În fiecare an, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Ierarh Frumentie, întocmai cu apostolii și mare luminător al Abisiniei (Etiopia de astăzi). Viața sa este una dintre cele mai impresionante mărturii despre lucrarea lui Dumnezeu prin oameni simpli, dar cu inimă înfocată pentru Evanghelie.
Din tânăr prizonier și administrator la curtea unui împărat păgân, Sfântul Frumentie a devenit, prin voia lui Dumnezeu, primul episcop al Etiopiei și întemeietorul creștinismului în acea parte a lumii.
Origini și context istoric
În vremea împăratului Constantin cel Mare, în jurul anului 330, un filozof vestit din cetatea Tirului, pe nume Meropius, a pornit într-o călătorie spre India cea dinăuntru. Ca însoțitori, îi avea pe doi tineri creștini, frați după trup: Edesie și Frumentie.
Această călătorie era una cu scop cultural și filosofic, după obiceiul vremii, căci mulți învățați doriseră să observe popoarele îndepărtate ale Orientului și să afle feluritele lor tradiții.
La întoarcere însă, corabia lor a ajuns la un liman necunoscut de pe coastele Abisiniei. Acolo, o ceată de barbari și tâlhari a atacat vasul. Pe unii dintre călători i-au aruncat în mare, iar pe alții i-au ucis fără milă. Printre cei uciși s-a numărat și Meropius, filozoful din Tir.
Cei doi frați, Edesie și Frumentie, au fost singurii cruțați, fiind luați prizonieri și duși înaintea împăratului Indiei (numirea dată în vechime Etiopiei).
La curtea împăratului Etiopiei
Tinerii au fost observați de împărat, care a remarcat în ei inteligență, bună cuviință și pricepere în organizare. Astfel, i-a rânduit supraveghetori și iconomi ai palatului său, oferindu-le un loc de încredere în administrația curții regale. După moartea împăratului, fiul său, succesor la tron, i-a cinstit și mai mult pe cei doi frați, oferindu-le libertate și îndrăzneală în activitățile lor.
În acei ani petrecuți în Abisinia, cei doi tineri nu au uitat credința creștină în care fuseseră crescuți. Mai ales Frumentie, cu tact și înțelepciune, a început să caute și să încurajeze prezența creștinilor care veneau cu negustori din părțile romanilor. El aduna pe acești credincioși într-un loc și, după obiceiul lor, săvârșeau împreună Sfânta Liturghie. Acesta a fost începutul semințelor creștinismului în acea țară.
Frumentie, văzând deschiderea poporului către credința cea adevărată, a nădăjduit că Abisinia ar putea deveni pământ roditor pentru Hristos. În timp ce Edesie își îndeplinea sarcinile administrative, Frumentie se ocupa tot mai mult de îndrumarea credincioșilor și de luminarea celor care voiau să afle adevărul.
Întoarcerea în patria romană
După câțiva ani, cei doi frați au cerut împăratului libertatea de a se întoarce în patria lor. Fiind iubiți și respectați, împăratul le-a îngăduit aceasta. Drumul lor s-a despărțit însă: Edesie s-a dus la Tir pentru a-și afla părinții și rudele, iar Frumentie, mișcat de dorul lucrării duhovnicești, a hotărât să meargă la Alexandria, centrul crescut al teologiei și vieții bisericești.
Ajuns acolo, a mers la Sfântul Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei, căruia i-a povestit tot ceea ce se întâmplase în Abisinia: dorința poporului de a primi credința, existența comunităților creștine și nevoia de păstori pentru noii convertiți.
Hirotonirea ca episcop
Sfântul Atanasie cel Mare, luminat de Duhul Sfânt, a înțeles imediat că Dumnezeu îl chemase pe Frumentie pentru o misiune mare. De aceea i-a spus:
„Iubitul meu, cine este mai potrivit decât tine să alunge din sufletele lor întunericul înșelăciunii și să aducă lumina dumnezeieștii propovăduiri?”.
Astfel, l-a hirotonit episcop pentru a merge în Abisinia și a duce acolo lumina lui Hristos. Frumentie a primit această chemare cu smerenie și cu dragoste pentru Dumnezeu, lăsând deoparte orice dorință de viață personală sau confort, plecând de îndată înapoi spre pământurile în care suferise și se dăruise slujirii.
Întoarcerea în Etiopia și începutul misiunii
Ajuns din nou în Etiopia, Sfântul Frumentie a fost primit cu bucurie de popor și de împărat. În scurt timp, harul lui Dumnezeu a început să lucreze prin el în chip vădit. Ca episcop, el s-a dovedit un adevărat apostol: a propovăduit Evanghelia, a învățat pe oameni credința cea dreaptă, a făcut minuni, vindecări și izbăviri de demoni.
Din textul sinaxarului aflăm că Sfântul, la fel ca Apostolul Pavel, îi îndrepta cu asprime și pe cei care se împotriveau lucrării lui Dumnezeu, „dându-i Satanei spre pierzarea trupului, ca să se mântuiască duhul lor”, după cuvântul Scripturii. Unii se uscau, altora li se luau vederea pentru împotrivire, iar acestea îi mișcau pe toți spre pocăință.
Însuși împăratul Etiopiei se minuna de darul care lucra prin Frumentie, întrebându-l de ce în anii în care trăise la curtea lui nu făcuse asemenea minuni. Sfântul însă, cu smerenie, nu se lăuda, ci arăta doar spre Dumnezeu, singurul lucrător al minunilor.
Întemeierea Bisericii Etiopiei
Misiunea Sfântului Frumentie a fost una uriașă. În puțină vreme, cu ajutorul lui Dumnezeu, a botezat mii și mii de etiopieni, primind credința în Hristos. A zidit biserici, a hirotonit preoți, a organizat viața bisericească și a pus rânduială în cult, devenind întemeietorul Bisericii Ortodoxe Etiopiene.
Capiștile idolilor au fost dărâmate, iar idolii au fost sfărâmați. Poporul întreg a trecut de la întunericul păgânismului la lumina Evangheliei.
Nu întâmplător tradiția etiopiană îl numește „Abba Salama” – Părintele Păcii. El este considerat întemeietorul creștinismului etiopian și este pomenit până astăzi cu mare cinste.
Mărturia tradiției etiopiene
Istoria Bisericii confirmă rolul său central. Scriitorii etiopieni îl amintesc ca pe cel care a pus bazele vieții liturgice, a organizat clerul și a legat pentru totdeauna Etiopia de Patriarhia Alexandriei, legătură care s-a păstrat peste o mie și jumătate de ani.
Creștinismul etiopian, cu rânduiala sa specifică, cu tradiții străvechi și cu o fidelitate neclintită față de Evanghelie, se sprijină pe lucrarea acestui mare ierarh și misionar.
Sfârșitul vieții sale pământești
După o viață închinată lui Hristos, după ani de nevoință, misiune, osteneală și jertfelnicie, Sfântul Frumentie și-a dat sufletul în mâinile Domnului în jurul anului 370. S-a mutat astfel în „locașurile luminii veșnice”, cum spune tradiția, acolo unde bineplăcuții lui Dumnezeu își primesc răsplata pentru credința și ostenelile lor.
Pomenirea lui a rămas vie nu doar în Etiopia, ci în întreaga Biserică, ca model de apostol, misionar și ierarh.
Moștenirea Sfântului Frumentie
Lucrarea sa nu s-a încheiat odată cu viața lui pământească. Biserica Etiopiei a devenit una dintre cele mai vechi și mai statornice comunități creștine ale lumii. Credința adusă de el a rodit peste veacuri, dând sfinți, mucenici, oameni râvnitori și nevoitori.
Sfântul Frumentie rămâne un exemplu de dăruire totală pentru cei ce doresc să slujească lui Hristos:
- iubirea de Dumnezeu mai presus de familie și de confort,
- curajul în fața primejdiilor,
- răbdarea în încercări,
- fermitatea în credință,
- jertfa pentru aproapele,
- dorința de a duce lumina Evangheliei până la marginile pământului.
El ne arată prin viața sa că harul lui Dumnezeu poate transforma o nenorocire: prizonieratul, naufragiul, pierderea părinților, într-o mare misiune mântuitoare pentru întreaga lume.
Sfântul Ierarh Frumentie este o podoabă a Bisericii și un mare luminător al popoarelor
Viața sa, marcată de jertfelnicie, de credință neclintită și de dragoste pentru sufletele oamenilor, rămâne un izvor de inspirație pentru toți credincioșii. El este cel care a deschis inimile etiopienilor către lumina cea adevărată și a zidit o Biserică întreagă pe temelia Evangheliei.
Prin rugăciunile lui, să ne lumineze și pe noi Domnul, ca să trăim cu aceeași râvnă pentru credință și cu dragoste pentru mântuirea aproapelui.