În zorii Bisericii creștine, când propovăduirea Evangheliei abia prinsese rădăcină în inimile oamenilor, Dumnezeu a rânduit ca sângele unui tânăr plin de har să devină sămânță a credinței.
Sfântul Apostol Ștefan, întâiul mucenic al Bisericii și cel dintâi arhidiacon, este icoana vie a slujirii jertfelnice, a mărturisirii fără frică și a iubirii care se roagă chiar și pentru ucigași.
Contextul istoric și apariția slujirii diaconale
După Înălțarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos și după Pogorârea Sfântului Duh, Biserica din Ierusalim a început să se înmulțească rapid. Însă această creștere a fost însoțită și de primele încercări. În sânul comunității s-a iscat o cârtire a elinilor împotriva evreilor, nu a păgânilor, ci a evreilor risipiți prin alte țări, care vorbeau limba greacă, deoarece văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea zilnică.
Pentru a păstra buna rânduială și pentru a nu părăsi slujirea cuvântului lui Dumnezeu, cei doisprezece Apostoli au hotărât alegerea a șapte bărbați plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, care să se îngrijească de slujirea meselor. Această rânduială a pus temelia slujirii diaconale în Biserică.
Alegerea și slujirea Sfântului Arhidiacon Ștefan
Dintre cei șapte aleși, Ștefan s-a arătat cel dintâi prin credință, putere și înțelepciune, fiind numit arhidiacon. El nu era doar slujitor al milosteniei, ci și un puternic propovăduitor al adevărului. Plin de har, făcea semne și minuni mari în popor, asemenea Apostolilor, întărind pe credincioși și mustrând cu îndrăzneală pe cei necredincioși.
Prin cunoașterea Legii și a Proorocilor, Sfântul Ștefan dovedea că Mesia cel așteptat este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe Care iudeii L-au omorât din zavistie și nedreptate. Cuvântul său era viu, plin de putere, și nimeni nu putea sta împotriva înțelepciunii cu care grăia.
Împotrivirea sinagogilor și mărturisirea adevărului
Propovăduirea Sfântului Ștefan a stârnit mânia iudeilor din diferite sinagogi: ale libertinilor, cirinenilor, alexandrinilor, cilicienilor și asiaticilor. Deși se întrebau cu el, nu reușeau să-l biruiască prin cuvânt. Astfel, Sfântul Ștefan biruia, prin adevăr, simbolic, Europa, Asia și Africa, arătând universalitatea Evangheliei.
Neputând răspunde adevărului, potrivnicii lui au recurs la minciună și viclenie, aducând martori mincinoși care l-au acuzat de hulă împotriva lui Dumnezeu, a lui Moise, a Legii și a templului. Tulburând poporul, l-au dus înaintea arhiereilor, în adunarea cea mare.
Cuvântarea Sfântului Ștefan înaintea sinedriului
În mijlocul acelei adunări, Sfântul Ștefan stătea cu fața strălucind ca a unui înger, semn al prezenței harului dumnezeiesc. La întrebarea arhiereului, el a rostit o amplă cuvântare, începând de la Avraam și trecând prin Moise și prooroci, arătând cum poporul ales s-a împotrivit mereu lui Dumnezeu.
A mărturisit că nu hulește Legea sau templul, dar a arătat că Dumnezeu nu locuiește în locașuri făcute de mâini, ci în inimile curate. Cu râvnă dumnezeiască, i-a mustrat pe iudei pentru împotrivirea lor față de Duhul Sfânt și pentru uciderea proorocilor și a lui Mesia.
Vederea cerului deschis și osândirea
Aceste cuvinte au aprins mânia celor prezenți. Însă Sfântul Ștefan, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Fiul Omului stând de-a dreapta Tatălui. El a mărturisit această descoperire cu glas mare, pentru întărirea credincioșilor și spre rușinarea necredincioșilor.
Această vedenie a fost dovada că mucenicii lui Hristos au cerul deschis și răsplătirea pregătită. Însă pentru iudei, cuvintele lui au fost de nesuferit. Strigând și astupându-și urechile, s-au năpustit asupra lui.
Pătimirea și moartea întâiului mucenic
Scoțându-l afară din cetate, asemenea Domnului Care a pătimit afară de poartă, l-au ucis cu pietre. Martorii mincinoși și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul, care se învoia cu uciderea lui, cel ce mai târziu avea să devină Apostolul Pavel.
În timpul uciderii, Sfântul Ștefan s-a rugat pentru sine și pentru ucigașii săi: „Doamne, Iisuse, primește sufletul meu” și „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Astfel, prin rugăciune și iertare, a adormit în Domnul, încununându-se cu cununa muceniciei.
Cinstirea moaștelor și moștenirea duhovnicească
Trupul Sfântului Ștefan a rămas neîngropat o zi și o noapte, iar apoi a fost luat în taină de Gamaliel și îngropat cu cinste. Mai târziu, în locul pătimirii sale a fost zidită o biserică, spre pomenirea jertfei sale.
Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan rămâne până astăzi chip al slujirii desăvârșite, al curajului mărturisirii și al iubirii care biruie moartea. Prin sângele său, Biserica a fost întărită, iar cerul s-a arătat deschis pentru toți cei ce mărturisesc pe Hristos până la capăt
Troparul Sfântului Apostol Întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan
Glasul 4
Încununatu-s-a creştetul tău cu diademă împărătească, pe urma luptelor pe care le-ai pătimit pentru Hristos Dumnezeu, luptătorule cel dintâi printre mucenici. Că vădind nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău, de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L totdeauna pentru sufletele noastre.
Condacul Sfântul Apostol Întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan
Glasul 3
Fecioara astăzi…
Stăpânul nostru, ieri a venit la noi cu Trup, iar astăzi sluga Lui a ieşit cu totul din trup; ieri Împăratul nostru S-a născut cu Trup, astăzi sluga cu pietre este ucisă; că pentru Dânsul se şi sfârşeşte întâiul mucenic şi Dumnezeiescul Ştefan.