În Biserica Ortodoxă, icoanele Maicii Domnului ocupă un loc deosebit de cinstire și dragoste. Între aceste odoare sfinte, Icoana Maicii Domnului „Axion Estin” (în greacă: Ἄξιόν ἐστιν, „Cuvine-se cu adevărat”) strălucește cu putere cerească în inima monahismului athonit și a întregii lumi ortodoxe. Nu este doar o icoană făcătoare de minuni, ci și martora unei revelații îngerești care a schimbat pentru totdeauna modul în care Biserica laudă pe Născătoarea de Dumnezeu. Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Axion Estin” este o sărbătoare importantă pentru credincioși, fiind o manifestare de respect și venerare față de Maica Domnului.
Minunea din Valea „Adin”
Pomenirea acestei sfinte icoane și a evenimentului minunat care a stat la originea ei este prăznuită în fiecare an cu adâncă evlavie. Totul s-a petrecut în jurul anului 982, în timpul arhipăstoririi Patriarhului Constantinopolului Nicolae Hrisoverghes. Într-o chilie închinată Adormirii Maicii Domnului, aflată pe moșia Mănăstirii Pantocrator, în apropiere de Kareia, capitala duhovnicească a Sfântului Munte, trăia un ieromonah bătrân, împreună cu ucenicul său.
Într-o seară de sâmbătă, bătrânul a plecat la priveghere în biserica Protaton, lăsându-l pe ucenic să-și facă pravila de rugăciune în liniștea chiliei. În acea seară, în chilia lor a bătut la ușă un monah necunoscut, cerând adăpost pentru noapte. Ucenicul l-a primit cu dragoste frățească, iar cei doi au săvârșit împreună slujba Utreniei.
Descoperirea cântării îngerești
La Cântarea a IX-a a Canonului, ucenicul a început să cânte tradiționalul imn închinat Maicii Domnului: „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii … ”. Atunci, monahul străin, cu o voce cerească, a adăugat la început o stihiră nouă, nemaiauzită până atunci:
„Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru.”
Ucenicul a rămas uimit nu doar de cuvintele în sine, ci mai ales de dulceața și puterea duhovnicească cu care ele au fost cântate. Întrebat de monahul străin despre această cântare, ucenicul a mărturisit că nu o știa și a cerut să o poată păstra scrisă. Când a spus că nu are nici hârtie, nici cerneală, monahul necunoscut a cerut o lespede de piatră.
Scrierea pe piatră cu degetul
A urmat o minune cu adevărat uimitoare. Luând piatra, monahul străin a scris cu degetul cântarea pe lespedea cea tare, ca și cum ar fi fost scrisă în ceară. Literele s-au întipărit adânc, lăsând o mărturie vie și vizibilă a unei revelații cerești. După acest act minunat, monahul s-a făcut nevăzut. Era, de fapt, nimeni altul decât Sfântul Arhanghel Gavriil, cel care a vestit Nașterea Domnului și acum venea să aducă un nou dar de laudă pentru Maica Vieții.
Răspândirea cântării în toată Biserica
Când bătrânul s-a întors de la priveghere, ucenicul i-a povestit cele întâmplate și i-a arătat piatra. Amândoi au alergat cu lespedea la Protosul Sfântului Munte, care, împreună cu ceilalți bătrâni ai Sinaxei, a recunoscut minunea ca fiind una autentică și dumnezeiască. Lespedea a fost trimisă la Constantinopol, împreună cu mărturia celor care au fost martori, și a fost primită cu mare bucurie de către patriarh și împărat.
De atunci, cântarea „Axion Estin” a fost introdusă oficial în slujbele ortodoxe și a devenit o parte esențială a Utreniei și a altor momente de laudă închinate Maicii Domnului.
Icoana „Axion Estin” și locul minunii
Icoana în fața căreia s-a cântat pentru prima dată acest imn este cunoscută astăzi sub numele de „Axion Estin”. Ea a fost adusă cu cinste de la chilia unde s-a petrecut minunea și a fost așezată în Biserica Protaton din Kareia, locul central de cult din Sfântul Munte. Icoana se află așezată deasupra Tronului din Sfântul Altar, într-un loc de mare cinste, întrucât acolo s-a săvârșit această întâlnire între cer și pământ.
Chilia unde a avut loc minunea poartă astăzi numele de „Axion Estin”, iar valea din jur este numită „Adin”, adică „Așa se cântă”, ca o aducere aminte că acolo a fost auzită pentru prima dată cântarea îngerească.
Cultul și procesiunile icoanei
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Axion Estin” nu este un simplu act de tradiție, ci o trăire continuă a prezenței Maicii Domnului în mijlocul credincioșilor. În fiecare an, în Lunea Luminată, are loc procesiunea solemnă cu icoana, una dintre cele mai impresionante manifestări religioase din Athos. Aceasta străbate Kareia și binecuvintează chiliile, mănăstirile și viețuitorii din împrejurimi.
De asemenea, icoana a fost scoasă din Sfântul Munte foarte rar, doar în momente de mare criză. Un exemplu notabil este anul 1999, după cutremurul care a zguduit Atena. Atunci, cu acordul Bătrânilor Sfântului Munte, icoana a fost dusă în procesiune în capitala Greciei. I s-a acordat onoruri demne de un șef de stat, escortă oficială, prezența autorităților, și mai ales, închinarea a sute de mii de credincioși care au venit să-I ceară Maicii Domnului ajutor și ocrotire.
Minunile Icoanei Maicii Domnului „Axion Estin”
Icoana Maicii Domnului „Axion Estin”, aflată în biserica Protaton din Kareia, nu este doar un vestigiu sfânt legat de o revelație îngerească, ci și un izvor de minuni și semne dumnezeiești arătate în decursul istoriei. De-a lungul secolelor, Dumnezeu a binevoit să arate prin această sfântă icoană mânia Sa împotriva neascultării și, totodată, mila Sa față de cei care o cinstesc cu evlavie. În Tipicul athonit care descrie desfășurarea procesiunii cu această icoană, sunt consemnate următoarele minuni vrednice de luare-aminte:
Minunea de la Chilia Sfântului Ștefan, anul 1508
În timpul tradiționalei procesiuni cu Icoana Maicii Domnului „Axion Estin”, monahii de la Chilia Sfântului Ștefan, aparținând Mănăstirii Dionisiu, au refuzat să primească icoana în chilia lor.
- Au părăsit locul, s-au ascuns și nu au primit nici pe monahii care însoțeau icoana.
- În acea noapte, o furtună puternică cu grindină a distrus în întregime viile, pomii și grădinile lor.
- În mod minunat, terenurile vecinilor au rămas nevătămate, fără niciun fel de pagubă.
- Monahii, cuprinși de frică și pocăință, au mers la Mănăstirea Dionisiu și au mărturisit întâmplarea în fața Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, care se afla în acea vreme acolo.
- Patriarhul i-a mustrat cu asprime, iar în anul următor, monahii au primit icoana cu mare cinste și smerenie, cerând iertare și împlinind tradiția străveche a Părinților.
Mustrarea Mănăstirii Cutlumuș pentru neascultare
Mănăstirea Cutlumuș a refuzat de două ori să participe la procesiunea cu icoana Maicii Domnului „Axion Estin”, motivând:
- „Noi avem mănăstire mare și se cuvine să facem procesiune separată, precum fac și celelalte mănăstiri; și nu vom ține această tradiție veche a Părinților.”
- Îndată după prima refuzare, mânia lui Dumnezeu s-a arătat asupra lor:
- Corabia mănăstirii și portul lor au fost arse de invadatori de alt neam.
- După a doua neascultare, pedeapsa a fost și mai grăitoare:
- Trapeza mănăstirii, recent zidită cu mare osteneală, împreună cu alte clădiri anexe, s-au prăbușit deodată, asemenea zidurilor Ierihonului.
- Aceste pedepse au adus pocăință și conștientizare, mănăstirea reintegrându-se ulterior în rânduiala procesiunii comune.
Mesajul duhovnicesc al acestor minuni
Minunile legate de Icoana Maicii Domnului „Axion Estin” nu sunt doar relatări istorice, ci îndemnuri vii pentru fiecare creștin și comunitate ortodoxă:
- Ele arată că Maica Domnului este prezentă și vie în Biserică și că evlavia față de icoanele sale nu este un simplu act exterior, ci o lucrare aducătoare de binecuvântare sau de pedeapsă, după inimile celor care se apropie.
- Dumnezeu pedepseste neascultarea și trufia, dar este grabnic iertător față de pocăința sinceră și smerenia celor care se întorc cu inima zdrobită.
- Tradițiile ortodoxe, mai ales cele păstrate de veacuri în locuri sfinte precum Sfântul Munte, nu sunt simple obiceiuri, ci căi binecuvântate prin care se revarsă harul divin.
Semnificația duhovnicească a minunii
Minunea Icoanei „Axion Estin” este mai mult decât o simplă povestire pioasă. Ea este o mărturie vie a faptului că Maica Domnului nu încetează niciodată să se îngrijească de Biserică și de fiii ei. Cântarea adusă prin înger, „Cuvine-se cu adevărat … ”, exprimă în puține cuvinte toată evlavia, dragostea și recunoștința pe care Biserica le poartă celei care L-a născut pe Iisus Hristos.
Această cântare, rostită zi de zi în mii de biserici ortodoxe, unește glasurile pământului cu cele ale cerului. Ea este o dovadă că Ortodoxia nu este doar o tradiție păstrată, ci o viață trăită în legătură directă cu realitatea dumnezeiască.
Cântare de laudă la Icoana „Axion Estin”
Monahul în singurătatea bisericii
Cu căldură se roagă
și întunericul sufletului lui
Astfel îl alungă.
Deodată în biserică apare un monah străin
Nimic nu este ciudat în aceasta.
Străinul începe să cânte ca un cântăreț măiestru,
Și monahul începe și el: Ceea ce ești mai cinstită…
În cinstea Maicii lui Dumnezeu, Maica noastră slăvită.
Dar minunatul străin îl întrerupe și-i zice:
„Între noi altfel această cântare se cântă.
Noi altfel începem și iată:
Cuvine-se cu adevărat, Părinte!”
Cuvine-se cu adevărat atunci cântă străinul,
Până la sfârșit.
Monahul sorbi totul, nevrând să piardă nici un cuvânt.
„O prea cinstite frate, ce ușor suflu eu acum!
Dăruiește-mi, rogu-te și mie cântarea!
Îngăduie-mi să mi-o copii în slove!”
Dar el condei și hârtie la îndemână nu avea:
Biserica loc de rugăciune este,
Iar nu de scris!
Atunci al sfințeniei nopții oaspete
Semnul Crucii peste biserică făcu,
Și scrise cu degetul pe o piatră.
El scrise cu degetul precum în ceară moale;
Acest frate străin pe monah cu adevărat îl uimi.
„Au cine ești tu?” îl întrebă pe străin monahul.
„Gavriil sunt eu. Ajungă-ți ție răspunsul.”
Și nevăzut se făcu.
Cu frică mare monahul
Pe Arhanghel recunoscu sub monahicescul strai.
Cele scrise de el scrise-au rămas pe vecie.
Sfânta biserică de bună mireasmă s-a cuprins.
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Axion Estin” este o piatră de temelie în spiritualitatea ortodoxă
Ea ne amintește că Maica Domnului este cu adevărat „mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii” și că prezența ei mijlocitoare este reală, lucrătoare și dătătoare de nădejde.
Această icoană, această cântare și această minune nu sunt doar amintiri din trecut, ci realități vii care ne îndeamnă pe toți să păstrăm cu evlavie în inimă lauda către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Să rostim și noi, în fiecare zi, cu smerenie și dragoste:
Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru că într-adevăr, nu există mulțumire mai potrivită pentru ajutorul ei neîncetat decât această cântare născută din ceruri.