăzi…

Arătatu-te-ai proroc lui Dumnezeu, Iezechiel Minunate şi mai înainte tuturor ai vestit Întruparea Domnului, a Mielului şi Ziditorului, Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat în veci.