În istoria Bisericii Ortodoxe, cinstirea Maicii Domnului a fost dintotdeauna legată de minuni, lacrimi de pocăință și dovezi vii ale dragostei cerești revărsate asupra oamenilor.
Printre icoanele făcătoare de minuni ale Născătoarei de Dumnezeu, una dintre cele mai venerate este Icoana Maicii Domnului din Philermos, prăznuită în fiecare an la 20 octombrie.
Originea și denumirea icoanei
Icoana Maicii Domnului din Philermos și-a primit numele de la Muntele Philermos (gr. Φιλέρημος), aflat pe insula Rodos. Potrivit tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu redat în această icoană ar reprezenta chipul real al Maicii Domnului, pictat cu multă evlavie și har dumnezeiesc. Se spune că icoana a fost zugrăvită de însuși Sfântul Evanghelist Luca, cel care, potrivit mărturiilor bisericești, a fost primul care a pictat chipul Maicii Domnului încă din timpul vieții Ei pământești.
După tradiție, icoana a fost păstrată la început în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Constantinopol, unde a fost cinstită cu mare evlavie. Din pricina persecuției iconoclaste, în jurul anului 1000, icoana a fost mutată în insula Rodos, pentru a fi ferită de distrugere. Acolo, în tăcerea și frumusețea Muntelui Philermos, avea să-și continue lucrarea tainică de mângâiere și ajutorare a celor care o priveau cu inimă smerită și rugătoare.
Cinstirea icoanei de către cavalerii Ordinului Sfântului Ioan
În secolul al XIV-lea, insula Rodos a fost ocupată de cavalerii Ordinului Sfântului Ioan, cunoscuți și sub numele de „Ospitalieri”. Într-o capelă de pe Muntele Philermos, aceștia au descoperit icoana Maicii Domnului, pe care au început să o cinstească drept ocrotitoare a Ordinului. În anul 1306, cavalerii au ridicat o basilică la poalele muntelui, așezând în ea icoana Născătoarei de Dumnezeu. Din acel moment, Maica Domnului din Philermos a devenit nu doar apărătoarea Rodosului, ci și simbolul credinței și al speranței celor care se închinau în fața Ei.
Asediul lui Suleiman Magnificul și mutarea icoanei în Malta
În anul 1522, insula Rodos a fost asediată de sultanul Suleiman Magnificul, iar cavalerii au fost nevoiți să se retragă. Cu mare grijă și evlavie, aceștia au luat cu ei icoana Maicii Domnului, pe care au dus-o în Malta, unde au așezat-o în Biserica „Sfântul Lorenzo”. În anul 1532, un incendiu puternic a mistuit biserica, dar icoana, în chip minunat, a rămas nevătămată, semn vădit al ocrotirii dumnezeiești.
Mai târziu, icoana a fost așezată în capela Mănăstirii „Saint Giovanni a la Valette”, unde a fost împodobită cu mari daruri de preț: îmbrăcăminți de argint și pietre scumpe, semn al cinstirii deosebite de care se bucura. Era păstrată în spatele unui geam de cristal, iar oamenii veneau din toate colțurile lumii pentru a se închina în fața acestei icoane, considerată făcătoare de minuni atât de ortodocși, cât și de romano-catolici.
Păstrarea icoanei în Rusia
În anul 1798, după cucerirea Maltei de către Napoleon Bonaparte, cavalerii au fost izgoniți, dar li s-a permis să ia cu ei icoana Maicii Domnului, alături de alte odoare sfinte. Un an mai târziu, la 12 octombrie 1799, țarul Pavel I al Rusiei a fost numit Mare Maestru al Ordinului. El a primit spre păstrare icoana Maicii Domnului din Philermos, mâna Sfântului Ioan Botezătorul și o părticică din lemnul Sfintei Cruci, toate fiind așezate cu mare cinste la Sankt Petersburg, în Palatul de Iarnă.
După moartea țarului Pavel, în anul 1801, icoana a rămas în posesia familiei imperiale ruse. Cinstirea Maicii Domnului din Philermos s-a răspândit atunci în întreaga Rusie, devenind un simbol al unității creștine și al speranței în vremuri tulburi.
Călătoria icoanei prin Europa
După mai bine de un secol, văduva țarului Alexandru al III-lea, împărăteasa Maria Feodorova, s-a întors în țara sa natală, Danemarca, luând cu sine și icoana din Philermos. Înainte de a trece la cele veșnice, împărăteasa a încredințat icoana fiicelor sale, Xenia Alexandrovna și Olga Alexandrovna, care, din dragoste pentru tradiția ortodoxă, au oferit icoana arhiepiscopului în exil Antonie.
De aici, icoana a fost dusă în Berlin, apoi în Belgrad, iar în anul 1932 a fost încredințată regelui Alexandru I al Iugoslaviei. Acesta a așezat-o în capela palatului regal din Dedinje, unde a fost păstrată până în anul 1941. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, datorită pericolului iminent al invaziei naziste, icoana a fost, potrivit mărturiilor, trimisă la Mănăstirea Ostrog din Muntenegru, loc de adăpost pentru numeroase odoare sfinte.
Redescoperirea icoanei
Multă vreme, după sfârșitul războiului, icoana Maicii Domnului din Philermos a fost considerată pierdută. Mulți creștini au plâns dispariția ei, crezând că a fost distrusă. Dar, în chip minunat, în anul 1996, icoana a fost redescoperită la Mănăstirea Ostrog, unul dintre cele mai sfinte locuri din Balcani, unde credincioșii vin neîncetat să se roage.
Astăzi, icoana originală se păstrează în Muzeul Național „Cetinje” din Muntenegru, într-o încăpere special amenajată, alături de alte două mari odoare: mâna Sfântului Ioan Botezătorul și părticica din Sfânta Cruce. Chiar dacă nu se mai află într-un altar, icoana continuă să fie izvor de lumină și evlavie, iar numeroși credincioși vin să se închine cu lacrimi la chipul binecuvântat al Maicii Domnului.
Semnificația duhovnicească a icoanei
Icoana Maicii Domnului din Philermos nu este doar un vestigiu istoric, ci o mărturie vie a prezenței Maicii Domnului în istoria omenirii. De-a lungul veacurilor, ea a fost martoră a războaielor, a prigoanelor, a prăbușirii imperiilor și a renașterii credinței. Faptul că icoana a fost mereu salvată, indiferent de încercările prin care a trecut, arată că Maica Domnului nu părăsește niciodată pe cei care o cheamă cu dragoste.
Mulți specialiști consideră că icoana ar fi făcut parte dintr-o compoziție iconografică mai amplă, precum scena „Deisis”, în care Hristos este înfățișat pe tron, iar de o parte și de alta se află Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul, mijlocind pentru lume. Această ipoteză întărește și mai mult sensul teologic al icoanei din Philermos – mijlocirea Maicii Domnului pentru mântuirea omenirii.
Moștenirea spirituală
Astăzi, cinstirea Maicii Domnului din Philermos continuă să fie vie în întreaga lume ortodoxă. În multe biserici și mănăstiri se săvârșesc slujbe de mulțumire și acatistul icoanei, iar credincioșii simt, prin rugăciune, ajutorul și mângâierea ei. Această icoană rămâne un simbol al biruinței credinței asupra istoriei, al luminii care nu se stinge, chiar și atunci când întunericul pare să cuprindă lumea.
Maica Domnului din Philermos este, așadar, icoana care unește popoare, confesiuni și inimi în rugăciune și nădejde. În fața chipului Ei, lumea întreagă se învață smerenia, pacea și ascultarea de Dumnezeu.