Postul Adormirii Maicii Domnului, cunoscut în popor și sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau al Sântămăriei, este o perioadă de profundă însemnătate pentru creștinii ortodocși. El este rânduit pentru a-i pregăti duhovnicește pe credincioși în vederea întâmpinării a două mari praznice din luna august: Schimbarea la Față a Domnului (6 august) și Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Postul începe la 1 august și se încheie la 15 august, fiind un post scurt, dar cu o rânduială aspră, asemenea Postului Mare. El este precedat de o zi specială, numită lăsatul secului, care marchează ultima zi în care creștinii consumă alimente „de dulce”, înainte de începerea perioadei de înfrânare.
Rânduiala lăsatului secului
În mod obișnuit, lăsatul secului pentru acest post este pe 31 iulie. Însă, dacă atunci când această dată cade într-o zi de miercuri sau vineri, zi în care deja sunt rânduite restricții alimentare, lăsatul secului se face pe 30 iulie, iar postul se prelungește cu o zi. Această adaptare liturgică subliniază respectul și seriozitatea cu care Biserica tratează posturile mari, încercând să păstreze atât semnificația sărbătorilor, cât și rigurozitatea rânduielilor.
În unele cazuri, dacă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului cade într-o zi de miercuri sau vineri, se face dezlegare la untdelemn, pește și vin, pentru a cinsti praznicul, fără a rupe însă ritmul duhovnicesc al postului.
Originea și uniformizarea postului
Potrivit teologului Ene Braniște, Postul Adormirii Maicii Domnului este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Originea sa poate fi identificată în secolul al V-lea, perioadă în care Postul Maicii Domnului a cunoscut o dezvoltare importantă, iar praznicul Adormirii a început să fie cinstit cu o mai mare solemnitate.
La început, nu exista o uniformitate în ceea ce privește data, durata sau rânduiala postului. În Antiohia se ținea o singură zi de post (6 august), în Constantinopol patru zile, iar la Ierusalim opt zile. În unele zone, creștinii posteau în august, alții în septembrie, iar unii chiar deloc, considerând că Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare a bucuriei, nu a tristeții.
Uniformizarea a venit abia în secolul al XII-lea, la Sinodul local din Constantinopol din anul 1166, condus de patriarhul Luca Crysoverghi. Acesta a stabilit ca postul să înceapă la 1 august și să dureze 14 sau 15 zile, până la praznicul Adormirii.
Postul Maicii Domnului, model de rugăciune și înfrânare
Această perioadă de post este una deosebit de importantă pentru viața duhovnicească a creștinilor, întrucât Maica Domnului este văzută ca model de rugăciune, smerenie și curăție. Sinaxarul de la Utrenia praznicului Adormirii arată cum Născătoarea de Dumnezeu s-a pregătit pentru mutarea sa prin post și rugăciune:
„S-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage (…). Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite”.
Această imagine simbolică subliniază puterea sfințeniei și curăției Maicii Domnului, care atrage cinstire nu doar din partea oamenilor, ci și a creației întregi.
Asprimea și rânduiala postului
Postul Adormirii Maicii Domnului este, potrivit Tipicului cel Mare, un post aspru. Lunea, miercurea și vinerea se practică ajunarea până la Ceasul al IX-lea (aproximativ ora 15:00), urmată de consumul de mâncare uscată. Marțea și joia se pot consuma legume fierte, dar fără ulei, iar sâmbăta și duminica se face dezlegare la untdelemn și vin. Peștele este permis doar la Praznicul Schimbării la Față.
Această rânduială nu este doar o formă de abținere trupească, ci un exercițiu de curățire a sufletului, o disciplină menită să trezească în om conștiința prezenței lui Dumnezeu.
Semnificația profundă a lăsatului secului
Lăsatul secului este o tradiție de origine veche, păstrată până astăzi în rândul credincioșilor. Este, în esență, o masă de rămas-bun de la alimentele „de dulce”, dar și un moment de reflecție asupra efortului ascetic care urmează.
Deși mulți cred că „sec” înseamnă „uscat” sau „fără grăsime”, liturgistul Badea Cireșanu propune o altă interpretare: „sec” derivă din „seculul” – adică veacul lumesc. Astfel, lăsatul secului nu înseamnă doar renunțarea la mâncare, ci părăsirea preocupărilor lumești și întoarcerea inimii către cele cerești.
Postul trupesc și postul sufletesc
Postul, ca exercițiu duhovnicesc, nu se limitează la abținerea de la anumite alimente. Sfântul Ioan Gură de Aur avertizează:
„Nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci. Nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti. Petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului”.
Adevăratul post este acela în care și sufletul se curățește: prin rugăciune, prin iertare, prin iubirea aproapelui. Altfel, postul devine un formalism lipsit de viață, iar lăsatul secului o simplă „petrecere” în care înlocuim sensul duhovnicesc cu desfătarea trupească.
Înțelesul profetic al postului, îndemn de la Isaia
Postul bineplăcut lui Dumnezeu, așa cum îl descrie prorocul Isaia, este unul care merge dincolo de stomac:
„ Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.” (Isaia 58, 6-8).
Așadar, în ziua lăsatului de sec, dar și în toată perioada postului, creștinul este chemat să îmbine postul trupesc cu fapta milosteniei, pentru ca efortul său să fie cu adevărat primit de Dumnezeu.
Să avem mare grijă la exagerări
Din păcate, există tendința ca ziua de lăsatul secului să fie percepută de unii doar ca o ocazie de ospăț, un prilej de a mânca și bea în exces „pentru că urmează postul”. Astfel de atitudini nu doar că sunt lipsite de cumpătare, dar răstoarnă sensul duhovnicesc al postului, transformându-l într-o simplă pauză de la desfătările trupești.
Sfântul Ioan Casian ne îndeamnă să urmăm calea de mijloc, calea discernământului, să privim către scopul real al postului: curățirea inimii și apropierea de Domnul nostru Iisus Hristos.
Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului este mai mult decât o simplă masă festivă
Este o poartă de intrare într-o perioadă sfântă, o chemare la pocăință, la smerenie și la întoarcerea către Dumnezeu.
Prin această zi, suntem invitați să ne pregătim trupul și sufletul pentru a urma calea Maicii Domnului, modelul absolut de curăție, ascultare și sfințenie. Să nu uităm că adevăratul post nu înseamnă doar abținerea de la mâncare, ci și lepădarea de păcate, iertarea aproapelui și milostenia.
În duh de rugăciune, cu ochii inimii îndreptați spre Dumnezeu, să începem acest post cu credință și cu nădejde, pășind pe urmele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care „a trecut de la viața pământească la viața cea cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit”.