În fiecare an, la data de 16 octombrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Mucenic Longhin Sutașul, cel care, prin ochii săi trupești și sufletești, a văzut mai mult decât oricare alt om: Patima, Răstignirea și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
El este sutașul roman care a mărturisit, chiar la poalele Crucii: „Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27, 54). Din clipa aceea, viața sa s-a schimbat pentru totdeauna, iar inima lui s-a aprins de credința cea vie în Hristos Cel Înviat.
Mărturisitor al Domnului Iisus Hristos la Golgota
Sfântul Longhin era de neam din Capadocia și slujea în oastea romană, sub stăpânirea lui Ponțiu Pilat, guvernatorul Iudeii. În vremea împăratului Tiberiu (14–37 d.Hr.), Longhin era sutaș, un comandant peste o sută de ostași și a fost rânduit să păzească pe cei răstigniți, printre care și pe Domnul Iisus Hristos.
Deși la început a privit răstignirea ca pe o simplă datorie militară, minunea dumnezeiască a Patimii l-a cutremurat. Cutremurul, întunecarea soarelui, deschiderea mormintelor, pietrele care s-au despicat și învierea morților, toate acestea l-au umplut de frică sfântă. Când a văzut cum Domnul, murind pe Cruce, a strigat cu glas mare și și-a dat Duhul, Longhin a înțeles că nu stă în fața unui om, ci în fața Însuși Fiului lui Dumnezeu.
Tradiția spune că Longhin este acela care a împuns coasta Mântuitorului cu sulița, iar din sângele și apa care au curs s-a vindecat de o boală la ochi. Această atingere sfântă a devenit începutul renașterii sale duhovnicești.
Străjer la Mormânt și martor al Învierii
După moartea Domnului, Longhin a fost trimis de Pilat împreună cu ostașii săi să păzească mormântul. În noaptea Învierii, când îngerul Domnului s-a pogorât din cer, prăvălind piatra și vestind biruința vieții asupra morții, sutașul și oamenii lui s-au cutremurat de frică. Au căzut la pământ ca niște morți, iar când s-au ridicat, au fost plini de uimire sfântă, văzând mormântul gol.
Arhiereii și bătrânii poporului au încercat să cumpere tăcerea ostașilor, oferindu-le arginți pentru a răspândi minciuna că ucenicii au furat trupul lui Iisus. Dar Longhin nu a primit banii și nici nu a voit să ascundă adevărul. El a mărturisit cu îndrăzneală Învierea Domnului, spunând tuturor că Hristos este Dumnezeu adevărat, Cel ce a biruit moartea.
Această mărturisire a aprins mânia cărturarilor și fariseilor, care au văzut în el un nou „ucenic al Nazarineanului”. Neputând suporta ca un roman să vestească Învierea Celui pe Care ei L-au osândit, au căutat să-l piardă.
Lepădarea de lume și propovăduirea în Capadocia
Aflând de uneltirile iudeilor, Longhin și-a lăsat dregătoria ostășească, centura și uniforma romană, alegând o altă luptă, cea duhovnicească. Împreună cu doi ostași care au crezut și ei în Hristos, a primit botezul de la Sfinții Apostoli și a plecat în Capadocia, patria sa.
Acolo, Sfântul Longhin a început să propovăduiască cu putere credința creștină. Mărturia lui, venită din gura unui martor al Patimii și Învierii, a adus pe mulți păgâni la adevăr. El vorbea nu din auzite, ci din trăire, iar oamenii îl ascultau cu cutremur și bucurie. Cuvintele lui aduceau pace, iar viața lui curată era o predică vie despre Hristos Cel Înviat.
După o vreme, sutașul s-a retras într-un sat de pe moșia tatălui său, ducând o viață de rugăciune, post și smerenie. Nu mai purta armură de fier, ci platoșa credinței; nu mai lupta cu armele, ci cu dragostea și adevărul.
Mucenicia Sfântului Longhin
Dar răutatea celor fără credință nu s-a oprit. Arhiereii iudeilor, temându-se de puterea cuvântului lui Longhin, au mers la Pilat și l-au învinuit înaintea împăratului Tiberiu, spunând că fostul sutaș a părăsit oastea romană și tulbură poporul propovăduind un alt împărat, pe Iisus Hristos.
Împăratul a poruncit să fie omorât. Pilat a trimis ostași în Capadocia, cu ordin să-i taie capul lui Longhin și celor doi ucenici ai săi.
Sfântul, fiind luminat de Duhul Sfânt, a cunoscut dinainte sfârșitul său. I-a primit pe soldații trimiși să-l ucidă în casa sa, fără a le spune cine este. I-a ospătat, i-a odihnit, iar în noaptea aceea a petrecut în rugăciune. Dimineața, le-a descoperit adevărul: „Eu sunt Longhin pe care îl căutați. Faceți ceea ce vi s-a poruncit, căci de mult îmi doresc să mă învrednicesc de cununa muceniciei.”
Soldații s-au rușinat și nu voiau să-l omoare, dar el i-a îmbărbătat, spunându-le că nu ei, ci voia lui Dumnezeu se împlinește. Atunci i-au tăiat capul lui și celor doi însoțitori ai săi. Capul Sfântului Longhin a fost dus la Ierusalim, ca dovadă pentru Pilat și pentru iudei, care, în semn de batjocură, l-au aruncat afară din cetate, pe o grămadă de gunoi.
Descoperirea minunată a capului Sfântului
După mulți ani, o femeie de neam bun din Capadocia a orbit și, nădăjduind în mila lui Dumnezeu, a plecat la Ierusalim împreună cu fiul ei, unicul născut, ca să se roage la Sfintele Locuri. Dar acolo, fiul i-a murit pe neașteptate, iar femeia, pierzându-și și vederea și copilul, era copleșită de durere.
Într-o noapte, i s-a arătat în vis Sfântul Longhin și i-a spus cine este, îndemnând-o să meargă afară din cetate, la un loc plin de gunoaie, și să sape acolo, căci va găsi capul lui și se va tămădui. Cu mare credință, femeia a mers și, săpând cu mâinile ei, a găsit cinstitul cap al sfântului. În clipa aceea, ochii i s-au deschis și a văzut din nou lumina.
Sfântul i s-a arătat iarăși, vestindu-i că fiul ei este viu în împărăția cerurilor, împreună cu dânsul. Cu inimă plină de bucurie, femeia a spălat și a uns cu miresme capul mucenicului, apoi l-a dus în Capadocia, unde a zidit o biserică frumoasă și așezat acolo sfintele moaște. Din acel loc au început să curgă izvoare de tămăduiri pentru toți cei care se rugau cu credință.
Înțelesul duhovnicesc al vieții Sfântului Longhin
Sfântul Longhin este chipul credinciosului care L-a cunoscut pe Hristos nu prin cuvinte, ci prin puterea faptelor dumnezeiești. El a fost martor al Răstignirii, dar și al Învierii, al suferinței și al biruinței. În fața lui, cerul și pământul s-au cutremurat, iar inima lui s-a deschis pentru lumina adevărului.
Viața lui ne arată că oricine, chiar și cel mai îndepărtat de Dumnezeu, poate deveni un sfânt atunci când se lasă cuprins de harul divin. Longhin, ostaș roman, slujitor al unei puteri lumești, s-a făcut ostaș al lui Hristos, mărturisind cu viața și cu moartea sa că Domnul Cel răstignit este împăratul veșniciei.
El ne învață să alegem adevărul chiar și atunci când lumea ne oferă „arginți” pentru a-l tăgădui, să mărturisim credința chiar și cu prețul vieții și să primim necazurile ca pe o cale de mântuire.
Moștenirea Sfântului Longhin
De-a lungul veacurilor, Sfântul Mucenic Longhin a fost cinstit cu mare evlavie în toată lumea creștină. El este socotit ocrotitor al celor care suferă de boli ale ochilor, dar și al celor care caută adevărul cu inimă curată. Moaștele sale, aducătoare de tămăduiri, au fost izvor de binecuvântare pentru nenumărați credincioși.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că Dumnezeu a rânduit ca un păgân să mărturisească dumnezeirea lui Hristos la Cruce, pentru ca lumea întreagă să înțeleagă că mântuirea nu este doar pentru un neam, ci pentru toți oamenii.
Condacul Sfântului Mucenic Longhin Sutaşu
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi…
Veselindu-se, s-a bucurat Biserica astăzi, întru cinstită pomenirea răbdătorului de patimi, a Sfântului Mucenic Longhin, cântând: Tu eşti Puterea mea, Hristoase şi Întărirea.
Troparul Sfântului Mucenic Longhin Sutaşul
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Longhin, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.