În istoria Bisericii Ortodoxe, icoanele Maicii Domnului au fost întotdeauna semne ale iubirii și milostivirii dumnezeiești. Ele au fost descoperite în chip minunat, au fost izvor de vindecare, de întărire a credinței și de luminare sufletească pentru nenumărați credincioși.
Una dintre aceste icoane, mai puțin cunoscută, dar deosebit de prețuită în spațiul rus, este Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Cosma de Yakhrom”, prăznuită la data de 14 octombrie, zi în care credincioșii aduc mulțumire pentru lucrarea minunată a Născătoarei de Dumnezeu în viața tânărului Cosma, cel ce avea să devină mai târziu sfânt cuvios și făcător de minuni.
Descoperirea minunată a icoanei
Minunea s-a petrecut nu departe de vechiul oraș Vladimir, într-o zonă liniștită și plină de frumusețe naturală, pe malul râului Yakhrom, într-un loc udat de un izvor limpede. Acolo, doi călători: un boier bolnav și tânărul său ucenic, Cosma, au poposit pentru a se odihni în timpul unei călătorii. Boierul, istovit și suferind, s-a așezat la umbra unui copac și a adormit, în timp ce Cosma stătea la rugăciune, cu inima curată și smerită.
Deodată, tânărul a văzut o lumină orbitoare coborând dinspre copacul de lângă el, o lumină atât de puternică încât părea a veni dintr-o altă lume. În acea strălucire cerească a auzit o voce tainică care i-a spus:
„Îngrijește-te să înțelegi cuvintele Vieții. Trăiește o viață plăcută lui Dumnezeu și caută bucuria celor neprihăniți, ca apoi să te bucuri de binecuvântările veșnice.”
Uimit și plin de frică sfântă, Cosma a privit în direcția luminii și a văzut o icoană a Maicii Domnului strălucind între ramurile copacului. Cu inimă tremurătoare și evlavioasă, el s-a apropiat, a luat icoana și, simțind îndemnul lăuntric al Duhului, a așezat-o pe trupul stăpânului său, care zăcea bolnav. În clipa aceea, s-a petrecut o minune: boierul s-a trezit vindecat, sănătos și plin de recunoștință față de Dumnezeu și față de Preasfânta Sa Maică.
Această vindecare miraculoasă a fost începutul unei noi vieți pentru tânărul Cosma, care a înțeles că Maica Domnului îl cheamă la o viață de slujire, rugăciune și curăție.
De la ucenicie la viața monahală
După încheierea uceniciei, Cosma a plecat la Lavra Peșterilor din Kiev, unul dintre cele mai vechi și sfinte locuri ale Ortodoxiei ruse, unde a cerut să fie primit ca frate în obște. Acolo, el a fost tuns în monahism, primind numele de Cuviosul Cosma, și a început o viață de nevoință aspră, plină de rugăciune, post și smerenie.
Călugării cu experiență erau uimiți de râvna și curăția inimii tânărului monah. Deși trăia în tăcere și ascultare, Duhul Sfânt îl învăța tainele vieții duhovnicești. În chilie, adesea petrecea nopțile în rugăciune, cu lacrimi de pocăință, aducând mulțumire pentru binefacerile Maicii Domnului care îl chemase de tânăr.
După mulți ani de viețuire în Lavra, un înger al Domnului i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se întoarcă în locul unde descoperise icoana Născătoarei de Dumnezeu. „Acolo, spunea îngerul, vei afla binecuvântarea ta și vei ridica un locaș al Preacuratei.”
Întemeierea Mănăstirii Yakhrom
Ascultător poruncii cerești, Cuviosul Cosma a părăsit Lavra și a pornit spre locul arătat. Când a ajuns din nou pe malul râului Yakhrom, acolo unde cu ani în urmă se petrecuse minunea, pământul s-a umplut iarăși de o lumină cerească, asemenea celei din tinerețe. Înțelegând că Maica Domnului îi binecuvânta lucrarea, el s-a rugat îndelung, cerându-i ajutorul pentru a ridica un loc de rugăciune.
Cu timpul, în acel loc sfânt, Cuviosul Cosma a întemeiat o mănăstire cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, așezând icoana făcătoare de minuni în biserica principală. Această mănăstire a devenit curând un centru de evlavie și de vindecare sufletească și trupească, mulți bolnavi și necăjiți venind să se închine Maicii Domnului și să ceară ajutorul ei.
Minunile icoanei
Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Cosma de Yakhrom” a fost de la început izvor de tămăduiri. Cei care se rugau cu credință în fața ei primeau alinare în suferințe, vindecare de boli și mângâiere în necazuri. Se povestește că în vreme de secetă, locuitorii din satele învecinate se adunau la mănăstire și făceau procesiuni cu icoana, iar ploile binecuvântate veneau curând peste pământurile lor.
De asemenea, icoana a fost de ajutor celor aflați în primejdii și războaie, aducând pace acolo unde domnea frica și tulburarea. Faptele acestea au făcut ca icoana Maicii Domnului de la Yakhrom să fie cinstită nu doar în mănăstirea întemeiată de Sfântul Cosma, ci și în multe alte locuri din Rusia, unde au fost făcute copii ale ei, purtate în procesiuni și așezate în biserici.
Trecerea la Domnul a Sfântului Cosma
Cuviosul Cosma a petrecut restul vieții sale în rugăciune și în lucrarea de întărire a obștii monahale. Era cunoscut pentru blândețea, înțelepciunea și puterea rugăciunii sale. În fiecare zi se închina în fața icoanei Maicii Domnului, aducând mulțumire pentru toate binefacerile primite.
La bătrânețe, simțind apropierea sfârșitului, și-a chemat frații și i-a îndemnat să păstreze credința curată și dragostea către Maica Domnului. A trecut la Domnul în pace, pe 18 februarie 1492, zi în care Biserica îl prăznuiește ca Sfântul Cuvios Cosma de Yakhrom, cel luminat de Maica Domnului.
Moștenirea duhovnicească
Icoana „a Sfântului Cosma de Yakhrom” rămâne până astăzi un simbol al luminii dumnezeiești care se arată celor curați cu inima. Prin descoperirea ei, Dumnezeu a arătat că binecuvântările Sale nu încetează, ci se revarsă mereu prin rugăciunile Maicii Domnului, care nu încetează a mijloci pentru oameni.
În cinstirea acestei icoane, Biserica Ortodoxă prăznuiește anual, la 14 octombrie, ziua descoperirii ei. În aceeași zi, credincioșii se adună în rugăciune, cerându-i Născătoarei de Dumnezeu să le lumineze sufletele și să le vindece rănile trupului și ale inimii, așa cum odinioară l-a vindecat pe bolnavul stăpân al tânărului Cosma.
Învățătură duhovnicească
Povestea acestei icoane ne amintește că Maica Domnului se arată celor smeriți și că minunile se petrec acolo unde există credință, ascultare și curăție. Tânărul Cosma nu a fost un învățat, nici un om puternic, ci un ucenic simplu, dar cu suflet curat. Dumnezeu i-a vorbit prin semne, pentru că el avea urechi de auzit și inimă de primit.
La fel ca în viața Cuviosului Cosma, și în viața fiecărui creștin, Maica Domnului poate fi o călăuză și o vindecătoare. Ea ne cheamă la o viață plăcută lui Dumnezeu, la curăție, la rugăciune și la iubire față de aproapele. Cuvintele rostite atunci, în lumina cerească de la Yakhrom, răsună și astăzi pentru fiecare dintre noi:
„Îngrijește-te să înțelegi cuvintele Vieții. Trăiește o viață plăcută lui Dumnezeu și caută bucuria celor neprihăniți.”
Lumina milostivirii Maicii Domnului, izvor de pace și tămăduire
Prin această chemare, Maica Domnului ne îndeamnă să părăsim întunericul păcatului și să ne umplem sufletele de lumina lui Hristos.
Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Cosma de Yakhrom” este o mărturie vie a dragostei dumnezeiești care se revarsă prin Născătoarea de Dumnezeu asupra celor ce cred. Ea ne amintește că Maica Domnului nu încetează să lucreze în lume, aducând lumină, pace și tămăduire.
Cinstind această icoană, ne unim rugăciunile cu ale Sfântului Cosma și ale tuturor sfinților care au primit în viața lor harul milostivirii cerești. Să ne rugăm, așadar, zicând: