Manichiură pentru mort—Daria Donțova
Titlu original: Manikyur dlya pokoynika (Маникюр для покойника)
Traducerea: Antoaneta Olteanu
Editura: ALLFA
Colecția: Șarade
An apariție: 2012
Nr pagini: 336
Cotație Goodreads: 3.56
Rating personal al cărţii: 5/5*
Are migrene şi alergii, e sensibilă, răceşte des şi face complicaţii. Toată viaţa a fost cocoloşită, mai întâi de maică-sa, personalitate dominantă, apoi de soţ, aşa că, la cei 36 de ani ai ei, Eufrosina nu ştie să facă mai nimic…Conform propriei declaraţii, nu e nici frumoasă, nici bogată, nici talentată—a urmat Conservatorul mai mult de gura aceleiaşi mame, devenind o harpistă mediocră, prin urmare mi-a venit greu să înţeleg cum de ajunsese soţia unui milionar frumos, musculos, siropos de tandru şi mai tânăr decât ea cu şase ani. În plus, frizând absurdul, afirmă că nu-şi iubeşte soţul şi ca-şi urăşte viaţa plictisitoare, monotonia zilnică:
"Mă sculam pe la 10, făceam baie, apoi luam micul dejun, îmi beam cafeaua şi mă aşezam în faţa televizorului. Urma masa de prânz şi aproximativ o oră şi jumătate de somn, apoi mă duceam fie la coafor, fie prin magazine..."
Are o singură pasiune, romanele poliţiste, pe care le devorează în neştire. Prea frumos ca să fie adevărat, nu? Ceva sigur e putred în Danemarca…Cât de curând avem confirmarea, Eufrosina primeşte dovada faptului că soţul o înşală cu o femeie mai tânără, mai frumoasă, mai deşteaptă, care urmează să-i dăruiască un moştenitor. Şi, spre deosebire de Eufrosina, care este moale, timidă, introvertită, fără prea mult respect de sine, aceasta are un tupeu inimaginabil, de vreme ce chiar ea îi oferă dovada împreună cu un mesaj în care o numeşte leneşă, inutilă şi o sfătuieşte să elibereze locul.
Ce poate face una ca Frosia într-o astfel de situaţie? Decide să se sinucidă dar, deşi e-n patria Annei Karenina, preferă totuşi să se arunce sub roţile unei maşini. Ratează jalnic, femeia de la volan reuşeşte s-o evite, Frosia aterizând într-o baltă noroioasă. Şoferiţa, chirurg reputat, o femeie cu inima de aur, care adoptă de-a valma copii, câini, pisici, bătrâni, hamsteri, oameni fără adăpost şi cauze pierdute, e o combinaţie de Maica Tereza şi Ioana d’Arc; nu-i de mirare deci că o ia pe Eufrosina sub aripa ei, după ce-i face morală, bineînţeles.
"Ce dracu' te-a apucat să te arunci sub maşina mea? De ce, dintre toate automobilele, l-ai ales tocmai pe al meu? Măcar înţelegi, cap prost, că puteai să mori? […] Dacă ai hotărât să închei socotelile cu viaţa, îneacă-te în baia ta. Îţi dai seama în ce situaţie m-ai pus? Şi dacă te-aş fi călcat? Gata, primeam un an de închisoare şi, printre altele, mai am şi copii, mizerabilo..."
Frosia începe o altă existenţă, ca menajeră (!) în casa Katiei, unde produce dezastru după dezastru, nefiind familiarizată cu treburile gospodăreşti. Nu ştie nici măcar cum se aprinde aragazul…Pentru a sărbători acest nou început, îşi schimbă numele în Evlampia (mda, din lac în puţ, dar ei îi place), însă viaţa cea nouă, cam haotică dar infinit mai interesantă, pare sortită eşecului în momentul în care Katia e răpită. Evlampia va trebui să înveţe rapid să stea pe propriile picioare, să fie mamă pentru toţi cei trei membri umani ai familiei, să îngrijească animalele, în timp ce face investigaţii cu privire la un misterios dosar pe care îl vor răpitorii.
Colac peste pupăză, intervin şi nişte crime dar Lampa (ruşii ăştia şi duminutivele lor!) îşi descoperă abilităţile de detectiv, coloana vertebrală, inteligenţa, plăcerea de a intimida, mai ales când ameninţă cu un Nagan de jucărie care arată exact ca originalul, cheful de viaţă, talentul de a minţi cu seninătate și convingere—mai ales când pretinde a fi maiorul Romanova, având şi o legitimaţie care s-o demonstreze, fiindcă în Rusia de azi poţi face rost de orice. Şi, pentru că lumea e mică, pe parcursul anchetei are prilejul să afle lucruri surprinzătoare despre soţul ei şi amanta acestuia.
Pe lângă faptul că e un roman poliţist reuşit, cu acţiune pe măsură, amuzant şi cu personaje bine conturate, chiar şi cele secundare, iar eroina te cucereşte aproape de la început cu naivitatea şi stângăcia ei, cu talentul de a intra în diverse încurcături din care pare să iasă din ce în ce mai puternică, Manichiură pentru mort e şi o frescă a Rusiei contemporane, unde coexistă sărăcia extremă şi bogăţia fără limite, mafioţi înarmaţi fac cumpărături prin supermarketuri, însoţiţi de top-modele minore, prostituatele de lux câştigă mai mult decât chirurgii ori astrofizicienii, bătrânii trăiesc cu nostalgia vremurilor de altădată, pe când cei tineri abia ştiu cine a fost Lenin şi de ce copiii între 7-10 ani erau numiţi „nepoţii lui Lenin” ori „octombrişti”.
Dacă sunteţi pasionaţi ai genului, n-o rataţi, merită!