Zeița oarbă-Anne Holt
Titlu original: Blind gudinne
Traducerea: Ana-Daniela Micu
Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection
An apariție: 2013
Nr pagini: 392
Goodreads: 3,46
Eu: 4/5*
Un traficant de droguri e ucis într-un mod brutal. Un student olandez rătăcește plin de sânge prin oraș. Un avocat dubios e împușcat în propriul birou. Poliția descoperă destul de repede legătura între aceste evenimente: olandezul este ucigașul traficantului, iar acesta îi fusese client avocatului.
Mai departe însă lucrurile se împotmolesc, studentul nu are de gând să vorbească, se teme și de umbra lui, ba chiar își pierde mințile de frică, la propriu, un alt traficant e ”ajutat” să se sinucidă în celulă, după ce asupra lui fuseseră găsite niște mesaje codate, nimeni nu știe nimic concret deși printre informatori circulă zvonul unei rețele în care sunt implicate persoane importante din societatea norvegiană.
Dar cât de departe merge această conspirație nu-și închipuie nimeni, nici măcar procurorul Håkon Sand ori inspectorul detectiv Hanne Wilhelmsen, eroina seriei. Dar vor înțelege acest lucru după ce Hanne este atacată chiar în sediul poliției iar dosarul cazului este furat. Se pare că cineva dorește cu tot dinadinsul să afle în ce stadiu se află ancheta.
”— [...]Mai degrabă decât să descoperim cum s-a întâmplat, hai să ne întrebăm de ce. — Este al naibii de evident, urlă Håkon. Cazul ăsta, pentru numele lui Dumnezeu! Cazul ăsta! A dispărut dosarul din biroul lui Hanne. Nu este un dezastru, fiindcă avem câteva cópii, dar cineva încearcă, în mod clar, să afle cât de multe știm.”
”— Dosarul original a dispărut din biroul tău. Nu era nimic în el de la care să nu avem cópii, nu? Întrebarea voia să fie plină de optimism, dar ea-l dezamăgi. — Ba da, spuse ea încet. Scrisesem un memoriu, doar pentru mine. Știu ce-ți ziceam acolo, așa că, în esență, nu am pierdut nimic. Dar este cam deranjant că și altcineva îl va citi. [...] — Mă tem îngrozitor că am făcut-o pe Karen Borg ținta atacatorului. Noi doi am discutat deja bănuiala mea că ea știe mai multe decât lasă să se vadă. Am făcut câteva comentarii în sensul acesta. Am mai făcut câteva însemnări despre conexiunile pe care le-am făcut. Ea îl privi cu o grimasă și-și puse ușor mâna pe cap. — Nu e prea bine, nu? Håkon fu de acord. Cu siguranță, nu era deloc bine.”
Ce-i surprinzător la Zeița oarbă, pentru un roman nordic noir, are destul de multă acțiune, mai ales când apare Billy T., membru al echipei de intervenții în forță, iar personajele sunt relativ normale. Prin normale înțeleg că nu sunt bântuite de amintiri traumatizante din copilărie, nu-s marcate de întâmplări tragice, cei doi investigatori, chiar dacă au problemele lor și nu-s perfecți, sunt ușor de simpatizat, fără defecte ori vicii majore. Poate că unii vor considera că în cazul ăsta sunt plictisitori dar, vă rog să mă credeți, după Malin Fors, Bäckström & co, simțeam nevoia de un pic de normalitate.
Același lucru e valabil și pentru personajele negative, care, la fel de surprinzător, sunt motivate doar de vechea, banala, nemuritoarea lăcomie, nu de psihoze induse de mai sus-pomenitele traume, abuzuri ori vechi secrete de familie. Chiar dacă adversarul din umbră al polițiștilor are impresia că slujește o cauză măreață și încearcă să se ferească de această tentație:
"-Lăcomia, se gândi el. Lăcomia este cel mai temut inamic al infractorilor. Moderația este cheia succesului."
M-a dezamăgit însă un pic traducerea, de multe ori s-a folosit imperfectul sau perfectul simplu în loc de mai mult ca perfectul/perfectul compus care mi s-ar fi părut mai adecvat.
"Gheața făcuse pământul bocnă și-l nivelă, așa că era ușor de condus." "Capul și brațele i se odihneau pe o canistră de benzină de zece litri. Chiar dacă fusese atent să nu verse nici un pic atunci când o umplu, vaporii îi ardeau nările." "Deodată, avu impresia că auzi un un zgomot slab." ”Dar avusese o integritate și o energie care lipsiseră din istoria poliției până acum șapte ani, când își ocupă el postul.”
Iar la un moment dat avem parte și de-o cacofonie (cu virgula de rigoare de parcă astfel n-ar mai fi deranjant!), care putea fi evitată schimbând ordinea propozițiilor:
"Înțelesese de multă vreme că, cu zece ani de frustrări în spate, ai suficiente motive să devii un om rău. "
Un nordic noir atipic, aș spune, amuzant pe alocuri, antrenant, chiar dinamic, mai ales datorită acțiunii desfășurate pe mai multe planuri, cu personaje interesante, bine conturate, având suficient mister/suspans și un final care satisface nevoia cititorului de dreptate. Dacă vă place genul, dați-i o șansă!
PS.: Dacă îți plac romanele nordic noir, te-ar putea interesa și cele scrise de Leif G.W. Persson