Biserica Ortodoxă prăznuiește la 16 iulie pe Sfânta Muceniță Iulia, fecioara care a ales calea suferinței pentru Domnul Iisus Hristos și a devenit model de curaj și neclintire în fața păgânătății. Viața Sfintei Iulia, deși simplă în aparență, este o mărturie a puterii credinței, a sfințeniei izvorâte din curăție și a biruinței duhovnicești prin răbdare și dragoste față de Dumnezeu.
Originea nobilă și robia nedreaptă
Sfânta Iulia s-a născut în Cartagina, într-o familie creștină și înstărită. Tatăl ei, Analson, era un bărbat de neam ales, cunoscut și respectat. Însă, fericirea copilăriei ei a fost curmată brusc, când perșii au cucerit cetatea Cartaginei. În acel moment de istorie tulbure, mulți dintre locuitorii cetății au fost duși în robie, printre care și micuța Iulia.
Ajunsă în Siria Palestinei, a fost vândută ca sclavă unui negustor păgân. Deși se afla într-o situație umilitoare și grea, Sfânta Iulia nu și-a pierdut credința. Crescută din pruncie în dragostea pentru Hristos, ea și-a păstrat neîntinată curăția trupească și sufletească. Cu o râvnă deosebită, se ruga, postea și își împlinea cu vrednicie toate îndatoririle în casa stăpânului său, întru toate arătând înțelepciune, blândețe și smerenie.
Sluga credincioasă și fecioara Domnului Iisus Hristos
Fecioara Iulia nu era doar o roabă supusă, ci o trăitoare adevărată a învățăturii creștine. Deși slujea unui păgân, ea nu se abătea de la poruncile lui Dumnezeu. Așa cum învață Sfântul Apostol Pavel, „Nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu, ” (Efeseni 6, 6), Iulia făcea toate lucrările cu pricepere și cu dragoste, dar nu se abătea cu nici un chip de la legea lui Dumnezeu.
Negustorul, văzând viața ei curată și neobișnuită, a fost adeseori uimit de seriozitatea, postul și rugăciunea ei neîncetată. În timp ce el și ceilalți slujitori își petreceau timpul în desfătări lumești, Iulia își îndrepta inima către cele cerești, rugându-se și citind cărțile sfinte pe care le învățase din copilărie. Trupul ei, slăbit de post și de priveghere, devenise galben și obosit, dar sufletul îi era viu și puternic în Hristos.
Călătoria în Galia și întâlnirea cu păgânătatea
Când Sfânta Iulia avea puțin peste douăzeci de ani, negustorul a decis să călătorească în Galia, pentru a-și vinde marfa. A luat-o cu sine și pe Iulia, considerând-o nu doar o slujitoare credincioasă, ci și un izvor de binecuvântare, asemenea lui Iosif în casa lui Putifar. Ajungând în dreptul insulei Corsica, corabia a oprit în apropierea unei așezări unde locuiau atât creștini, cât și păgâni.
Era zi de sărbătoare păgână, iar localnicii jertfeau idolilor. Negustorul, fiind el însuși păgân, a coborât și s-a alăturat praznicului. A adus jertfă un vițel gras și s-a dedat ospățului. Iulia, însă, a rămas pe corabie, plângând cu amar și suspinând din adâncul inimii. Ea nu putea înțelege cum oamenii pot trăi în rătăcire, întunecați de credințe false, și simțea o durere duhovnicească profundă pentru pierderea sufletelor lor.
Descoperirea credinței și mucenicia
Unul dintre păgâni, mergând spre corabie, a zărit-o pe Iulia rugându-se și plângând. Aflând că este creștină, a alergat și a spus căpeteniei păgânilor că în corabia sosită este o fecioară care hulește pe zeii lor. Atunci căpetenia a trimis oameni care au adus-o cu sila pe Iulia înaintea adunării păgâne, cu toate protestele stăpânului ei.
Au întrebat-o cine este și de ce nu jertfește idolilor. Sfânta a răspuns cu demnitate că este roabă a lui Hristos și că nu va jertfi niciodată zeilor mincinoși. Căpetenia, încercând să o înduplece, i-a promis eliberarea din robie dacă va aduce jertfă idolilor. Dar ea a răspuns cu înțelepciune: „Libertatea mea este să slujesc lui Hristos cu conștiință curată, iar de rătăcirea voastră mă mâhnesc.”
Văzând că nimic nu o poate clinti, au început să o chinuiască cumplit. I-au tăiat sânii, au bătut-o cu cruzime și, în cele din urmă, au răstignit-o pe o cruce, pe o stâncă înaltă, ca pe Hristos Domnul. Astfel, Iulia și-a dat sufletul în mâinile Domnului, întru miros de bună mireasmă duhovnicească.
Descoperirea minunată și cinstirea sfintelor moaște
După moartea mucenicească a Sfintei Iulia, Dumnezeu a trimis un înger care s-a arătat călugărilor dintr-o mănăstire apropiată, aflată pe insula Margarita (sau Gorgona), îndemnându-i să meargă și să coboare trupul Sfintei de pe cruce. Monahii au urmat îndemnul ceresc și, ajungând la locul răstignirii, au găsit trupul Sfintei întocmai cum le spusese îngerul. Cu evlavie, au luat trupul și l-au îngropat în biserica mănăstirii lor.
De atunci, la mormântul Sfintei Iulia au început să se săvârșească numeroase minuni și vindecări. Fecioara muceniță s-a arătat în chip minunat unor oameni, mângâindu-i în suferințe și întărindu-i în credință. Harul ei a rămas lucrător de-a lungul veacurilor.
În jurul anului 763, moaștele sale au fost mutate la Brescia, într-o mănăstire de călugărițe. Acolo, s-au zidit în cinstea ei altare și s-au păstrat în mare evlavie. Dar una dintre minunile ei cele mai cunoscute este legată de dorința de a rămâne locul bisericii ei acolo unde fusese ridicată inițial.
Minunea refacerii bisericii
După un timp, oamenii au vrut să construiască o nouă biserică în cinstea Sfintei, dar pe alt loc, deoarece biserica veche devenise mică și dărăpănată. Au adunat materialele de construcție, dar, în timpul nopții, acestea au fost duse în mod minunat la vechea bisericuță, de o mână nevăzută.
Paznicul de noapte a văzut o fecioară luminoasă, împreună cu care trase de boi albi, mutând materialele înapoi. Înțeles-au toți atunci că Sfânta Iulia nu dorește schimbarea locului. Astfel, credincioșii au dărâmat vechea bisericuță și au zidit, pe același loc, o nouă biserică întru cinstirea Sfintei Mucenițe.
Moștenirea duhovnicească
Pilda Sfintei Mucenițe Iulia este una a credinței statornice, a fecioriei păstrate în robie și a curajului mărturisitor. Ea ne arată că nici suferința, nici umilința, nici moartea nu pot stinge lumina credinței adevărate. Dragostea pentru Domnul Iisus Hristos a fost mai puternică în ea decât orice amenințare.
Astăzi, Sfânta Muceniță Iulia este cinstită în toată lumea ortodoxă, ca apărătoare a curăției, mijlocitoare a celor aflați în robia păcatului și ocrotitoare a celor ce suferă pentru credință. Moaștele ei, cinstite cu evlavie, izvorăsc binecuvântare și tămăduire.
Să-i cerem Sfintei Mucenițe Iulia să ne întărească în credință, în rugăciune și în curăție, ca și noi să putem rămâne neclintiți în fața ispitelor, asemenea ei, mărturisind cu viața noastră pe Hristos, Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre. Amin.