În fiecare an, la data de 14 octombrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu bucurie duhovnicească pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și mijlocitoarea mult iubită către Preamilostivul Dumnezeu.
De mai bine de trei secole și jumătate, sfintele ei moaște se află la Iași, răspândind binecuvântare și tămăduire trupească și sufletească tuturor celor care se apropie cu credință de racla ei.
O copilă crescută în frica de Dumnezeu
Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea, născându-se în satul Epivata, pe țărmul Mării Marmara, aproape de Constantinopol. Părinții ei erau oameni de neam bun și credincioși, care au crescut-o în frica de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune.
Din fragedă copilărie, Sfânta se remarca printr-o inimă blândă, smerită și plină de dragoste pentru cei nevoiași. Fratele ei, Eftimie, avea să urmeze viața monahală și să devină episcop, iar exemplul lui i-a întărit tinerei Parascheva dorința de a se dărui Domnului.
Pe când avea doar zece ani, aflându-se într-o biserică a Maicii Domnului, a auzit citindu-se cuvântul Evangheliei: „Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte au atins adâncul inimii sale. De atunci, s-a hotărât să urmeze lui Hristos întru totul, împărțind hainele și bunurile sale săracilor, fără a ține seama de mustrările părinților.
Părăsind frumusețea lumii pentru adâncul pustiei
Moștenind o mare avere de la părinți împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea și, părăsind frumusețea acestei lumi, s-a retras în adâncul pustiei. Mai întâi a poposit la Constantinopol, unde a primit sfaturi duhovnicești de la călugări și călugărițe cu viață sfântă, apoi s-a îndreptat spre Ținutul Pontului, la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas cinci ani.
Dorul de a trăi în locurile sfințite de pașii Mântuitorului a făcut-o să plece în Țara Sfântă. După ce s-a închinat la Locurile Sfinte din Ierusalim, s-a retras în pustia Iordanului, unde a dus o viață aspră, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Aici s-a nevoit cu rugăciune neîncetată, post și lacrimi, dorind să-și înfrumusețeze sufletul pentru întâlnirea cu Mirele ceresc.
Mitropolitul Varlaam al Moldovei descria în „Cazania” sa nevoința Cuvioasei astfel: „Nu mai avea grijă nici de veșminte, nici de mâncări, nici de casă sau slujnice, ci numai de curăția sufletului și de răspunsul la judecata ce va să fie.”
Întoarcerea în lume și mutarea la Domnul
După ani de nevoințe, într-o noapte i s-a arătat un înger, spunându-i să se întoarcă în locurile natale, unde avea să-și sfârșească viața pământească. Ascultătoare, s-a întors la Epivata, unde, în tăcere și rugăciune, și-a pregătit sufletul pentru întâlnirea cu Dumnezeu. A trecut la cele veșnice întru pace, fără ca cineva să știe cine era.
Trupul ei a fost îngropat ca al unei străine, dar Dumnezeu a descoperit curând sfințenia ei. Un țăran din sat, Gheorghe, a avut o vedenie în care a văzut o împărăteasă luminoasă, înconjurată de îngeri, care i-a spus să scoată trupul din mormânt și să-l așeze cu cinste. Când creștinii au dezgropat trupul, l-au găsit neputrezit și izvorând bună mireasmă.
Moaștele Sfintei au fost așezate în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata, unde s-au săvârșit nenumărate minuni și vindecări.
Cinstirea și strămutarea sfintelor moaște
De-a lungul veacurilor, sfintele moaște au fost strămutate de mai multe ori, însoțite mereu de credința poporului ortodox. După aproape două sute de ani la Epivata, în secolul al XIII-lea, moaștele au fost duse la Târnovo, capitala imperiului vlaho-bulgar întemeiat de frații Petru și Asan. Acolo au fost întâmpinate cu mare cinste de împăratul Ioan Asan II și de patriarhul Târnovei și au rămas vreme de 160 de ani, aducând alinare și întărire duhovnicească poporului.
Când turcii au cucerit Târnovo, moaștele au fost mutate la Belgrad, iar în anul 1521, după căderea orașului sub stăpânirea otomană, au fost duse la Constantinopol. Patriarhul Ieremia I le-a așezat mai întâi în Biserica Sfânta Maria Panmacaristos, apoi în alte biserici din capitala Bizanțului, printre care și cea a Sfântului Gheorghe din Fanar.
În anul 1641, domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a plătit toate datoriile Patriarhiei de Constantinopol, iar în semn de recunoștință, patriarhul Partenie I și Sinodul său au hotărât să-i ofere drept binecuvântare moaștele Cuvioasei Parascheva. Racla a fost adusă cu mare cinste la Iași, însoțită de trei mitropoliți greci, și întâmpinată cu mare bucurie de popor și cler. În ziua de 13 iunie 1641, sfintele moaște au fost așezate în biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitoria lui Vasile Lupu.
În anul 1884, în timpul lucrărilor de restaurare a bisericii, moaștele au fost mutate temporar în paraclis. Acolo a avut loc o mare minune: în anul 1888, un incendiu a mistuit racla de lemn și catafalcul, dar sfintele moaște au rămas neatinse. Minunea a fost consemnată oficial, iar puțin timp mai târziu, trupul nestricat al Sfintei a fost așezat în noua Catedrală Mitropolitană din Iași, unde se află și astăzi.
Sfânta Cuvioasa Parascheva, lumina Moldovei
De-a lungul veacurilor, Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost și rămâne izvor de har și ocrotire pentru toți credincioșii. În anul 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului ei în întreaga țară, recunoscându-i oficial cinstirea deosebită de care se bucură.
An de an, zeci și sute de mii de pelerini din toată țara și din afara granițelor vin la Iași pentru a se închina la racla cu sfintele ei moaște, cerându-i ajutor, vindecare și întărire în credință. Prin rugăciunile ei, mulți au primit alinare în boli, mângâiere în necazuri și pace în suflete.
Viața Cuvioasei Parascheva rămâne un model de curăție, milostenie și dragoste față de Hristos. Tânăra care a părăsit lumea pentru a trăi în pustie, mireasa lui Hristos care și-a împodobit sufletul cu lacrimi și postiri, este pentru noi o pildă vie de dăruire totală lui Dumnezeu.
Ea ne cheamă și astăzi la rugăciune și smerenie, la fapte bune și la curățirea inimii. Dincolo de timp și de loc, Sfânta Parascheva rămâne o lumină călăuzitoare pentru toți cei care caută mântuirea.
Un îndemn peste veacuri
Viața curată a Cuvioasei, împletită cu rugăciune și jertfă, strălucește peste veacuri ca o candelă nestinsă. Ea ne învață că adevărata bogăție nu este în averile lumii, ci în iubirea lui Dumnezeu și în slujirea aproapelui.
Sfânta Cuvioasa Parascheva, numită cu drag de credincioși ,,Ocrotitoarea Moldovei”, ne aduce și astăzi nădejdea biruinței asupra patimilor și necazurilor prin iubirea smerită a Domnului Iisus Hristos. Cei ce se apropie cu credință de racla ei simt pacea și căldura harului dumnezeiesc, primind tărie și lumină sufletească.
Astfel, Sfânta Cuvioasa Parascheva nu este doar ocrotitoarea Moldovei, ci și o mamă duhovnicească pentru întreaga creștinătate, unind prin rugăciunile ei neamurile ortodoxe într-o frățietate sfântă.
Să-i urmăm pilda, învățând de la ea smerenia, iubirea și milostenia, și să ne rugăm ca, prin mijlocirea ei, să dobândim pace, sănătate și mântuire sufletelor noastre.
Condacul Sfintei Cuvioase Parascheva
Glasul 2
Cele de sus căutând…
Cu multă postire trupul subțiindu-ți, ți-ai ridicat mintea către Dumnezeu și viață netrupească în trup ai viețuit, pururea pomenită Parascheva, lepădând materialnica tulburare, pentru aceasta acum te veselești cu cetele îngerești.
Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi
Glasul 4
Viaţă pustnicească şi fără gâlceavă iubind şi în urma lui Hristos, Mirelui tău, cu dragoste alergând şi jugul cel bun al Aceluia în tinereţile tale luând, cu semnul Crucii bărbăteşte întrarmându-te, împotriva vrăjmaşilor celor de gând şi cu luptele pustniceşti, cu postul, cu rugăciunile şi cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednică de laudă, Sfântă Preacuvioasă Parascheva; şi acum, în Cămările Cereşti stând înaintea lui Hristos, împreună cu înţeleptele fecioare, roagă-L pentru noi, cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta.