O echipă de cercetători din Statele Unite a făcut o descoperire care ar putea schimba modul în care este tratată boala Alzheimer. O proteină prezentă în mod normal în creier, cunoscută sub numele de Arc, pare să joace un rol-cheie în răspândirea bolii, transportând proteinele toxice Tau din neuronii afectați către cei sănătoși.
Rezultatele studiului, publicate în prestigioasa revistă Cell, deschid perspectiva unor terapii care nu ar elimina complet proteina Tau, ci ar împiedica răspândirea acesteia către alte celule nervoase, încetinind astfel evoluția bolii.
Cum se răspândește boala Alzheimer
Boala Alzheimer este caracterizată de acumularea proteinei Tau în interiorul neuronilor. În timp, aceasta formează aglomerări toxice care blochează funcționarea normală a celulelor nervoase și duc, în cele din urmă, la moartea lor.
Până acum, oamenii de știință au încercat să înțeleagă modul în care această proteină ajunge dintr-o zonă a creierului în alta, accelerând degradarea memoriei și a funcțiilor cognitive.
Noul studiu sugerează că proteina Arc, esențială în mod normal pentru comunicarea dintre neuroni, este „folosită” de Tau pentru a se deplasa către celulele sănătoase.
Proteina Arc, „vehiculul” neașteptat al proteinei Tau
Cercetătorii au comparat șoareci modificați genetic pentru a dezvolta simptome asemănătoare bolii Alzheimer cu alți șoareci care nu produceau proteina Arc.
Experimentele au arătat că Arc se ambalează în mod natural în mici vezicule extracelulare, structuri microscopice care transportă mesaje între neuroni.
Proteina Tau profită de acest sistem de comunicare și se atașează acestor vezicule, reușind astfel să ajungă din neuronii bolnavi în cei sănătoși, unde declanșează formarea unor noi acumulări toxice.
„Sunt entuziasmat de faptul că am identificat o nouă modalitate prin care am putea opri progresia bolii Alzheimer”, a declarat Jason Shepherd, profesor de neurobiologie la University of Utah Health și autor principal al studiului.
Ce s-a întâmplat când cercetătorii au eliminat proteina Arc
Rezultatele au fost spectaculoase.
Atunci când proteina Arc a fost eliminată, veziculele extracelulare au conținut foarte puțină proteină Tau, iar transmiterea acesteia între neuroni a fost redusă aproape complet.
„Când am eliminat Arc, transferul proteinei Tau a fost redus foarte, foarte mult. Aproape că a dispărut”, a explicat Mitali Tyagi, primul autor al studiului.
Acest lucru sugerează că blocarea transportului dintre neuroni ar putea încetini extinderea bolii în creier.
Arc are însă și un rol protector
Cercetătorii au descoperit însă că situația este mai complicată decât părea inițial.
Proteina Arc nu este doar un „transportator” al Tau, ci ajută și neuronii afectați să elimine excesul de proteină toxică, prelungindu-le supraviețuirea.
În lipsa Arc, proteina Tau rămâne blocată în interiorul neuronilor deja bolnavi și se acumulează rapid, ceea ce determină moartea mai rapidă a acestor celule.
Din acest motiv, oamenii de știință consideră că soluția optimă nu ar fi blocarea completă a proteinei Arc, ci împiedicarea veziculelor care conțin Tau să pătrundă în neuronii sănătoși.
Descoperirea ar putea deschide drumul unor tratamente noi
Cercetătorii au identificat vezicule care conțin atât Arc, cât și Tau și în probe de țesut cerebral uman, ceea ce sugerează că același mecanism ar putea exista și la oameni.
Totuși, autorii subliniază că este nevoie de mult mai multe cercetări înainte ca această descoperire să poată fi transformată într-un tratament.
„Cea mai mare parte a muncii noastre a fost realizată pe șoareci, nu pe oameni. Avem indicii că același mecanism ar putea exista și la pacienți, dar încă nu știm cu certitudine. Suntem încă departe de dezvoltarea unui tratament”, a precizat Jason Shepherd.
O nouă direcție în lupta împotriva bolii Alzheimer
Specialiștii cred că o viitoare terapie ar putea intercepta veziculele care transportă proteina Tau imediat după ce acestea părăsesc neuronii afectați și înainte să ajungă la cei sănătoși.
O astfel de strategie nu ar putea repara distrugerile deja produse în creier, însă ar putea încetini răspândirea bolii și ar limita deteriorarea funcțiilor cognitive la persoanele aflate în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer.
Descoperirea reprezintă una dintre cele mai promițătoare direcții de cercetare din ultimii ani și oferă speranța că viitoarele tratamente vor putea încetini evoluția uneia dintre cele mai răspândite forme de demență din lume.