În ziua de 30 noiembrie, odată cu pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Biserica Ortodoxă săvârșește și pomenirea unuia dintre cei mai mari ierarhi români: Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei, păstor, mărturisitor și apărător neînfricat al Ortodoxiei în veacul al XIX-lea.
Originea și copilăria, rădăcini binecuvântate
Sfântul Andrei Șaguna s-a născut la Mișcolț, în nord-estul Ungariei, la 20 decembrie 1808, într-o familie de aromâni evlavioși, Naum și Anastasia. Părinții săi proveneau din Peninsula Balcanică, iar familia Șaguna se așezase în acea zonă din rânduiala lui Dumnezeu. Mama lui, Anastasia, femeie de mare credință și jertfelnicie, i-a dat numele ei fiului, numindu-l Anastasiu, nume care înseamnă „înviere”. Ea simțea cu duhul că acest copil avea să fie un înnoitor, aducător de lumină și de „înviere” a Ortodoxiei românești.
Tatăl său trecuse la catolicism și, după moartea sa timpurie, Anastasia s-a văzut singură cu trei copii: Evreta, Ecaterina și Anastasiu. Toți erau încredințați spre educație unor instituții catolice, însă mama lor i-a crescut cu dârzenie în credința străbună. La vârsta de 18 ani, toți trei au cerut în mod oficial reprimirea în Biserica Ortodoxă.
Pentru Anastasiu, ziua de 29 decembrie 1826 a fost un moment decisiv: el și-a declarat public, în limba latină, hotărârea de a reveni la Ortodoxie. Această dată rămâne la fel de memorabilă precum cea a nașterii sale. Mama lui, înțeleaptă și hotărâtă, s-a îngrijit în mod deosebit de educația lui, trimițându-l la cele mai bune școli ale timpului: gimnaziul superior din Pesta, apoi Facultatea de Filosofie și Drept din același oraș, unde a strălucit prin inteligență și seriozitate.
Deși avea în față o carieră juridică promițătoare, Anastasiu a ales calea Bisericii, urmând sfatul mamei sale. A plecat la Vârșeț, unde a studiat teologia, iar apoi a intrat în mănăstirea sârbească Hopovo. La nici 25 de ani, a cerut să fie tuns în monahism, primind numele Andrei, în cinstea Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul poporului român.
În anul 1836, mama sa, Anastasia, pildă de jertfă și credință, a trecut la Domnul, văzând împlinit visul ei: fiul ei devenise monah și slujitor al lui Hristos.
Formarea duhovnicească și slujirea în Biserica sârbă
Cu o pregătire rar întâlnită: studii de drept, filosofie, teologie și cunoașterea mai multor limbi străine, monahul Andrei Șaguna s-a remarcat prin înțelepciune, echilibru și smerenie.
Ierarhii sârbi l-au apreciat atât de mult încât l-au chemat să îndeplinească diferite ascultări în cadrul Mitropoliei de la Carloviț:
- a fost rector,
- asesor mitropolitan (consilier),
- profesor de seminar,
- egumen al mănăstirilor Iazak, Beșenovo, Hopovo și Covil.
Timp de 13 ani, a lucrat cu timp și fără timp pentru Biserică, îmbinând slujirea administrativă cu rugăciunea, nevoința și studiul.
Chemarea în Ardeal, un apostolat pentru revigorarea neamului
În vara anului 1846, mitropolitul de la Carloviț l-a numit „vicar general” al Episcopiei românești vacante a Transilvaniei, cu sediul la Sibiu. La scurt timp, în decembrie 1847, protopopii ardeleni l-au propus ca episcop.
A fost confirmat de Curtea Imperială din Viena și hirotonit arhiereu în anul 1848, în unul dintre anii cei mai tulburi din istoria Europei Centrale.
În această perioadă, românii ardeleni erau lipsiți de drepturi, marginalizați și împiedicați în a-și practica liber credința și cultura. Sosirea lui Andrei Șaguna a fost o adevărată rază de lumină. De aceea, el este numit pe drept „apostolul Transilvaniei”.
Episcop și Mitropolit al Ardealului, ctitor de școli, tipografii și instituții
Timp de 16 ani, episcopul Andrei Șaguna a desfășurat o activitate impresionantă:
- a înființat școli confesionale, gimnazii și programe educaționale pentru tinerii români;
- a organizat viața bisericească în mod exemplar;
- a tipărit cărți de slujbă, manuale și scrieri teologice;
- a susținut drepturile naționale și religioase ale românilor din Ardeal.
În anul 1864, a devenit Mitropolit al Ardealului, păstorind încă nouă ani, până la trecerea sa la Domnul, în anul 1873. A fost înmormântat la Rășinari, lângă Sibiu, loc unde mulți credincioși merg și astăzi pentru a-i aduce rugăciuni și cinstire.
Învățăturile Sfântului Andrei Șaguna către preoți
O parte esențială a misiunii sale a fost întărirea vieții preoțești. Încă din perioada în care era vicar, arhimandritul Andrei Șaguna a trimis preoților mai multe epistole în care îi îndemna la o viață morală, curată și demnă.
a) Îndemnuri despre ținuta și comportamentul preotului
Sfântul îi sfătuia astfel:
- Preotul să poarte totdeauna reverenda, „nu numai când are a săvârși vreo slujbă”.
- Să nu-și radă barba și să fie îngrijit în înfățișare.
- Să se ferească de jocuri, cârciumi și orice purtări care aduc necinste cinului preoțesc.
- Să nu se ocupe cu negustoria, nici cu alte câștiguri necuviincioase.
Pentru el, preotul era „trâmbiță bine răsunătoare” a credinței și trebuia să fie pildă în toate.
b) Despre învățarea credinței și formarea morală a credincioșilor
În epistolele sale pastorale, mitropolitul spunea:
- Preotul să fie învățător al poporului și să-i îndrume pe credincioși să părăsească deprinderile rele.
- Să nu îngăduie nunți în post.
- Să îndemne la cumpătare, la evitarea risipei și la buna rânduială în familie.
El cerea preoților să-i învețe pe copii și pe tinerii care nu aveau acces la școală credința ortodoxă, frica de Dumnezeu și începutul înțelepciunii.
c) Despre buna chivernisire a casei și a bisericii
Sfântul Andrei Șaguna insista ca preoții:
- să-și rânduiască bine gospodăria,
- să păstreze în bună stare bisericile și bunurile sacre,
- să fie oameni cu bună-cuviință, cumpătați și blânzi, în adunări și în relația cu autoritățile.
El considera că „din cele de afară se chibzuiește și așezarea cea dinlăuntru a inimii”, subliniind importanța mărturiei vizibile a slujitorului lui Hristos.
Moștenirea Sfântului Andrei Șaguna
Sfântul Ierarh Andrei Șaguna a fost nu doar un păstor, ci și un adevărat părinte al națiunii române din Ardeal. Prin munca lui neobosită:
- Ortodoxia a fost reorganizată și întărită;
- instituțiile românești au renăscut;
- identitatea națională a fost apărată;
- cultura și educația românilor au primit un impuls decisiv.
El a trăit într-o epocă grea, marcată de conflicte politice, asupriri etnice și încercări dure pentru românii ardeleni, dar a reușit să rămână o lumină nestinsă, asemenea luminii celei neapuse pe care nimeni nu o poate acoperi.
Sfântul Andrei Șaguna a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 2011, iar memoria lui rămâne vie în conștiința credincioșilor.
Un apostol al neamului românesc
Viața Sfântului Ierarh Andrei Șaguna este o pildă de:
- credință neclintită,
- curaj în mărturisire,
- iubire față de neam și de Biserică,
- jertfelnicie și responsabilitate.
El a fost un „apostol trimis de Dumnezeu” pentru românii ardeleni din veacul al XIX-lea, un păstor care a luminat prin cuvânt, prin faptă și prin curăția vieții sale.
Astăzi, când îl prăznuim pe Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, îl chemăm ca mijlocitor înaintea tronului lui Hristos și îl rugăm să ne învețe și pe noi să păstrăm credința, să iubim Biserica și să lucrăm cu râvnă pentru mântuire și pentru binele poporului nostru.
Condac (glasul al 8-lea):
Apărătorului Ortodoxiei și păstorului care a fost trimis de Dumnezeu poporului nostru să îndrume pe credincioși în vremuri de restriște, Sfântului Andrei Mitropolitul Transilvaniei să-i aducem laude ca unui Apostol, zicând: „Bucură-te Sfinte Andrei înțeleptule, Ierarh al lui Hristos”.
Tropar:
Apărător înțelept al românilor ortodocși, păstor cărturar al Transilvaniei și mare chivernisitor al vieții bisericești, Sfinte Ierarhe Andrei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.