În duhul Sfintei Tradiții ortodoxe, icoanele nu sunt simple reprezentări artistice, ci ferestre către Împărăția lui Dumnezeu, mărturii vii ale lucrării harului dumnezeiesc în istoria Bisericii.
Între aceste odoare sfinte, un loc aparte îl ocupă Icoana Maicii Domnului Paramythía, cunoscută și sub numele de Mângâietoarea, una dintre cele mai grăitoare și mișcătoare icoane din Sfântul Munte Athos, aflată la Mănăstirea Vatoped.
Rânduiala aghiorită și egumenia Maicii Domnului
În Sfântul Munte Athos există o rânduială cu profundă semnificație duhovnicească: cheile porții mănăstirii nu rămân niciodată în grija omului, ci sunt așezate la icoana Maicii Domnului. Această rânduială arată limpede credința monahilor aghioriți că adevărata Stareță și Ocrotitoare a mănăstirilor este însăși Născătoarea de Dumnezeu.
Poarta mănăstirilor athonite se deschide la răsăritul soarelui și se închide la apus. Seara, portarul predă cheile starețului, iar starețul le așază cu evlavie la icoana Maicii Domnului, încredințându-I paza obștii și a așezământului. Această rânduială nu este simbolică, ci trăită ca o realitate vie, așa cum avea să se arate în chip minunat în anul 1320.
Minunea din data de 21 ianuarie 1320
La data de 21 ianuarie 1320, unul dintre stareții Mănăstirii Vatoped, cunoscut în tradiție sub numele de Starețul Ghenadie, s-a apropiat de icoana Maicii Domnului pentru a lua cheile mănăstirii, după rânduială. În acel moment, s-a petrecut un fapt cutremurător și plin de har: Maica Domnului i-a vorbit, spunându-i limpede:
„Astăzi nu deschideți porțile mănăstirii, pentru că vor năvăli pirații!”.
În aceeași clipă, Dumnezeiescul Prunc, pe Care Maica Sa Îl ținea în brațe, a prins viață, întinzând mâna spre gura Maicii Domnului, ca și cum ar fi dorit să o oprească, și a spus:
„Nu, Maica Mea, nu-i înștiința pe călugări, căci li se cuvine această ispită, pentru că au căzut în nepurtare de grijă!”.
Însă Maica Domnului, cu îndrăzneala ei de Mamă și cu iubirea ei nemărginită pentru oameni, nu a făcut ascultare. A coborât mânuța Pruncului de la gura sa și a repetat pentru a doua și a treia oară avertizarea către stareț.
Mântuirea mănăstirii și întipărirea minunii în icoană
Înștiințați de stareț, monahii au alergat de îndată spre zidurile mănăstirii. De acolo au putut vedea limpede cum pirații încercuiseră așezământul și așteptau momentul deschiderii porților pentru a năvăli și a-l prăda. Prin intervenția minunată a Maicii Domnului, mănăstirea și obștea au fost izbăvite de o pieire sigură.
Ca o pecete veșnică a acestei minuni, în icoană au rămas întipărite expresiile unice ale chipului Maicii Domnului și ale Dumnezeiescului Prunc: mâna coborâtă a lui Hristos și privirea plină de blândețe, dar și de hotărâre, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. De atunci, icoana este cunoscută sub numele de Paramythía, adică Mângâietoarea.
Strămutarea icoanei și cinstirea ei neîntreruptă
După această intervenție minunată, icoana a fost strămutată din locul ei inițial și așezată în stânga bisericii mari (katholikonul) Mănăstirii Vatoped, într-un paraclis închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Aici, icoana este cinstită neîncetat de secole.
Frumoasa îmbrăcăminte de argint a icoanei a fost realizată la Mănăstirea Golia, pe cheltuiala unor boieri evlavioși din Moldova, mărturisind legătura adâncă dintre lumea ortodoxă românească și Sfântul Munte Athos.
De la săvârșirea minunii, candela din fața icoanei arde necontenit. În fiecare vineri se săvârșește Sfânta Liturghie în paraclisul Paramythíei, iar zilnic se cântă Paraclisul Maicii Domnului, ca o rugăciune neîncetată de mulțumire și cerere de ajutor.
O icoană care depășește arta omenească
Într-una dintre vizitele sale în România, Efrem, starețul Mănăstirii Vatoped, mărturisea un lucru deosebit de important: specialiști în pictură bizantină, arheologi și oameni de știință afirmă că expresia acestei icoane nu poate fi zugrăvită întocmai de mâna omului.
Există o aparentă contradicție: asprimea și gravitatea chipului lui Hristos, pe de o parte, și dulceața, blândețea și mângâierea care izvorăsc din chipul Maicii Domnului, pe de altă parte. Această tensiune duhovnicească este, de fapt, o teologie în imagini: dreptatea dumnezeiască unită cu mila și mijlocirea Maicii Sale.
Pelerinii care ajung la Vatoped mărturisesc că simpla privire a icoanei aduce pace, liniște și mângâiere sufletului, confirmând numele ei de Mângâietoarea.
Cinstirea icoanei în România
Și în România, evlavia față de această icoană este vie. La Mănăstirea Lupșa, se află o copie a icoanei Maicii Domnului Paramythía, în mărime naturală, care este cinstită de credincioși și monahi, ca izvor de mângâiere și ajutor în necazuri.
O ofrandă modernă: medalia olimpică
Un fapt mai puțin cunoscut, dar grăitor pentru continuitatea credinței, a avut loc în primăvara anului 2013. După ce a câștigat medalia de bronz la Olimpiada de la Londra, judokanul grec Ilías Iliádis a vizitat Mănăstirea Vatoped. Întâlnindu-se cu starețul Efrem, acesta a ales să doneze medalia câștigată, pentru a fi așezată între podoabele afierosite Maicii Domnului Paramythía, ca semn de recunoștință și smerenie.
Sub acoperământul Maicii Domnului: sensul duhovnicesc al icoanei Paramythía
Icoana Maicii Domnului Paramythía nu este doar o amintire a unei minuni din secolul al XIV-lea, ci o chemare vie la pocăință, trezvie și încredere în ocrotirea Maicii Domnului. Ea ne arată îndrăzneala Preasfintei Fecioare înaintea Fiului său, dar și responsabilitatea omului de a nu cădea în nepurtare de grijă duhovnicească.
Într-o lume tulburată de primejdii văzute și nevăzute, Maica Domnului rămâne Mângâietoarea celor întristați, Ocrotitoarea celor încercați și Stareța nevăzută a celor ce își pun nădejdea în ajutorul ei. Privind icoana Paramythía, credinciosul învață că mila biruie judecata și că rugăciunea sinceră nu rămâne niciodată fără răspuns.