Dreptul Gamaliel este una dintre cele mai luminoase figuri din paginile Noului Testament, un personaj care, deși la început se regăsea în rândul autorităților iudaice potrivnice propovăduirii Evangheliei, a reușit să se ridice deasupra prejudecăților și intereselor vremii, dovedind o înțelepciune profundă și un discernământ autentic. Pomenit în Faptele Apostolilor, acest învățător al Legii, fariseu respectat și membru al Sinedriului, a fost cel care a intervenit într-un moment de maximă tensiune pentru a-i salva pe Sfinții Apostoli de la o condamnare care ar fi putut să-i coste viața.
Contextul istoric: prigoana împotriva apostolilor
După Înălțarea Domnului, apostolii, plini de Duhul Sfânt, au început să propovăduiască învățătura creștină cu putere și curaj. Vindecau bolnavi, alungau demoni, vorbeau poporului în numele Domnului Iisus Hristos, în Templu și pe ulițele Ierusalimului. Această lucrare cutremura însă autoritățile religioase iudaice, în special pe saduchei, care refuzau cu încăpățânare orice idee despre Înviere sau Mesia. Astfel, apostolii au fost arestați și aruncați în temniță: ,,Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au băgat în temniţa obştească.”(Fapte 5, 18).
Însă un înger al Domnului i-a eliberat în chip minunat, poruncindu-le să continue predicarea în Templu. Înfricoșați și înfuriați, membrii Sinedriului i-au readus în fața lor, cerându-le din nou să înceteze cu propovăduirea. Atunci, Petru, în numele tuturor, a rostit cuvintele care vor străbate veacurile: „Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. ”(Fapte 5, 29).
Intervenția providențială a lui Gamaliel
În acel moment critic, când s-ar fi putut lua decizia de a-i ucide pe apostoli, se ridică Gamaliel, un învățător al Legii, respectat de tot poporul. El cere să fie scoși apostolii afară și se adresează înțelepților din Sinedriu cu o pledoarie care va rămâne emblematică pentru discernământul duhovnicesc:„Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu. ” (Fapte 5, 38-39).
Această intervenție a avut darul de a calma spiritele și de a opri vărsarea de sânge. Apostolii au fost totuși bătuți și li s-a poruncit să nu mai predice în numele Domnului Iisus Hristos, dar au fost lăsați în viață și eliberați.
Gamaliel, un om al adevărului
De ce este atât de importantă această atitudine? În primul rând, pentru că Gamaliel, deși era parte a elitei religioase iudaice și ar fi avut toate motivele să sprijine condamnarea apostolilor, alege să asculte rațiunea și vocea conștiinței. El aduce în discuție două cazuri din trecut: Teudas și Iuda Galileanul, ale unor pretinși mesia care au stârnit mișcări religioase dar au pierit, iar urmele lor s-au stins. Gamaliel subliniază că, dacă apostolii ar fi asemenea acelora, învățătura lor se va stinge de la sine. Însă, dacă sunt de la Dumnezeu, împotrivirea față de ei ar fi o luptă împotriva lui Dumnezeu însuși.
Această înțelepciune arată o profundă temere de Dumnezeu și o smerenie autentică: nu se consideră pe sine atotștiutor, ci admite că lucrarea divină poate apărea acolo unde oamenii nu o așteaptă. Iar acest spirit al deschiderii către adevăr și discernământ ar trebui să rămână un model pentru orice autoritate: religioasă, politică sau socială.
Gamaliel, creștin în ascuns
Tradiția Bisericii ne oferă informații prețioase despre Gamaliel, dincolo de rolul său din Faptele Apostolilor. Se spune că, mișcat de mucenicia Sfântului Arhidiacon Ștefan, la al cărui martiriu ar fi asistat, el a început să creadă în Domnul Iisus Hristos. Potrivit unor surse, a fost botezat de Sfântul Apostol Pavel, ucenicul său de odinioară, iar după alte mărturii, de către Sfinții Apostoli Petru și Ioan.
Pentru a-și păstra influența și a putea proteja cât mai mult pe creștini, Gamaliel ar fi rămas creștin în ascuns, preferând să lucreze tainic în slujba adevărului. Împreună cu fiul său, a fost îngropat în același loc cu Sfântul Ștefan, iar mormintele lor au fost descoperite, potrivit Tradiției, în secolul al V-lea, prin revelație dumnezeiască.
Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Drept Gamaliel în ziua de 2 august, alături de Sfântul Ștefan, Nicodim și fiul său, Aviv.
Gamaliel, model de echilibru într-o lume polarizată
Cuvintele Dreptului Gamaliel sunt mai actuale ca niciodată. Trăim vremuri în care libertatea de exprimare și mărturisirea credinței creștine sunt tot mai des atacate, sub pretextul toleranței și al „corectitudinii politice”. În loc să domnească un spirit de dialog și respect, se impune, cu forța sau cu manipularea, o ideologie care vrea să transforme păcatul în normă.
Biserica și credincioșii sunt acuzați că deranjează, că „încalcă drepturi” prin simpla lor prezență și mărturie. Asemenea apostolilor, ni se cere să tăcem, să nu mai vorbim „în numele lui Iisus”. Iar dacă refuzăm, suntem etichetați, marginalizați, batjocoriți.
Dar, asemenea apostolilor, și noi spunem astăzi cu tărie: „Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. ”(Fapte 5, 29). Și sperăm ca în mijlocul celor care ne judecă sau ne acuză, să se mai găsească, măcar din când în când, câte un Gamaliel. Un om care nu se lasă orbit de ură, ideologie sau interes, ci care se teme de Dumnezeu și are curajul de a spune: „Să nu vă pomeniți luptând împotriva lui Dumnezeu”.
O mărturie vie
Exemplul lui Gamaliel este, de asemenea, o dovadă că harul lui Dumnezeu poate pătrunde în cele mai neașteptate inimi. Iată un om crescut în Legea lui Moise, un fariseu riguros, mentor al lui Saul din Tars, care, totuși, atunci când a auzit adevărul, nu l-a respins. Nu s-a închis în dogme, ci a căutat să înțeleagă planul lui Dumnezeu. Și, când a fost convins, a ales să-L urmeze pe Domnul Iisus Hristos, chiar dacă asta l-a costat poziția și reputația.
Această convertire tainică, dar profundă, ne arată că în orice epocă și în orice loc, Duhul lui Dumnezeu poate lucra în tăcere, cu putere. De aceea, Biserica îl cinstește pe Dreptul Gamaliel nu doar pentru fapta sa de atunci, ci pentru credința și înțelepciunea lui de mai târziu. Este un model de cum trebuie să fie omul aflat în frunte: dreaptă judecată, teamă de Dumnezeu și dragoste pentru adevăr.
Vocea Dreptului Gamaliel răsună cu putere: „Dacă acest lucru este de la Dumnezeu, nu-l veți putea nimici”
Este o chemare la prudență, la discernământ și la respectarea lucrării lui Dumnezeu chiar și atunci când nu o înțelegem deplin.
Să ne rugăm Dreptului Gamaliel să ne învețe echilibrul, curajul și înțelepciunea lui. Iar atunci când suntem chemați să alegem între voia oamenilor și voia lui Dumnezeu, să nu uităm cuvintele sfinților apostoli: „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”. Amin.