Domnul Iisus Hristos, Cel Care a venit în lume „Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.” (I Ioan 3, 8), a adus omenirii lumina adevărului, libertatea din robia păcatului și posibilitatea mântuirii.
Cu toate acestea, omul contemporan, rătăcit între dorințe, frici și neputințe, Îl dă adesea la o parte pe Domnul Iisus Hristos, alegând în locul Lui soluții rapide, promisiuni mincinoase și puteri străine de Dumnezeu. Una dintre cele mai grave forme ale acestei rătăciri este apelarea la magie, sub toate formele ei, fie ea numită „albă” sau „neagră”.
Magia nu este altceva decât adorare a demonilor, o încercare de a obține ajutor, cunoaștere sau putere prin mijloace oculte, în afara și împotriva lui Dumnezeu. Nu este întâmplător faptul că în epoca noastră, prin mijloacele de informare în masă, se vorbește tot mai des despre vrăjitorie, astrologie, tarot, „vindecări energetice” sau alte practici similare. Toate acestea arată o criză profundă a credinței și o îndepărtare dramatică de viața Bisericii.
Învățătura Sfinților Părinți despre magie
Un glas limpede și categoric împotriva magiei este cel al Sfântului Nicodim Aghioritul. Într-o omilie intitulată Creștinii nu trebuie să folosească nici un fel de magie, el spune fără echivoc că diavolul nu poate deveni niciodată binefăcător al omului. „Mai ușor ar putea să înghețe focul și să ardă zăpada decât să vindece cu adevărat diavolul”, afirmă Sfântul Nicodim, subliniind că satana urăște binele și sănătatea omului, pentru că acestea vin de la Dumnezeu.
Așadar, a apela la magie, sub pretextul vindecării, al rezolvării problemelor sau al aflării viitorului, înseamnă a căuta ajutor la cel care dorește pierzarea sufletului omenesc. Dacă diavolul ar fi putut face binele, nu ar mai fi fost diavol, ci înger al Domnului.
Răspândirea alarmantă a practicilor oculte
În secolul nostru, numărul celor afectați direct sau indirect de magie este înspăimântător.
În Grecia, de pildă, există sute de mii de persoane care practică vrăjitoria, astrologia sau spiritismul ca „profesie”. Dar dincolo de statistici, întrebarea cutremurătoare rămâne: câți dintre cei care le calcă pragul se numesc pe sine creștini? Câți dintre ei aprind o lumânare la icoană, dar aleargă apoi la ghicitori și descântători?
Acești oameni, de multe ori lipsiți de o catehizare temeinică, cred că pot „dezlega” vrăji sau pot primi ajutor de la „tămăduitoare”. În realitate, ei aleargă la preoții satanei, cerând ajutor celui care nu poate și nu vrea să facă binele.
Magia „albă” și magia „neagră”, o falsă diferențiere
Se face adesea distincția între magia albă și magia neagră. Cea dintâi ar urmări scopuri „bune”, iar cea de-a doua ar fi distructivă. Din punct de vedere ortodox, această diferențiere este falsă și înșelătoare. Nu există diavoli albi și diavoli negri, ci doar îngeri căzuți, răi și potrivnici lui Dumnezeu. În același fel, nu există magie bună și magie rea, ci o singură lucrare demonică, indiferent de scopul aparent.
Chiar dacă în vechime termenul de „magi” desemna oameni învățați, cu timpul el a fost compromis de vrăjitori, șarlatani și înșelători. Astăzi, prin magie se înțelege folosirea forțelor oculte pentru a obține efecte supranaturale, uneori chiar invocând numele lui Dumnezeu, dar în afara voii Lui. Aceasta este o blasfemie și o lucrare drăcească, prin care omul se vinde diavolului, chiar dacă nu conștientizează pe deplin acest lucru.
Prețul pierzării sufletului
Merită oare să pierzi viața veșnică pentru un câștig trecător? Merită să te desparți de Dumnezeu pentru o relație, un salariu mai mare, o casă sau o mașină? Aceste întrebări nu sunt simple exagerări retorice, ci exprimă realitatea duhovnicească a alegerilor noastre. A cere ajutor de la diavol înseamnă a batjocori Jertfa Domnului Iisus Hristos și a spune, implicit: „Nu ne interesează viața veșnică, ci doar confortul de acum”.
Viața omului este scurtă și moartea este sigură. „VEȚI MURI! TOȚI! FĂRĂ DEOSEBIRE!”, spune fără menajamente adevărul crud. În fața morții, ce valoare vor mai avea tarotul, horoscopul sau descântecele? Numai Biserica, prin Sfânta Liturghie și rugăciunile ei, poate ajuta sufletul dincolo de mormânt. Dar aceste haruri sunt pierdute de cei care aleg conștient calea magiei.
Icoane, cruci și o înșelare rafinată
În vremurile din urmă, înșelarea devine tot mai subtilă. Multe vrăjitoare folosesc icoane, cruci, agheasmă sau mir, pentru a crea aparența unei legături cu credința creștină. Dar acest amestec nu este altceva decât o profanare a celor sfinte. Oricât de „creștine” ar părea aceste practici, ele rămân lucrări ale întunericului. A cere protecție diavolului folosind simboluri creștine este, cum s-a spus foarte bine, ca și cum ai cere hoțului să-ți păzească locuința.
Harismele sfinților și puterile paranormale
O altă confuzie gravă apare între harismele sfinților și așa-zisele puteri paranormale promovate de curentele neopăgâne. Deși unele manifestări pot părea asemănătoare, esența lor este total diferită. La sfinți, minunile apar doar pentru slava lui Dumnezeu și întărirea credinței. În cazul fenomenelor oculte, scopul este îndepărtarea omului de adevăr și atragerea lui într-o falsă spiritualitate.
Nu trebuie uitat că nu doar toiagul lui Moise s-a prefăcut în șarpe, ci și toiegele magilor egipteni. Puterea nu este, în sine, un criteriu al adevărului, ci sursa și scopul ei.
Un avertisment teologic actual
Marele teolog român Ioan Gh. Savin avertiza că acest amestec între magie și religie, între Dumnezeu și Lucifer, nu este altceva decât apostazie. Un creștinism care aleargă și la icoană, și la ghicitor, nu mai este creștinism, ci o formă mascată de păgânism.
Diavolul, asemenea unui cameleon, își schimbă mereu formele, adaptându-se vremurilor
Dar esența lui rămâne aceeași: dorința de a-l despărți pe om de Dumnezeu. Nu există magie albă și magie neagră, ci un singur fel de magie, profund rea și primejdioasă pentru suflet.
Biruința asupra răului nu se câștigă prin tehnici oculte, ci prin rămânerea în Biserică, prin Spovedanie, Împărtășanie, rugăciune și ascultarea poruncilor Evangheliei.
Numai Domnul nostru Iisus Hristos este Calea, Adevărul și Viața. Orice alt drum, oricât de atractiv ar părea, duce, mai devreme sau mai târziu, în întuneric.