În istoria Bisericii Ortodoxe, icoanele Maicii Domnului ocupă un loc deosebit, fiind nu doar expresii artistice ale evlaviei, ci și canale tainice ale harului dumnezeiesc. Dintre toate icoanele Născătoarei de Dumnezeu, Icoana Maicii Domnului din Lida se remarcă prin originea sa minunată și prin impactul profund pe care l-a avut de-a lungul veacurilor în rândul credincioșilor. Această icoană este prăznuită pe 12 martie și 26 iunie și poartă cu sine o istorie impresionantă, care împletește evlavia apostolică, intervenția divină și lupta Bisericii cu ereziile.
Originea icoanei, lucrare nefăcută de mână omenească
Potrivit tradiției bisericești, în anul 35 d.Hr., Sfinții Apostoli Petru și Ioan propovăduiau Evanghelia în cetatea Lida, aflată în apropierea Ierusalimului (astăzi Lod, în Israel). În acea perioadă de pace pentru creștini, care a urmat după moartea împăratului Tiberiu și a încetării persecuțiilor, Sfinții Apostoli au zidit o biserică închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dorind ca această lucrare să fie binecuvântată în chip desăvârșit, ei s-au dus la Ierusalim și au rugat-o pe Maica Domnului să vină la sfințirea bisericii.
Preasfânta Fecioară le-a răspuns: „Mergeți acolo, bucurați-vă și eu voi fi cu voi!”, o promisiune care avea să se împlinească într-un mod cu totul minunat. Întorși la Lida, Sfinții Apostoli au găsit zugrăvit pe un stâlp al bisericii chipul Maicii Domnului, o icoană nefăcută de mână omenească, înfățișând cu o fidelitate uluitoare trăsăturile ei și veșmintele cinstite. Această apariție a fost înțeleasă ca o prezență reală și vie a Născătoarei de Dumnezeu în acel loc. Mai târziu, Maica Domnului a venit și ea personal la biserică, s-a bucurat văzând mulțimea credincioșilor și a binecuvântat icoana, dăruindu-i harul facerii de minuni.
Puterea icoanei și minunile care au urmat
Această icoană făcătoare de minuni a devenit în scurt timp cunoscută în tot ținutul, atrăgând nenumărați credincioși care se închinau cu evlavie. Vindecările, alinarea suferințelor și întărirea duhovnicească primită în fața acestei icoane au întărit credința poporului și au adus multe suflete la Iisus Hristos.
Însă, nu peste mult timp, Biserica avea să fie încercată din nou. În timpul împăratului Iulian Apostatul (361–363), un prigonitor înverșunat al creștinismului, s-a dorit distrugerea icoanei din Lida. Împăratul a trimis meșteri iscusiți pentru a șterge chipul Maicii Domnului de pe stâlp. Însă, în chip minunat, cu cât se cioplea icoana, cu atât culorile ei pătrundeau mai adânc în piatră, făcând-o și mai strălucitoare. Minunea aceasta a spulberat planurile păgâne și a sporit evlavia credincioșilor.
Călătoria icoanei spre Constantinopol și Roma
Un moment important în istoria cinstirii icoanei a fost în secolul al VIII-lea, când Sfântul Gherman, viitorul patriarh al Constantinopolului, a trecut prin Lida în drum spre Locurile Sfinte. Văzând icoana și minunile care se săvârșeau prin ea, a poruncit unui zugrav să realizeze o copie cât mai fidelă. Această icoană a fost adusă mai apoi la Constantinopol și a fost păstrată cu mare evlavie de patriarhul Gherman, devenind un izvor de binecuvântare pentru întreaga cetate imperială.
Când erezia iconoclastă a început să se răspândească sub împăratul Leon al III-lea Isaurul, Sfântul Gherman a fost izgonit din scaunul patriarhal, iar icoanele au fost prigonite cu furie. Pentru a salva icoana Maicii Domnului din Lida, Sfântul Gherman a trimis-o în secret la Roma, Papei Grigorie al III-lea. Acolo, în Basilica „Sfântul Petru”, icoana a fost păstrată cu evlavie vreme de 106 ani, fiind cinstită cu numele de „Romanca” sau „Romana”.
Răspândirea cinstirii și influența în lumea ortodoxă
De-a lungul veacurilor, cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Lida s-a extins în multe țări ortodoxe. În Rusia, icoana este pomenită în cântările slujbei icoanei Maicii Domnului din Kazan (22 octombrie), semn al influenței sale spirituale asupra evlaviei populare.
În România, la Mănăstirea Piatra Neamț, o icoană a Maicii Domnului, cunoscută sub numele de „Lidianca” sau „Romanca”, este prăznuită pe 26 iunie și este considerată o copie a celei originale din Lida. Prezența acestei icoane la Piatra Neamț a devenit o binecuvântare pentru monahi și credincioși deopotrivă, locul devenind un centru de pelerinaj și rugăciune.
Mărturii istorice despre existența icoanei
Printre cele mai vechi surse scrise care vorbesc despre această icoană minunată se numără o lucrare atribuită Sfântului Andrei Criteanul (726), o scrisoare a trei patriarhi ai Răsăritului adresată împăratului iconoclast Teofil în anul 839, precum și o lucrare a monahului Gheorghe Călugărul din anul 886. Aceste surse atestă autenticitatea tradiției și confirmă rolul important pe care icoana din Lida l-a avut în viața duhovnicească a creștinilor ortodocși din Răsărit.
Semnificația duhovnicească a icoanei
Icoana Maicii Domnului din Lida este o mărturie grăitoare a faptului că Maica Domnului nu a fost doar martoră a începuturilor Bisericii, ci a rămas prezentă și lucrătoare în mijlocul credincioșilor, veghetoare și ocrotitoare. Această icoană nefăcută de mână omenească, ca și alte icoane precum cea a Mântuitorului „nefăcută de mână” din Edessa, subliniază adevărul că Dumnezeu lucrează direct în istorie, pentru mântuirea oamenilor.
Puterea harului ce izvorăște din această icoană nu vine din materia ei, ci din legătura ei cu realitatea duhovnicească a Maicii Domnului, cea care „mai cinstită decât heruvimii” și „mai slăvită fără de asemănare decât serafimii” mijlocește neîncetat pentru lume. Ea este „purtătoarea rugăciunii neadormite” și mângâierea celor necăjiți.
Cântare de laudă la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Lydda
A Născătoarei de Dumnezeu de la Lydda icoană
De patriarhul Gherman a fost trimisă,
cel pentru credință închis.
El de la Constantinopol
Papei de la Roma a trimis-o,
Când în Răsărit drepții închinători
Uciși erau pentru-a icoanelor cinstire.
Icoana pornit-a pe-ale mărilor ape,
Mai iute decât corăbiile ce pe ele plutesc,
Mai ușoară decât apa și chiar decât zefirul;
Pe vârful valurilor plutind, valurile nu o ating.
Icoana vreme multă la Roma rămâne,
Timp îndelungat, ani lungi,
Până când în răsărit
Nebunii împărați de oboseală se-opresc
Cu Hristos să se mai lupte.
Iar când cea de aur pace
Răsăritul l-a împodobit,
Icoana din Lydda s-a întors acasă,
Mai ușoară decât apa și chiar decât zefirul;
Pe vârful valurilor plutind, valurile nu o ating.
Două mari capitale, cu mucenicia slăvite,
Puterea pururea Fecioarei o prea slăvesc.
Este puterea minunatei Icoane din Lydda,
Care morții ridică și tămăduiește ale oamenilor boli.
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Lida este un act de recunoștință, de iubire și de credință
Ea ne amintește de începuturile Bisericii, de sfințenia Maicii Domnului, de lucrarea Apostolilor și de lupta neîncetată a Bisericii cu forțele întunericului. Icoana aceasta, deși veche de aproape două milenii, rămâne vie prin darul facerii de minuni și prin rugăciunile celor care o cinstesc cu inimă smerită.
Astăzi, mai mult ca oricând, într-o lume în care credința este adesea slăbită de îndoială și materialism, icoana din Lida strălucește ca o făclie duhovnicească, chemându-ne la rugăciune, pocăință și întoarcere către Dumnezeu. Maica Domnului nu este o figură îndepărtată a trecutului, ci o prezență maternă și vie, care ne însoțește pe drumul mântuirii, iar Icoana din Lida este o dovadă puternică a acestei prezențe.