Aproximativ 60 de state, inclusiv mari producători de petrol și gaze, s-au reunit vineri la Santa Marta, în Columbia, pentru discuții considerate de observatori drept unul dintre cele mai ambițioase demersuri din afara procesului ONU privind clima. Obiectivul întâlnirii este conturarea unei tranziții complete de la combustibilii fosili, subiect asupra căruia conferințele COP nu au reușit să ajungă la un acord global.
Țările participante reprezintă circa o cincime din producția mondială de petrol, cărbune și gaze, printre ele aflându-se Columbia, Australia și Nigeria. Lipsesc însă actori majori precum Statele Unite, China și India, a căror absență limitează influența globală directă a discuțiilor, scrie BBC.
Inițiativa apare pe fondul frustrării crescânde față de blocajele din negocierile climatice ale ONU, unde deciziile necesită consens total, oferind marilor producători de combustibili fosili o formă de veto implicit. La COP30, desfășurat în Brazilia, încercările de a stabili o foaie de parcurs pentru eliminarea treptată a combustibililor fosili au eșuat din lipsa acordului statelor exportatoare de petrol.
Participanții la reuniunea din Columbia insistă că întâlnirea nu este o alternativă la COP, ci un mecanism complementar menit să accelereze progresul. Ideea centrală este formarea unei „mase critice” de state dispuse să avanseze mai rapid către energia regenerabilă, cu speranța că aceasta va influența ulterior procesul global.
Întâlnirea are loc într-un context științific tot mai îngrijorător. Specialiști citați de BBC avertizează că limita de 1,5°C de încălzire globală ar putea fi depășită în următorii ani, ceea ce ar crește semnificativ riscul unor fenomene extreme precum secete, inundații și valuri de căldură.
În paralel, tensiunile geopolitice și fluctuațiile recente ale prețului petrolului au readus în prim-plan tema securității energetice. Unii participanți susțin că aceste evoluții accelerează interesul pentru surse alternative, inclusiv pentru vehicule electrice și energie regenerabilă.
Deși întâlnirea de la Santa Marta nu are caracter decizional global, concluziile sale ar urma să fie integrate în pregătirile pentru viitoarele conferințe climatice ale ONU, inclusiv COP31. Organizatorii mizează pe ideea că progresul poate porni de la o coaliție restrânsă, dar activă, care să influențeze treptat direcția negocierilor internaționale.
În esență, reuniunea de la Santa Marta marchează o schimbare de strategie în abordarea crizei climatice globale: dacă procesul oficial al ONU pare tot mai blocat de interese divergente și de regula consensului, un grup de state încearcă să accelereze tranziția energetică în afara acestui cadru. Faptul că la masă se află inclusiv țări dependente de exporturile de combustibili fosili arată că presiunea economică, geopolitică și științifică începe să forțeze o repoziționare chiar și în rândul actorilor tradițional rezistenți la schimbare.
Totuși, absența marilor puteri economice și energetice limitează capacitatea acestei inițiative de a produce efecte imediate la scară globală. Mai degrabă decât o ruptură față de procesul COP, Santa Marta pare să testeze un model paralel de avans gradual, în care „coalițiile dispuse” încearcă să tragă înainte un sistem internațional lent și fragmentat.
În fundal rămâne însă realitatea științifică tot mai apăsătoare: fereastra pentru limitarea încălzirii globale se îngustează rapid, iar întârzierile din procesul decizional internațional cresc riscul depășirii unor praguri critice greu sau imposibil de inversat. Din acest motiv, miza nu mai este doar politică sau economică, ci una de timp — iar întrebarea centrală devine dacă astfel de inițiative fragmentate vor reuși să accelereze suficient tranziția înainte ca efectele schimbărilor climatice să devină ireversibile la scară largă.