Recenzia de Vineri: Holy Cow – David Duchovny

Photo of author

By Aqua

Holy Cow

Holy Cow-David Duchovny
Titlu original: Holy Cow
Traducerea: Ioana Filat
Editura: Polirom
Colecția: BIBLIOTECA POLIROM. Actual
An apariție: 2015
Nr pagini: 176
Goodreads: 3,35
Rating personal: 2/5


Nu se poate spune că n-am simțul umorului, dimpotrivă, unii mi-ar putea reproșa că-i un pic exacerbat, fiindcă mă bufnește râsul chiar și în situații pe care nu toată lumea le găsește amuzante. Ei bine, în situația asta nu-mi explic de ce Holy Cow n-a reușit să-mi smulgă decât un zâmbet anemic… la o glumă legată de Ungaria, nu poți, ca român, să nu zâmbești la așa ceva, deci nu se pune la socoteală, nu?

   Cartea ne spune povestea lui E(lsie) Bovary, o văcuță care, aflând de la televizor că oamenii măcelăresc animalele, decide să evadeze de la fermă cu destinația India, un loc unde vacile sunt considerate sfinte, după cum a informat-o Zeul-Discovery. La fermă e imposibil să păstrezi un secret, așa că lui Elsie i se alătură porcul Jerry, care visează să ajungă în Israel, motiv pentru care își ia numele de Shalom și curcanul Tom care ar prefera Turcia, în baza unui raționament valabil doar pentru vorbitorii de limbă engleză (curcan, Turcia=Turkey).

   Totul împănat cu felurite referințe culturale, fie că vorbim de cultura cu C (Homer, Pollyana, Bovary, William Blake, Ferma animalelor) fie că-i vorba de „câte o aluzie la cultura pop din ultimii treizeci de ani” (tăurașul Ferdinand, Pink Floyd, Războiul stelelor, Babe, Pânza lui Charlotte, Beatles, Poveste din cartierul de vest, Led Zeppelin, Lynyrd Skynyrd, Nuntă à la grec, Guns N’ Roses), ca să vedem cât de coolt este autorul. Da, scuze, nu m-am putu abține, m-am molipsit citind cartea…

   David Duchovny pare să fi avut o listă când a început cartea și a avut grijă să bifeze toate problemele și temele de actualitate :

  • încălzire globală
  • poluarea
  • consumerismul
  • irosirea resurselor
"Eu, una, mă întrebam dacă nu cumva toată lumea animală, în afară de mine, se prinsese deja că oamenii ne mănâncă pe toți și ne mai și aruncă fără măcar să ne mănânce, de parcă suntem doar gunoi fără valoare. La o adică, dacă tot mă ucideți ca să mă serviți la masă, măcar mâncați-mă și căcați-mă, ca să reintru în circuitul naturii."
  • excesul de antibiotice
  • superbacteriile
"Știi că folosesc atâtea antibiotice ca să trateze animalele de la fermeeliminând o parte dintre bolile infecțioase care altfel ar decima porcii, puii și vacile silite să trăiască la înghesuială, în condiții rușinoase, greu de imaginat, pe care le fac astfel posibile, încât bolile suferă mutații și devin mai rezistente la tratamentul cu antibioticele alea? O mare parte din antibiotice ajung în sol și în pânzele freatice odată cu excrementele noastre, iar astfel asistăm la nașterea unor superbacterii de-a dreptul frankensteiniene și la revenirea unor boli pe care progresele medicinei din secolul trecut le eliminaseră?"
  • cruzimea față de animale
  • dependența de gadgeturi și device-uri, alienarea indusă de ele
"O poză din asta se numește «selfie»logic: le trimit pozele altor oameni, însă mie îmi miroase a egoism."
  • discriminarea
"Și nu ne place deloc când voi, oamenii, le spuneți «vaci» persoanelor grase. Și nici porcii nu prea apreciază apelativele gen «porcule» și «scroafo» (...) "
  • conflictul israeliano-palestinian
  • etc (nu m-am mai zbătut să le identific).

Și toate astea în doar 170 de pagini…

   N-am nimic împotriva alegoriilor ori a romanelor-fabulă, scrierilor cu mesaj sau a poveștilor cu morală, atâta timp cât nu sunt prea in your face, atâta timp cât nu mi se bagă pe gât un anume mod de a vedea lucrurile, senzație pe care am avut-o pe tot parcursul cărții. În plus, mi-a lăsat impresia că nu mizează deloc pe inteligența potențialilor săi cititori, simțind nevoia să dea totul mură-n gură, cu o lipsă de subtilitate care mi s-a părut jignitoare și enervantă.

"Voi, oamenii, ne beți laptele și mâncați ouăle găinilor și rațelor. Și tot nu vă ajunge? Nu-i destul că vă dăm copiii noștri și ce li se cuvine lor? Când o să vă săturați? Vă tot serviți din roadele pământului și din ființele frumoase ce trăiesc pe lume și ce dați în schimb? Nimic. Știu că oamenii se simt jigniți de moarte dacă le spune cineva că sunt animale. Ei, bine, eu n-am să-i fac în veci vreunui om onoarea de a-l numi animal, căci animalele ucid ca să trăiască, nu trăiesc ca să ucidă."

   David Duchovny mi-e chiar simpatic, încă de pe vremea când își tocea tălpile căutând adevărul prin Dosarele X, am vrut să-mi placă, să fie o revelație, m-am așteptat la ceva spumos, ireverențios, inteligent, șocant… Din păcate, în loc să fie o „parodie a lumii postmoderne”, cum e numită pe copertă, Holy Cow a ieșit un fel de manifest vegan ușor romanțat. Am prieteni vegani iar discursul lor e aproape identic: ”mi se pare cam bizar să bei laptele altui animal.”

   S-a spus că-i plină de un umor sofisticat, ce să zic, nu-s eu probabil suficient de sofisticată pentru a mă amuza pe seama unor funcții ale diverselor aparate din corpul uman/animal, considerate de cele mai multe ori jenante în public dar altminteri perfect normale și sănătoase…

   Nici măcar faptul că vaca divaghează la greu nu mi-o face mai dragă…ei, poate doar un pic, fiindcă și eu, de când mă știu, am o problemă cu divagatul. Oricum, am reușit să termin cartea doar pentru că în timp ce citeam încercam să mi-o imaginez pe Elsie ca pe vaca din Cow and Chicken–”¡Supercow al rescate!”–, aia vacă amuzantă…