Sfântul Apostol Barnaba

Sfântul Apostol Barnaba, pomenit în calendarul ortodox la data de 11 iunie, este unul dintre cei mai luminoși și importanți membri ai grupului celor șaptezeci de apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos. Născut în insula Cipru, din părinți evrei de neam levitic, aceeași seminție din care au făcut parte mari prooroci ai Vechiului Testament, precum Moise, Aaron și Samuel, Barnaba a avut parte de o copilărie și tinerețe binecuvântate prin credință și înțelepciune.

De la Iosif la Barnaba, un nume și o chemare

La naștere, numele său a fost Iosif, dar după convertirea sa la Iisus Hristos, apostolii i-au dat un nume nou: Barnaba, care înseamnă „fiul mângâierii”,,Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuieşte Fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru,” (Faptele Apostolilor 4, 36). Această denumire nu a fost întâmplătoare, ci a reflectat caracterul său blând, înțelept, răbdător și profund mângâietor pentru sufletele celor întristați. Barnaba avea darul de a ridica pe cei căzuți, de a încuraja pe cei deznădăjduiți și de a insufla nădejde în inima celor slabi.

Familia sa se stabilise în Cipru din pricina războaielor din Palestina, dar păstrau o legătură strânsă cu Ierusalimul, unde aveau o moșie aproape de cetate. A fost trimis la vârstă fragedă la învățătură la Ierusalim, fiind dat în grija marelui dascăl Gamaliel, același la care învăța și Saul din Tars, cel care avea să devină mai târziu Sfântul Apostol Pavel.

Întâlnirea cu Hristos, începutul unei vieți noi

În vremea când Mântuitorul Iisus Hristos propovăduia și făcea minuni în Ierusalim, tânărul Iosif l-a văzut și a fost adânc impresionat de cuvintele și faptele Sale. A fost martor la tămăduirea slăbănogului de la scăldătoarea Siloamului și a simțit cum inima i se aprinde de dragostea pentru Dumnezeu. Astfel, nu a întârziat să se apropie de Domnul Iisus Hristos, cerând binecuvântare și dorind să devină unul dintre ucenicii Săi.

Această dorință sinceră și această râvnă l-au condus mai întâi în casa mătușii sale Maria, mama lui Ioan Marcu, cel ce avea să devină și el evanghelist. Maria l-a primit pe Iisus Hristos în casa sa, iar Domnul a binecuvântat acea familie pentru credința și primirea cu dragoste.

Misiunea apostolică și însoțirea cu Sfântul Pavel

După Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt, Barnaba a fost printre primii care au vândut tot ce aveau și au pus la picioarele apostolilor averile lor, pentru a fi împărțite celor în nevoie ,,Având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.” (Faptele Apostolilor 4, 37). A fost un adevărat model de dăruire totală pentru Domnul Iisus Hristos și Biserică.

După convertirea minunată a lui Saul pe drumul Damascului, Barnaba a fost cel care l-a prezentat apostolilor din Ierusalim, mijlocind pentru el și înlăturând teama acestora, care încă se temeau de fostul prigonitor. Apoi, cei doi, Barnaba și Pavel, au devenit tovarăși de misiune, propovăduind împreună Evanghelia în Antiohia, unde ucenicii s-au numit pentru prima dată „creștini”.

De aici, Barnaba, Pavel și Marcu au pornit în prima călătorie misionară, vestind Cuvântul lui Dumnezeu în Asia Mică și în insula Cipru. A fost începutul unei lucrări misionare extraordinare, care a avut un impact profund asupra comunităților păgâne și evreiești deopotrivă.

Mucenicia și moștenirea duhovnicească

Sfântul Apostol Barnaba a vestit Evanghelia și în alte mari cetăți ale lumii antice, precum Roma, Alexandria și, potrivit unor tradiții, chiar în Milano. Întors în Cipru, a continuat să predice cu curaj și statornicie Evanghelia lui Iisus Hristos, până când a fost ucis cu pietre de către evreii și elinii care nu au putut răbda lumina adusă de el. După martiriu, trupul său a fost ars, dar ucenicul său Marcu l-a recuperat și l-a îngropat într-o peșteră din apropierea cetății Salamina.

Pe pieptul său, înainte de a fi coborât în mormânt, Marcu a așezat Sfânta Evanghelie după Matei, pe care Barnaba o copiase cu propria sa mână. Mormântul său a devenit loc de tămăduire și izvor de minuni, fiind cunoscut drept „locul vindecărilor”.

Descoperirea moaștelor și autocefalia Bisericii Ciprului

Mormântul Sfântului Apostol Barnaba a fost ascuns timp de mai multe secole. În vremea împăratului Zeno (sec. V), în timpul Sinodului de la Calcedon, Barnaba s-a arătat în vis de trei ori arhiepiscopului Anthemius al Ciprului, arătându-i locul unde erau ascunse sfintele sale moaște. După această descoperire minunată, mormântul a fost deschis, iar pe pieptul sfântului s-a aflat, într-adevăr, Evanghelia lui Matei, așa cum tradiția păstrase.

Această descoperire a fost hotărâtoare pentru recunoașterea autocefaliei Bisericii Ciprului, care era amenințată de pretențiile Patriarhului Antiohiei. Prin acest semn ceresc, s-a confirmat faptul că Biserica din Cipru fusese întemeiată de un apostol și deci are dreptul de a fi independentă. Din acel moment, Biserica Ciprului a fost recunoscută ca Biserică Apostolică, și nimeni nu i-a mai contestat vreodată autonomia.

Cinstirea în Biserică

Pomenirea Sfântului Apostol Barnaba se face pe 11 iunie, împreună cu Sfântul Apostol Bartolomeu. În cinstea lor se săvârșește sobor în Biserica Sfântului Petru, aflată aproape de marea biserică din Constantinopol.

Moștenirea spirituală a Sfântului Apostol Barnaba este una de mare preț pentru toți creștinii. El este exemplul apostolului blând, dar neînfricat; al misionarului iubitor de oameni, dar ferm în adevăr; al prietenului credincios, dar devotat în primul rând lui Iisus Hristos. Prin dragostea sa, prin înțelepciunea sa și prin jertfa sa, Sfântul Barnaba rămâne un far călăuzitor pentru toți cei care doresc să trăiască o viață de slujire și mărturie a Evangheliei.

Condacul Sfântului Apostol Barnaba

Glasul 3

Fecioara astăzi…

Slujitor prea adevărat al Domnului ai fost şi din Apostolii cei şaptezeci te-ai arătat întâiul şi ai luminat împreună cu Apostolul Pavel propovăduirea ta, tuturor vestind pe Hristos Mântuitorul; pentru aceasta cu cântări, dumnezeiască pomenirea ta, Sfinte Apostole Barnaba, o săvârşim.