Pe data de 20 octombrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mare Mucenic Artemie, unul dintre cei mai de seamă apărători ai credinței creștine din primele veacuri, care a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos în fața prigonitorilor și a primit cununa muceniciei în timpul împăratului Iulian Apostatul.
Viața sa este o pildă de curaj, credință și statornicie, fiind un model de urmat pentru toți cei care doresc să-L slujească pe Dumnezeu până la capăt, fără teamă și fără compromisuri.
Originea și chemarea lui Artemie
Sfântul Artemie era de neam din Egipt, un om deosebit prin vitejie, înțelepciune și credință. El a trăit în vremea împăraților Constantin cel Mare și Constantie, fiul acestuia, servind ca voievod (duce) și comandant de oaste în armata imperială. Artemie se afla printre cei care au luptat alături de Constantin cel Mare în bătăliile decisive pentru unificarea imperiului și pentru biruința credinței creștine asupra păgânismului.
Când Sfântului Împărat Constantin i s-a arătat semnul Sfintei Cruci pe cer, înconjurat de lumină, deasupra soarelui, cu inscripția „Întru acest semn vei birui”, și Artemie se afla printre ostașii care au văzut acea minune. Această vedenie l-a întărit în credința în Hristos, iar după victoria împăratului asupra lui Maxențiu la Podul Milvian (312), Artemie a primit Sfântul Botez și a devenit un creștin mărturisitor și curajos.
Pentru credința sa statornică și pentru slujirea sa cinstită, împăratul Constantin l-a ridicat pe Artemie la ranguri înalte, făcându-l patriciu și guvernator al Alexandriei, una dintre cele mai importante provincii ale Imperiului Bizantin.
Misiunea sfântă în vremea împăratului Constantie
După moartea lui Constantin cel Mare, tronul a fost împărțit între cei trei fii ai săi: Constantin, Constans și Constantie. Artemie a rămas în slujba lui Constantie, care stăpânea Răsăritul, inclusiv Constantinopolul și Egiptul.
În această vreme, împăratul Constantie, dorind să sporească evlavia creștină, a trimis pe Artemie într-o misiune de mare însemnătate duhovnicească: să aducă moaștele Sfântului Apostol Andrei de la Patras și pe cele ale Sfântului Evanghelist Luca din Teba, pentru a fi așezate cu cinste în capitala creștină, Constantinopol.
Sfântul Artemie a împlinit această sarcină cu multă râvnă, evlavie și bucurie, aducând sfintele moaște în mare alai, cu rugăciuni, lumânări și cântări. Această lucrare i-a adus și mai multă cinste și binecuvântare, căci nu doar a slujit împăraților, ci și Bisericii lui Hristos, întărind credința în întreaga împărăție.
Iulian Apostatul și începutul prigoanei
După trecerea la cele veșnice a lui Constantie, a urcat pe tron Iulian, nepotul marelui Constantin, dar departe de credința acestuia. Crescut într-o familie creștină, Iulian a fost totuși atras de învățăturile păgâne și de filosofia elenistă. După ce a devenit împărat (361–363), el s-a lepădat pe față de Hristos, și-a atras porecla de „Apostatul” (adică lepădatul de credință), și a început să prigonească creștinii cu asprime.
El a redeschis templele idolilor, a interzis învățătura creștină în școli și a căutat să reînvie cultul zeilor elini. Mulți creștini au fost întemnițați, bătuți sau uciși pentru credința lor.
În acea vreme, Iulian se afla în Antiohia, pregătind războiul împotriva perșilor. Acolo a fost adus și Sfântul Artemie din Alexandria, împreună cu ostașii săi, pentru a-l sprijini pe împărat în campania militară.
Mărturisirea lui Artemie în fața împăratului
Văzând cum împăratul Iulian poruncește să fie chinuiți doi preoți creștini, Evghenie și Macarie, pentru că refuzaseră să se lepede de Hristos, Artemie s-a umplut de râvnă dumnezeiască. Nu a putut tăcea, ci s-a apropiat de împărat și i-a spus cu îndrăzneală:
„Pentru ce, o, împărate, chinuiești fără omenie oameni nevinovați, care și-au pus nădejdea în Dumnezeul Cel viu? Oare nu știi că Hristos, pe Care tu Îl hulești, este Împăratul cerurilor și Stăpânul lumii întregi?”
Aceste cuvinte au stârnit furia lui Iulian, care l-a întrebat cine este cel ce cutează să vorbească astfel. Cei de față au răspuns: „Este Artemie, ducele Alexandriei.” Auzind aceasta, împăratul a poruncit să i se ia brâul ostășesc și să fie dezbrăcat de toate dregătoriile.
Pătimirile Sfântului Artemie
După ce l-a lipsit de cinstea lumească, Iulian a început să-l tortureze cu cruzime, poruncind să fie bătut cu vine de bou și să i se taie spatele cu cuțite ascuțite. L-au străpuns cu țepuși aprinse în foc și l-au pus între două pietre mari, zdrobindu-i oasele, până când ochii i-au sărit din orbite.
Dar, în chip minunat, Sfântul a rămas viu și a continuat să mărturisească pe Hristos, rugându-se cu glas tare:
„Doamne, Iisuse Hristoase, întărește-mă să rabd până la sfârșit pentru numele Tău cel sfânt!”
Văzând răbdarea și credința lui neclintită, Iulian a poruncit să fie aruncat în temniță. Acolo, în întuneric și durere, Domnul Însuși i s-a arătat, înconjurat de lumină, și i-a zis:
„Îndrăznește, Artemie, că Eu sunt cu tine! Nu te teme de chinuri, căci curând vei fi cu Mine în Împărăția Mea.”
După această vedenie, Sfântul s-a ridicat vindecat, iar trupul său s-a făcut întreg, fără nicio rană.
Văzând că toate chinurile nu-l biruiesc, împăratul a dat poruncă să i se taie capul. Astfel, în anul 362, Sfântul Mare Mucenic Artemie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind cununa cea neveștejită a biruinței.
Moartea împăratului Iulian și împlinirea prorociei
Puțin după moartea Sfântului, Iulian a pornit în războiul împotriva perșilor, cuprins de mândrie și de dorință de slavă. Dar acolo, în mijlocul bătăliei, a fost lovit de o săgeată și a căzut rănit de moarte.
Istoria spune că, în clipa agoniei, a ridicat mâna spre cer și a strigat:
„M-ai biruit, Galileene!”
Astfel s-a împlinit prorocia Sfântului Artemie, care îi spusese împăratului că moartea lui este aproape și că va pieri rușinat.
Cinstirea Sfântului Artemie
După mucenicia sa, trupul Sfântului Artemie a fost luat cu evlavie de o femeie credincioasă, soția unui diacon numit Aristis, care l-a adus la Constantinopol, unde a fost așezat cu cinste în locul numit Oxeia.
De la sfintele sale moaște s-au săvârșit nenumărate minuni: tămăduiri de boli grele, izbăvirea celor chinuiți de duhuri necurate și ajutor grabnic pentru cei aflați în primejdii.
De aceea, Biserica l-a numit pe Sfântul Artemie mare făcător de minuni și apărător al creștinilor, iar pomenirea sa se face în fiecare an la 20 octombrie, cu cântări de laudă și mulțumire lui Dumnezeu.
Învățătura duhovnicească a vieții Sfântului Artemie
Viața Sfântului Mare Mucenic Artemie ne arată cum credința adevărată nu se teme de suferință, ci o biruie prin iubirea lui Hristos. El a fost un om al puterii lumești, dar și-a arătat adevărata măreție atunci când a ales să-L mărturisească pe Hristos în fața împăratului apostat.
Artemie nu s-a rușinat de credință, deși știa că îndrăzneala lui îi va aduce moartea. Dar el a înțeles cuvintele Mântuitorului:
„Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” (Luca 9, 26)
El a iubit mai mult adevărul decât viața, știind că viața aceasta este trecătoare, iar slava lui Dumnezeu este veșnică.
Prin pilda lui, Sfântul Artemie ne cheamă și pe noi să fim ostași ai lui Hristos, neînfricați în fața prigoanelor, răbdători în necazuri și credincioși până la sfârșit.
Sfântul Mare Mucenic Artemie a fost ostașul lui Hristos, mărturisitorul credinței și biruitorul patimilor
Viața lui este o mărturie a biruinței Crucii asupra păgânismului și a luminii asupra întunericului.
Să ne rugăm Sfântului Artemie să ne dăruiască curajul de a mărturisi credința, puterea de a răbda ispitele și nădejdea neclintită în Hristos, Cel ce a biruit moartea și ne-a dăruit viața cea veșnică.
Condacul Sfântului Mare Mucenic Artemie
Glasul 2
Pe propovăduitorii cei tari…
Pe mucenicul cel cu dreaptă credinţă şi purtătorul de cunună, care a ridicat semn de biruinţă împotriva vrăjmaşilor, adunându-ne toţi, să-l lăudăm cu cântări după vrednicie, pe marele între mucenici, Sfântul Artemie, care este bogat dătător de minuni. Căci se roagă Domnului pentru noi toţi.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie
Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.