Postul este una dintre cele mai importante rânduieli ale vieții creștine, însă respectarea lui poate deveni o adevărată încercare atunci când mergem în vizită la rude sau la prieteni care nu postesc.
Ce facem dacă suntem invitați la masă și ni se oferă mâncare de dulce? Refuzăm, riscând să supărăm gazdele, sau acceptăm, de teamă să nu părem mândri și lipsiți de respect? Sfântul Macarie de la Optina ne oferă un răspuns plin de înțelepciune duhovnicească, arătând cât de important este să rămânem credincioși rânduielilor Bisericii, fără să pierdem dragostea și smerenia față de cei din jur.
Postul nu trebuie întrerupt doar pentru a nu supăra rudele
Mulți creștini se confruntă cu aceeași dilemă: acasă respectă cu strictețe zilele de post, însă atunci când merg în vizită la rude, lucrurile se complică. Gazdele pregătesc mâncăruri cu carne, ouă sau lactate, iar refuzul acestora poate fi interpretat drept o jignire.
Uneori, rudele insistă: „Mănâncă și tu, că doar nu este păcat să guști puțin!” Alteori, spun că Dumnezeu nu Se supără pentru o singură masă sau că este mai important să nu rănești sentimentele celor care te-au primit în casă.
În asemenea împrejurări, credinciosul poate ajunge să creadă că încălcarea postului este o dovadă de smerenie și dragoste. Dar oare aceasta este calea cea bună?
Sfântul Macarie de la Optina ne îndeamnă să nu renunțăm cu ușurință la rânduiala postului numai din teama de ceea ce vor spune ceilalți. Respectarea postului nu reprezintă o manifestare de superioritate, ci o formă de ascultare față de Biserică.
Adevărata smerenie nu înseamnă să ne ascundem credința ori să renunțăm la convingerile noastre pentru a fi pe placul oamenilor.
Sfatul Sfântului Macarie de la Optina: să nu ne rușinăm că postim
În lucrarea Sfaturi pentru mireni, Sfântul Macarie de la Optina răspunde unei persoane care se temea să le ceară rudelor mâncare de post, pentru a nu fi considerată îngâmfată.
Sfântul îi oferă un îndemn limpede:
„După părerea mea, nu trebuie să vă temeţi să vă rugaţi rudele să gătească pentru dumneavoastră mâncare de post. Asta nu înseamnă să vă daţi aere. Nicidecum, ci îndepliniţi datoria ascultării faţă de Sfânta Biserică: cu ce să vă daţi aere?”
Aceste cuvinte ne arată că respectarea postului nu trebuie confundată cu mândria. Dacă un creștin cere cu blândețe să primească o mâncare potrivită rânduielii bisericești, nu înseamnă că se consideră mai bun decât ceilalți.
Important este felul în care face această cerere.
Una este să spui cu liniște: „Vă mulțumesc pentru masă, dar eu țin postul. Dacă aveți ceva de post, mi-ar face plăcere să gust”, și cu totul altceva este să îi judeci pe cei care nu postesc.
Sfântul ne învață să fim statornici în credință, dar să nu transformăm postul într-un prilej de ceartă sau de laudă de sine.
De ce exemplul nostru îi poate influența și pe ceilalți
Un aspect deosebit de important al învățăturii Sfântului Macarie privește responsabilitatea pe care o avem față de cei din jur.
El ne spune:
„Dacă veţi mânca de dulce, şi alţii se vor lua după dumneavoastră şi nu se vor teme că greşesc, iar dumneavoastră veţi fi atunci de două ori vinovat: şi pentru sine, şi pentru ei.”
Acest lucru ne amintește că faptele noastre pot deveni exemple pentru ceilalți.
Poate că în familia noastră există persoane care încearcă să postească, dar încă nu au suficientă hotărâre. Dacă ne văd renunțând cu ușurință la post, ar putea considera că această rânduială nu este atât de importantă.
În schimb, dacă ne păstrăm hotărârea cu discreție și bunătate, putem să îi încurajăm și pe alții să se apropie de viața Bisericii.
Nu este nevoie să ținem predici la masă sau să le reproșăm rudelor că nu postesc. Uneori, o atitudine liniștită și consecventă poate avea mai multă putere decât multe cuvinte.
Creștinul este chemat să mărturisească prin propria viață, nu să îi condamne pe ceilalți.
Ce facem dacă rudele insistă să mâncăm de dulce?
Există situații în care gazdele nu înțeleg de ce refuzăm anumite mâncăruri. Unele persoane se pot simți ofensate, mai ales dacă au pregătit masa cu multă osteneală.
În asemenea momente, este important să păstrăm atât rânduiala postului, cât și pacea sufletească.
Putem explica, fără reproșuri, că postul este o alegere duhovnicească pe care dorim să o respectăm. Nu trebuie să cerem preparate complicate și nici să punem gazdele la cheltuieli suplimentare.
De multe ori, o felie de pâine, câteva legume, fructe, cartofi sau o salată sunt suficiente pentru a participa la masă fără să încălcăm postul.
Este bine, atunci când știm că vom merge în vizită, să anunțăm din timp că postim. Astfel, evităm situațiile neplăcute și le oferim gazdelor posibilitatea de a se pregăti.
Dacă rudele nu au nimic de post, putem mulțumi pentru invitație și putem rămâne alături de ele fără să mâncăm preparatele de dulce.
Dragostea față de rude nu se măsoară prin cantitatea de mâncare pe care o consumăm, ci prin respectul, atenția și bunătatea pe care le arătăm.
Postul adevărat înseamnă și smerenie, nu doar abținere de la mâncare
Deși Sfântul Macarie ne îndeamnă să nu abandonăm postul din teama de oameni, trebuie să înțelegem că postul nu se reduce la respectarea unor reguli alimentare.
Un om poate mânca numai alimente de post și, în același timp, să fie mândru, certăreț, lipsit de milă sau disprețuitor față de cei care nu postesc.
Într-o asemenea situație, rostul duhovnicesc al nevoinței este slăbit.
Postul trebuie însoțit de rugăciune, pocăință, iertare, milostenie și stăpânirea propriilor patimi.
Mântuitorul Iisus Hristos ne învață să nu postim pentru a primi laudele oamenilor, ci pentru a ne apropia de Dumnezeu. În Evanghelia după Matei, suntem îndemnați să nu ne arătăm posomorâți atunci când postim, căutând admirația celor din jur: ,,Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. ” (Matei 6, 16-18)
Nu trebuie să facem din post un prilej de laudă sau să îi judecăm pe cei care nu postesc. Putem respecta postul cu smerenie, bunătate și dragoste față de cei din jur.
Există situații în care postul poate fi ușurat?
Biserica Ortodoxă cunoaște și situații în care respectarea strictă a postului poate fi dificilă sau chiar nepotrivită din motive de sănătate.
Persoanele bolnave, cele aflate în situații deosebite, femeile însărcinate sau care alăptează, copiii și cei cu nevoi medicale specifice pot avea nevoie de o rânduială adaptată.
În astfel de cazuri, este important sfatul duhovnicului, împreună cu recomandările medicale atunci când există probleme de sănătate.
Această adaptare, cunoscută în viața bisericească drept pogorământ, nu trebuie confundată cu renunțarea la post din comoditate sau din teama de părerile oamenilor.
Sfântul Macarie de la Optina face, la rândul său, deosebire între cei care nu pot posti din cauza bolii și cei care abandonează postul numai pentru a evita comentariile celor din jur.
Dumnezeu cunoaște neputințele fiecăruia, iar viața duhovnicească nu trebuie transformată într-o povară care pune sănătatea în primejdie.
Totuși, atunci când suntem sănătoși și putem respecta postul, simplul fapt că ne aflăm în vizită nu constituie, în sine, un motiv pentru a-l întrerupe.
Să nu ne temem de gura lumii mai mult decât de îndepărtarea de Dumnezeu
Una dintre cele mai mari piedici în viața creștinului este teama de judecata oamenilor.
De multe ori, nu renunțăm la post pentru că ne este foame sau pentru că nu avem altceva de mâncare, ci pentru că ne întrebăm ce vor crede ceilalți despre noi.
Ne temem să nu fim considerați exagerați, habotnici sau prea preocupați de rânduielile religioase.
Sfântul Macarie răspunde acestei temeri printr-un îndemn simplu:
„Ce vă pasă ce se va spune despre dumneavoastră? Nu daţi atenţie, ci fiţi liniştit.”
Aceste cuvinte nu ne îndeamnă la nepăsare față de oameni, ci la libertate sufletească.
Creștinul trebuie să îi respecte pe cei din jur, dar nu poate face din aprobarea lor criteriul principal al vieții sale.
Dacă renunțăm la fiecare rânduială bisericească de teama criticilor, riscăm să pierdem treptat statornicia în credință.
În schimb, atunci când ne păstrăm hotărârea fără ostentație, arătăm că postul este pentru noi o lucrare serioasă a sufletului.
Să păstrăm postul fără să pierdem dragostea față de rude
Așadar, ce trebuie să facem atunci când mergem în vizită la rude în zilele de post?
Învățătura Sfântului Macarie de la Optina ne îndeamnă să nu întrerupem postul doar din rușine, din dorința de a fi pe placul celorlalți sau din teama că vom fi considerați mândri.
Putem cere cu respect mâncare de post, putem alege dintre preparatele disponibile ceea ce este potrivit și putem explica liniștit de ce dorim să respectăm rânduiala Bisericii.
În același timp, nu trebuie să îi judecăm pe cei care nu postesc, să îi umilim sau să transformăm masa de familie într-un prilej de ceartă.
Postul adevărat nu ne îndepărtează de oameni, ci ne învață să îi iubim mai curat, fără să renunțăm la ascultarea față de Dumnezeu.
Să ne amintim că nu suntem chemați să alegem între post și dragoste, ci să le unim cu înțelepciune. Iar atunci când nu știm cum să procedăm într-o situație delicată, sfatul duhovnicului ne poate ajuta să găsim calea potrivită.
Căci postul nu este doar o schimbare a mâncării, ci o lucrare de schimbare a inimii.