În calendarul ortodox, Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți”, cunoscută și sub denumirea de „Îmblânzirea inimilor împietrite”, este cinstită în mai multe momente de peste an: în Duminica Tuturor Sfinților, la Întâmpinarea Domnului (2 februarie) și în ziua dinaintea ajunului Adormirii Maicii Domnului (13 august). Această icoană este deosebită nu doar prin iconografia ei, ci și prin minunile legate de ea, care au adus mângâiere și vindecare multor credincioși.
Însemnătatea și reprezentarea icoanei
Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” este una dintre puținele icoane în care Preasfânta Fecioară apare singură, fără Pruncul Iisus în brațe. Inima Ei este străpunsă de șapte săgeți, așezate în diferite moduri: patru pe o parte și trei pe cealaltă, sau trei de fiecare parte și una în partea de jos, pe verticală. Numărul șapte, care în Sfânta Scriptură semnifică plinătatea, este aici simbolul plinătății durerii și al suferinței.
Originea acestei icoane este atribuită spațiului romano-catolic, fiind adusă în Rusia, probabil, de iconografi polonezi. Totuși, tradiția ortodoxă a păstrat-o și i-a dat o interpretare proprie: spre deosebire de reprezentările apusene, în care inima Maicii Domnului este vizibilă, aici ea este acoperită de veșminte, subliniind taina și discreția durerii Ei.
Fundament biblic, prorocia Dreptului Simeon
Temelia scripturistică a acestei reprezentări o găsim în Evanghelia după Luca (2, 34-35), în cuvintele Dreptului Simeon, care, la 40 de zile după Nașterea Domnului, primindu-L în brațe în Templu, i-a spus Fecioarei Maria:
„Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.”.
Acea „sabie” profețită simbolizează durerea adâncă pe care Maica Domnului avea s-o trăiască la Pătimirile și Răstignirea Fiului Ei, durere pe care icoana „cu șapte săgeți” o redă în mod vizibil.
Descoperirea icoanei făcătoare de minuni
Tradiția ne spune că icoana a fost descoperită în mod minunat. Un bărbat din apropierea orașului Kadnikov, lângă Vologda, suferea de o boală grea de mulți ani, fiind slăbit și mergând șchiopătând. Într-o noapte, a auzit în vis o voce care îi spunea că va fi vindecat dacă va merge la Biserica „Sfântul Ioan Teologul” de lângă Vologda și va găsi icoana Maicii Domnului în turnul clopotniței.
De două ori a încercat să intre, dar nu a fost lăsat. La a treia încercare, cei care îngrijeau biserica s-au înduplecat și l-au lăsat să urce în clopotniță. Acolo a găsit icoana întoarsă cu fața în jos, folosită ca o simplă scândură pe care treceau clopotarii. După ce icoana a fost curățată și s-a citit un paraclis înaintea ei, bolnavul s-a rugat cu credință și s-a vindecat pe loc.
Minuni și protecție în vremuri de necaz
Faima icoanei s-a răspândit mai ales după anul 1830, când în orașul Vologda izbucnise o epidemie de holeră. Icoana a fost purtată în procesiune pe străzi, iar boala a încetat. De atunci, atât icoana originală, cât și numeroasele copii ale ei au devenit surse de vindecări și ajutor sufletesc.
În vremuri mai apropiate, icoana a fost dusă, în anul 2004, în pelerinaj în orașul Cernigov, Ucraina, și apoi la Pușkino, lângă Moscova. Părintele Victor, eclesiarhul Catedralei „Sfântul Ioan Teologul”, a mărturisit cu acel prilej:
„Toți cei care vin cu credință să se roage icoanei Maicii Domnului „Îmblânzirea inimilor împietrite” vor simți o înmuiere a inimii. Suferințele sufletului și ale trupului se vor alina. Dacă te rogi pentru vrăjmașii tăi înaintea icoanei, gândurile lor ostile se vor depărta și vor fi înlocuite de mila cea bună”.
Icoana plângătoare
Icoana „cu șapte săgeți” este cunoscută și ca una dintre icoanele plângătoare. Ea a lăcrimat pe 12 august 2000, în ziua tragediei de pe submarinul Kursk, și din nou pe 11 septembrie 2001, când au avut loc atacurile teroriste asupra Turnurilor Gemene din New York. Aceste lacrimi sunt văzute de credincioși ca semn al compasiunii Maicii Domnului pentru durerile lumii.
Semnificația duhovnicească
Durerea zugrăvită în icoană nu este doar o imagine a suferinței Maicii Domnului la Crucea Fiului Ei, ci și o icoană a durerii oricărui om care trece prin pierderi, nedreptăți, boală, singurătate sau alte necazuri. Fiul nu este în brațele Ei, El a pătimit și a murit pentru noi, dar tocmai prin acea moarte a biruit moartea și a adus viața veșnică.
Astfel, Maica Domnului devine mângâierea celor care suferă și model de răbdare, credință și nădejde. Prin rugăciunea înaintea acestei icoane, inimile împietrite se pot înmuia, ura se poate transforma în iubire, iar disperarea în nădejde.
Îndemn la rugăciune și împăcare
Într-o lume în care adesea răutatea și mânia pun stăpânire pe oameni, icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” ne cheamă la rugăciune pentru împăcare. Să ne rugăm nu doar pentru noi și cei dragi, ci și pentru cei care ne sunt potrivnici, pentru ca Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Sale, să le schimbe inimile.
Fiecare săgeată din inima Maicii Domnului poate fi văzută ca simbol al rănilor provocate de păcatele noastre, dar și ca semn al iubirii Ei neclintite, care se roagă neîncetat pentru mântuirea noastră.
Maica milei și a mângâierii
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „cu șapte săgeți” este un prilej de adâncă meditație asupra durerii, iubirii și iertării. Ea ne învață că suferința, trăită cu credință, nu este un sfârșit, ci o cale spre Înviere și spre Împărăția Luminii. Maica Domnului, cu inima străpunsă, rămâne Maica milei și a mângâierii, gata să primească rugăciunile noastre și să ne călăuzească pașii pe calea mântuirii.
Amin!