Într-o vreme de mari încercări pentru Biserica Ortodoxă Română, în secolul XX, Dumnezeu a rânduit să se ridice între slujitorii Săi o lumină blândă, dar puternică, un suflet plin de har și de jertfă: Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț. Viața și lucrarea sa pastorală au fost o adevărată mărturie a credinței vii, o dovadă a puterii milostivirii și o pildă de sfințenie în vremuri tulburi. A fost, după cum spunea părintele Dumitru Stăniloae, „un erou al credinţei, un suflet de mare sfinţenie şi puritate”.
Rădăcini curate și chemare sfântă
Sfântul Dometie s-a născut pe 15 octombrie 1924 în satul Mărculești, comuna Bălănești din județul Buzău, într-o familie numeroasă, cu doisprezece copii. Părinții săi, Ioan și Filofteia, erau oameni ai rugăciunii, apropiați de Biserică, care și-au crescut copiii în frica și iubirea de Dumnezeu. Încă din copilărie, micul Stelian (numele primit la botez) a arătat înclinare spre cele sfinte, trăind într-un mediu unde credința și rugăciunea erau respirația zilnică a sufletului.
Această atmosferă duhovnicească a rodit din belșug: fratele său Gheorghe a devenit cântăreț bisericesc, Mihai, preot în Sibiu, iar sora sa Eugenia s-a călugărit la Râmeț sub numele de Eudoxia. Mai mult, chiar și mama lor, Filofteia, a îmbrăcat haina monahală, devenind monahia Filotimia, după moartea soțului ei.
Formare teologică aleasă
Din dorința de a sluji Bisericii Domnului Iisus Hristos, tânărul Stelian a urmat școala primară în comuna Târlele Filiului, apoi a intrat la Seminarul Teologic din Buzău, unde a excelat, ieșind șef de promoție. Între anii 1945-1949 a urmat cursurile Facultății de Teologie, fiind licențiat sub îndrumarea marelui teolog Dumitru Stăniloae, cu o lucrare de excepție despre „Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă”. Calificativul final „Excepțional”, reflectă nu doar o minte strălucită, ci și o inimă aprinsă de dragostea pentru Ortodoxie.
Intrarea în viața monahală
La 6 iulie 1949, exact în aceeași zi în care avea să se mute la Domnul 26 de ani mai târziu, tânărul teolog alege calea monahală și se închinoviează la Mănăstirea Prislop. Primește tunderea în monahism pe 14 septembrie, împreună cu viitorul Mitropolit Antonie Plămădeală, sub ocrotirea părintelui Arsenie Boca, care i-a fost naș de călugărie. Cu o maturitate duhovnicească impresionantă, deși avea doar 25 de ani, părintele Dometie își ia în serios voturile monahale, trăind în deplină ascultare, sărăcie și curăție.
Este hirotonit preot pe 6 august 1949, în Mănăstirea Hodoș-Bodrog, iar hirotesirea ca duhovnic o primește în Catedrala Episcopală din Arad, din mâna episcopului Andrei Magieru.
Misiune și jertfă în slujba credincioșilor
Ca preot și stareț, părintele Dometie a slujit timp de un deceniu în mai multe mănăstiri și sate din Ardeal: Prislop, Afteea, Piatra Fântânele, Dragomirești și Ciolanu, astfel aducând lumină, pace și unitate între credincioșii de acolo. Era un om al faptelor, care știa să combine rugăciunea cu lucrarea concretă, mângâierea cu înnoirea vieții bisericești.
În anul 1959 se stabilește definitiv la Mănăstirea Râmeț, în inima Munților Apuseni, ca duhovnic și preot misionar. Aici avea să-și desăvârșească viața și lucrarea.
Râmeț, misiune, jertfă și lumină
În Râmeț, părintele Dometie a fost mai mult decât un duhovnic, a fost ctitor, dascăl, părinte, misionar și organizator. A restaurat biserica, a construit noi clădiri monahale, a adus lumină electrică și apă potabilă, a înființat ateliere pentru covoare, un arhondaric, trapeză, muzeu și chiar o școală pentru copiii satului, lângă mănăstire. Toate acestea s-au făcut cu eforturi uriașe, într-o vreme ostilă Bisericii, dar părintele nu s-a lăsat înfrânt. Cu ajutorul sorei sale, monahia Eudoxia, și al întregii obști, a reușit să revigoreze viața monahală și să întemeieze o comunitate duhovnicească temeinică, cu 40 de maici trăitoare în ascultare și iubire.
Apostolul moților
În paralel cu lucrarea de la mănăstire, părintele Dometie a fost un misionar neobosit în satele mocanilor din Munții Apuseni. Timp de 20 de ani, a mers din casă în casă, din sat în sat, întărind credința, întorcând pe cei rătăciți, apărând Ortodoxia de amenințarea sectelor, învățând poporul că „toți suntem una în Hristos” și că adevărata noastră patrie este Împărăția lui Dumnezeu.
Cu o blândețe nemăsurată și cu o râvnă arzătoare, părintele Dometie împlinea Evanghelia prin cuvânt și faptă. Era plin de milostenie, făcea rugăciuni cu lacrimi pentru toți cei aflați în suferință, avea răbdare nemărginită și un duh smerit care atrăgea pe toți. Din această pricină, a fost iubit de toți, de la copii la bătrâni, de la mireni la monahi.
Un duhovnic căutat și un preot plin de har
Sfântul Dometie a fost un duhovnic iscusit, iubit de mulțimi de credincioși care veneau din toate părțile să se spovedească, să ceară sfat, să primească mângâiere și binecuvântare. Nu lipsea niciodată de la Sfânta Liturghie și, după mărturia ucenicilor, ieșea de la slujbă cu fața strălucind de lumină.
Predicile sale erau vii, pline de putere, rostite cu timp și fără timp. Știa să mustre, dar și să mângâie. Era un păstor adevărat care își cunoștea oile și se dăruia pe sine pentru ele.
Moștenire duhovnicească
După 26 de ani de slujire, în vara anului 1975, părintele Dometie s-a mutat la Domnul, la doar 51 de ani, lăsând în urmă o viață întreagă închinată lui Hristos. Își finalizase doctoratul în teologie sistematică cu nota 10, dar nu a apucat să își vadă lucrarea răspândită. A fost înmormântat cu lacrimi de obștea și poporul pe care l-a iubit și slujit necondiționat.
În conștiința celor care l-au cunoscut, părintele Dometie a rămas drept un sfânt, iar Dumnezeu l-a proslăvit prin evlavia oamenilor. A fost un „apostol al moților”, un ctitor al renașterii duhovnicești în Transilvania, un chip de sfințenie și milostenie care luminează și astăzi calea credincioșilor.
Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț este o mărturie vie că sfințenia nu aparține doar trecutului îndepărtat, ci se poate întrupa și în vremurile noastre, dacă omul răspunde chemării lui Dumnezeu cu toată inima
Prin jertfa sa neobosită, prin dragostea sa fără margini și prin lucrarea sa duhovnicească, el a devenit un izvor de lumină pentru întreaga Biserică.
Condacul Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț
Glas 3
Podobie: Fecioara astăzi…
Pe Stăpânul tuturor din tinerețe L-ai slujit, Părinte Dometie, cu toată jertfa de sine; Râmețului înnoitor te-ai arătat, dascăl bun ai fost monahilor și pentru toți credincioșii călăuzire și pildă de milostenie.
Troparul Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț
Îndrumător al monahilor, al monahiilor și al credincioșilor mireni te-am cunoscut și te cinstim, ajutător săracilor întru toate nevoile, dar și pildă de milostenie, Sfinte Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te pentru sufletele noastre.
Model de păstor, de călugăr și de om al rugăciunii, Sfântul Dometie ne îndeamnă, prin viața sa, să ne întoarcem la credință, la Biserică, la milostenie și la slujirea dezinteresată a aproapelui. Să-l cinstim cu evlavie și să ne rugăm lui: