În istoria Bisericii Ortodoxe, veacurile de prigoană au scos la lumină mari mărturisitori ai adevărului de credință.
Printre aceștia se numără și Sfântul Cuvios Teodor Mărturisitorul, monah, preot și mărturisitor al lui Hristos, care a pătimit cu statornicie pentru cinstirea sfintelor icoane.
Originea și copilăria binecuvântată
Sfântul Cuvios Teodor s-a născut în Palestina, pământ sfințit de proroci, apostoli și de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Părinții săi, creștini evlavioși din Ierusalim, nu se mândreau cu bogății lumești, ci cu numele de creștini. Încă din copilărie, Teodor s-a arătat diferit de alți copii: nu era atras de jocuri sau priveliști deșarte, ci își afla bucuria în locașurile lui Dumnezeu și în ascultarea de părinți.
Această aplecare timpurie spre cele sfinte arăta că pruncul era ales de Dumnezeu. Viața sa curată și înțeleaptă dovedea încă de atunci ce fel de bărbat duhovnicesc avea să devină mai târziu, asemenea unui pom care, încă din mlădiță, arată roadele ce vor urma.
Formarea duhovnicească și intrarea în monahism
Ajungând la vârsta potrivită, părinții l-au încredințat Mănăstirii Sfântului Sava, unde a fost dat spre învățătură unui preot îmbunătățit. Aici, împreună cu fratele său mai mic, Teofan, a deprins cunoașterea Scripturilor și frica de Dumnezeu. Teodor se remarca prin ascuțimea minții și prin râvna sa, reușind într-un timp scurt să străbată întreaga învățătură a cărților sfinte.
Dorind o cunoaștere mai adâncă, s-a nevoit și în filosofia din afară, dar mai ales în cea adevărată, a lepădării de lume. După această perioadă de formare, s-a întors în lavra Sfântului Sava, unde a primit tunderea în monahism. Viața lui era o pildă pentru toți: blând, smerit, înfrânat, păzitor al tăcerii și al cuvântului folositor, nelipsit de la nici o ascultare mănăstirească.
Hirotonia și viața de slujire
Pentru viața sa aleasă, prin voia lui Dumnezeu și dorința obștii, Sfântul Teodor a fost hirotonit preot în Sion. Ca slujitor al altarului, era asemenea unei albine harnice, adunând mierea faptelor bune și împărțind-o celor din jur. Blândețea, înțelepciunea și curăția vieții sale îl făceau respectat și iubit de frați.
Încă din tinerețe, un preot insuflat de Dumnezeu prorocise despre el că va avea sfârșit mucenicesc, prorocie care avea să se împlinească în vremuri de mare tulburare pentru Biserică.
Prigoana iconoclastă și chemarea la mărturisire
În vremea împăratului Leon Armeanul, eresul luptei împotriva sfintelor icoane s-a înnoit cu putere, tulburând din nou Biserica lui Hristos. Patriarhi, monahi și credincioși care rămâneau statornici în hotărârile Sinodului al VII-lea Ecumenic au fost prigoniți, bătuți și surghiuniți.
Văzând această stare de lucruri, patriarhul Ierusalimului, cunoscând râvna și tăria credinței Sfântului Teodor, l-a trimis la Constantinopol pentru a mustra fărădelegea. Ascultător fiind, cuviosul a plecat împreună cu fratele său Teofan, gata să sufere orice pentru adevărul credinței.
Mărturisirea înaintea împăratului și pătimirile
Ajuns la Constantinopol, Sfântul Teodor a mustrat cu îndrăzneală pe patriarhul eretic și chiar pe împărat, arătând că lupta împotriva icoanelor este luptă împotriva Însuși lui Hristos. Cuvintele sale erau pline de putere și întemeiate pe Scriptură și pe Tradiția Bisericii.
Pentru această îndrăzneală, a fost bătut cu cruzime, surghiunit și lipsit de cele necesare vieții. A răbdat foamea, setea, frigul și arșița, dar nu s-a clătinat în credință. Mai târziu, sub împăratul Teofil, pătimirile s-au înmulțit: bătăi cumplite, batjocuri publice și însemnarea feței cu stihuri de ocară, semne purtate cu răbdare ca o pecete a mărturisirii pentru Hristos.
Surghiunul final și mutarea la Domnul
După multe suferințe, Sfântul Teodor a fost trimis în surghiun la Apamia. Slăbit de bătăi și de osteneli, plin de zile și de răbdare, și-a dat sufletul în mâinile Domnului în ziua pomenirii Sfântului Întâiului Mucenic Ștefan. Fratele său, Teofan, l-a îngropat cu lacrimi și cântări, iar un stareț aflat acolo a auzit cântări îngerești, semn al primirii sale în ceata sfinților.
Moștenirea duhovnicească și cinstirea sfântului
După încetarea prigoanei iconoclaste, moaștele Sfântului Teodor au fost aduse din Apamia la Calcedon, unde au săvârșit multe tămăduiri. Biruința dreptei credințe a fost pecetluită în anul 842, prin restabilirea cinstirii sfintelor icoane și instituirea Duminicii Ortodoxiei.
Sfântul Cuvios Teodor Mărturisitorul rămâne până astăzi un stâlp al Bisericii, pildă de curaj, credință și jertfă, mărturisind că adevărul lui Hristos se păstrează nu prin compromis, ci prin răbdare și statornicie până la sfârșit.
Troparul Sfântului Cuvios Teodor Mărturisitorul
Glasul 8
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Teodor, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.